Trafic de gânduri...

"Eu personal am intrat în viaţa conştientă ca nevăzător.
Să zicem că vina pentru aceasta o poartă bunicii sau străbunicii mei. Dacă vina pentru aceasta o poartă străbunii mei, pentru ei situaţia mea n-are nici un sens, căci eu sunt îngrădit în posibilităţile mele, iar ei nu ştiu nimic despre acesta.
Dacă vina o poartă bunicii mei, nici pentru ei n-ar prea avea sens situaţia mea deficitară, deoarece ei prea puţin au fost martori la acestă situaţie de neputinţă şi în orice caz situaţia mea deficitară se prelungeşte cu mult după durata vieţii lor.
Dar poate că vina pentru situaţia mea o poartă părinţii mei. Nici în acest caz nu văd nici o justificare a insuficienţei mele, întrucât ei au privit totdeauna ca ceva normal pentru mine şi pentru ei situaţia mea.
În ce mă priveşte, mărturisesc că n-am constatat şi n-am observat niciodată la părinţii mei vreun avantaj moral faţă de alţi oameni care n-au avut în familia lor astfel de cazuri. Dar poate, în cele din urmă, la baza situaţiei mele deficitare nu e o vină propriu-zisă, ci e o raţiune divină, pozitivă, în vederea folosului meu propriu şi al altora care ar veni în legătură cu mine şi care ar putea câştiga ceva pozitiv din situaţia mea specială.
Eu aşa am nădejde. De aceea dau laudă lui Dumnezeu pentru toate." (din mărturisirile Părintelui Teofil)