Timpul a ajuns inamicul nostru cel mai mare, sau mă înşel?
Cu toţii ne plângem că ne zboară timpul, că nu ştim când, cum şi unde a dispărut...
Ce putem face? Multe, dacă ne şi dorim suficient de mult.
"Viaţa ca o artă" este una dintre cărţile care ne poate ajuta să ne schimbăm felul de a gândi şi de (ne) percepe. Mult, puţin sau deloc - asta deja ţine de fiecare.
Scrisă de psihologul Anila Minu, cartea are darul de a te face să te regăseşti uimitor de mult; unele pagini par a fi scrise de fiecare dintre noi în parte. Ajungi să te regăseşti atât de bine printre rândurile cărţii încât parcă ţi-ai aşternut tu însuţi/însăţi gândurile pe hârtie...
Dar am pornit de la 'timp', aşa că mă întorc la el, prin intermediul cărţii:
Nu avem timp!
Nu putem cumpăra timp! Nu-l putem nici împrumuta, nu-l putem nici vinde şi, totuşi, cu câtă inconştienţă îl irosim. […]
Avem totul la îndemână, dar timpul pare mai departe de noi ca niciodată. Am cucerit spaţii, iar timpul pare pierdut. Am obţinut rezolvări instant şi, totuşi, ne lipseşte timpul. Avem de toate, dar nu mai avem timp să ne bucurăm de ele. […]
Avem timp să alergăm, să adunăm, să vrem, să avem, dar nu mai avem timp să fim! Nu mai avem timp pentru un strop de tandreţe, iar iubirea o măsurăm în orice altceva, mai puţin în singurul DAR cu adevărat cel mai important pentru celălalt: timpul pe care i-l oferim! Daţi celor dragi vouă timpul vostru şi le veţi arăta astfel cât de mult îi iubiţi!
De cele mai multe ori ezităm să o facem sau amânăm mereu acest lucru, crezând că mai e timp, pentru a constata în ziua în care am fi dispuşi să îl facem că, vai, este prea târziu! […]