Concediu (iuhuuuuuu!)

Şapte zile şi şapte nopţi!
Adică 168 de ore.
Sau 10.080 de minute.
Sau 604.800 de secunde de:
soare (sper, ziua - normal),
apă caldă (iarăşi sper),
nisip (ăsta e sigur)
şi
relaxare (după cum mi-o fi norocul).
Cu geamantanul în cârcă vă urez spor celor care rămâneţi pe baricade şi concediu fain celor care sunt mai norocoşi. :D
V-am pupat!

Cea mai tare din parcare

E foarte tare maşina asta!
La prima vedere e haios numărul de înmatriculare: BV 06 LEI!

La o privire mai apropiată, îţi dai seama că, nu numai numărul de înmatriculare e haios. Interiorul...
La o privire mai apropiată, rămâi mască/tablou/cu gura căscată!
Să mai zică cineva că românul nu-i inventiv!!!!
Pozele sunt recente, pe cuvânt de fotograf amator (pozele sunt făcute cu telefonul mobil)! Dacia se găseşte în parcarea de lângă Ecoterm.

Iertaţi-mi neputinţa!

În ultimul an, în special, mi-a fost dat să aflu poveşti cutremurătoare despre destine damnate inexplicabil.
Cum să reacţionezi şi ce să mai poţi spune în faţa unor bătrâni care, la peste 70 de ani, se trezesc fără un acoperiş deasupra capului?!
Fie că au locuit cu chirie la stat, fie că şi-au ipotecat casa pentru vreun copil sau nepot, rămân fără nimic din motive stupide, după zeci de ani de muncă şi trudă.
Probabil au şi ei partea lor de vină - fie nu s-au îngrijit la timp pentru a-şi asigura liniştea la bătrâneţe, fie au fost mult prea creduli. Dar mai contează?
Când vezi o bătrânică cu pielea zbârcită şi arsă de soare, cu ochii înlăcrimaţi şi intraţi în orbite de atâta durere şi necaz, îţi mai vine s-o pui la zid şi s-o condamni?
Ce poţi face când îi vezi mâinile tremurânde că se împreunează şi-ţi înaltă o rugăminte, iar o voce stinsă cere ajutorul pe care nu i-l poţi da?
Cuvintele sunt atât de de incapabile să creioneze asemenea scene sfâşietoare!!!
În faţa unor asemenea drame îmi urăsc neputinţa şi mă revolt împotriva sistemului, a legilor, a societăţii. Dar totul e în van, pentru că revolta este doar în mine.
Nu am puterea şi curajul să schimb ceva. Nici eu, nici alţii.
Iar sistemului, legilor şi societăţii nu le pasă.

Pe stradă

Ea şi el merg de mână pe stradă.
E după-amiază, e cald şi nu prea îţi vine să faci nimic. Ei se plimbă liniştiţi, fără să iasă în vreun fel în evidenţă.
Nici eleganţi, nici zdrenţuroşi, sunt doi tineri obişnuiţi. Ea poartă o cămaşă subţire, fustiţă şi o pereche de sandale frumuşele, iar păru-i lung se lasă ridicat de pe umeri ori de câte ori vântul adie leneş.
El are o cămaşă de in şi pantaloni crem, iar în picioare sandale romane.
Ea are ochi mari şi pare destul de veselă. El e puţin mai încruntat, dar poate îl deranjează razele soarelui.
Lipsa traficului şi a zgomotului pe stradă mă lasă să prind o frântură din discuţia lor. Vorbesc despre cadourile pentru un sărbătorit.
Dintr-o dată, un zgomot oribil distruge armonia asta banală. Un zgomot cunoscut, dar care provoacă repulsie chiar înainte de a fi conştientizat ca atare.
El, "domnul", tocmai şi-a curăţat gura şi gâtul, scuipând cu putere o flegmă. Instantaneu mi s-a întors stomacul pe dos. Doar mie.
Ea îl ţine în continuare de mână. Discuţia merge mai departe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Doar eu şi, poate, asfaltul avem un sentiment de frustrare faţă de asemenea acte de bădărănie şi îi urăm necioplitului "să-ţi stea în gât". Lui şi tuturor celor care fac la fel!

Despre prieteni - la bine şi la greu

Câţi dintre noi sunt în stare într-adevăr de aşa ceva?
E urât bărzoiu', dar cine nu l-ar dori de prieten?


Hoţ pursânge



Cele două poze par identice? Chiar sunt, în proporţie de 95%! Şi nu sunt numai simple poze; de fapt sunt site-uri.
Prima imagine arată site-ul original, site-ul Radio Star, realizat de firmă specializată, de oameni care-şi câştigă pâinea în mod cinstit prin munca lor.
Imaginea a doua este "realizarea" unui individ fără principii, care a furat în cel mai bădăran mod cu putinţă site-ul Radio Star. Pe ici şi colo a înlocuit numele radioului, iar apoi a postat site-ul pe un server.
Meniul site-ului, culorile, conţinutul subpaginilor şi al articolelor - ACELEAŞI!!!!
Da, incredibil!
Văzând bătaia de joc, firma producătoare l-a contactat pe deţinătorul serverului, i-a explicat cum stă treaba iar imediat site-ul furat a fost blocat. Ce-a făcut românaşul nostru - proprietar fără drepturi? Simplu: a mutat site-ul pe alt server. Culmea tupeului? După o zi a revenit pe primul server, cu acelaşi site, că doar muşchiul lui poate.
După adânci căutări, individul a putut fi contactat şi a promis că se potoleşte. Vom trăi şi vom vedea, că doar (parafrazându-l pe Badea) trăim în România şi asta... ne omoară încet-încet!

Unde mi-e norocu'?


Particip la Concursul LG, organizat pe blogul lui Bobby Voicu, concurs în urma căruia pot câştiga televizorul LG LCD LH5000 sau doar experienţă! :D
Wish me luck (preferabil pentru TV!)!

'Pas' la Alexandru

Final de an şcolar. Florăriile şi florăresele sunt la mare căutare, prin curţile şcolilor se fac probe de sunet, se repetă discursuri, se fac planuri pentru vacanţa mare.
Forfota asta mi-a adus aminte de un moment haios din 2003.
Era tot final de an şcolar, aceleaşi pregătiri, aceeaşi atmosferă. Eu - însărcinată în luna a 6-a şi foarte doritoare să-mi numesc bebeluşul Alexandru sau Alexandra pentru că-mi plăcea foarte tare numele acesta.
Ziua festivităţilor de încheiere a anului şcolar m-a prins pe acasă, în pat, la televizor. Fiind o zi călduroasă, geamul camerei era deschis, aşa că am putut auzi tot ce s-a întâmplat în curtea şcolii din apropiere.
Începe premierea elevilor cu rezultate bune; de la clasa întâi până la clasa a opta se dau o grămadă premii şi menţiuni:
- clasa I A:
premiul I - elevul Alexandru X, elevul Y şi elevul Z
premiul II - elevul A şi eleva Alexandra B
premiul III - eleva Alexandra C şi elevul Alexandru D
menţiunea I - ..., ..., ...
menţiunea a II-a - elevul Alexandru T, ..., ...
menţiunea a III-a - ..., ..., eleva Alexandra V

Şi tot aşa la clasele I B, I C, a II-a A, a II-a B, a II-a C până la a VIII-a, inclusiv. Nu era clasă în care să nu fie măcar doi copii cu numele Alexandru/Alexandra.
Auzind cum stau lucrurile, am hotărât: niciunul dintre copiii mei nu va purta numele ăsta, oricât de mult mi-ar fi plăcut. Never. Asta pe principiul 'oricât de dulce e mierea, tot dezgustă pe cel ce prea multă miere gustă'.

Vara vreau să fiu bărbat (câteodată)

Multe. Mult prea multe grade în termometru în anumite zile; atunci când parcă şi gândurile încep să se topească, mă apucă ciuda pe bărbaţi, iar neuronul meu se întreabă filosofic: de ce nu m-a făcut mama bărbat?
Viaţa ar fi fost mult mai simplă în anumite momente, nu-i aşa?

Cum dă căldura, bărbaţii se leapădă de haine mai repede decât o dansatoare topless. Pantalonii scurţi rămân singura piesă vestimentară indiferent de felul şi culoarea bustului, de mărimea burţii, de forma şi pilozitatea picioarelor.
În schimb, mare parte din populaţia feminină se supune unui adevărat calvar: dă-i cu bronzu', dă-i cu crema, caută fustiţa, dă jos măraru', cumpără bluziţa, trage burta, protejează-ţi podoaba capilară, ascunde celulita, mişcă şoldurile, stai dreaptă, ţine cură, fă-ţi manichiura, ignoră boii, caută-ţi săndăluţe, nu uita de pedichiură, ia-ţi rujul în geantă, etc, etc, etc.
Păi nu-i mai uşor să exişti ca bărbat? Leneveşti pe o terasă la bere (de la 3-4 sticle în sus) şi admiri frumuseţile patriei tale sau a altora, te înfrupţi cu mici şi grătar, spui bancuri deocheate, comentezi cu patos ce-au mai făcut Piţi şi Lucescu jr., spargi seminţe în faţa televizorului, asezonezi un sforăit de toată frumuseţea la somnul adânc, etc, etc, etc.
Întrebare de o mie de puncte: cum ar fie să fie invers? Adică doamnele şi domnişoarele să scurgă zilnic sticlele de bere, să fluiere după masculi şi să-i pipăie, să se înfrupte din grătare şi să înjure ca la uşa cortului la meciurile de fotbal.
Între timp, domnii să se apuce să se epileze (de sus până jos, obligatoriu), să bea apă cu lămâie, să nu mănânce pâine, să poarte sutien-tanga-ştrampi-bluză pe corp-fustă mini-tocuri! Ah, şi să nu uit, să facă aerobic!

Lecţie de înot

Vine vara, bine-mi pare
Sper să mergem iar la mare! (asta ca să rimeze :D )
Că-i la noi sau la alţii, nu contează, important este să fie apă, soare şi nisip fierbinte.
De când mă ştiu, îmi place să mă bălăcesc; tot de când mă ştiu, nu ştiu să înot. Big problem.
După ce am văzut filmuleţul de mai jos (trebuie văzut până la final!!!), m-am întrebat dacă motivul pentru care nu ştiu să înot este acela că mama mea n-a făcut ca tanti asta:


SLAVĂ CERULUI că mama n-a făcut la fel!

Raport de activitate!

Ce face omul în 11 ani?!
Permiteţi să raportez:
  • am zis da
  • am plecat în concediu după vreo 2 luni, iar din banii de "dar" am cumpărat diverse materiale pentru job (banii i-am recuperat după alte 3-4 luni)
  • am scos perii albi (noroc că-i mai blond şi nu s-a văzut de la început)
  • am executat suişuri şi coborâşuri, că... aşa-i în viaţă
  • am făcut un copil
  • am râs, am plâns, am prins aripi, am ţipat, etc.
  • am apărut pe sticlă
  • am făcut al doilea copil
  • am râs, am plâns...
  • am umblat prin lume
  • am construit
Cel mai important, în toţi aceşti 11 ani, am iubit şi am urât, am zâmbit şi am suferit împreună cu jumătatea mea. Pe 31 mai am împlinit 11 ani de căsnicie. Fericirea noastră nu poate fi explicată în cuvinte, dar o doresc tuturor.
Cât ne priveşte pe noi, mă rog lui Dumnezeu să ne dea putere să le ducem pe toate împreună şi, vorba unei mătuşi bătrâne, să ne dea Dumnezeu haznă de tot ce avem. Şi nu numai nouă.