Filmuleţul e făcut numai din poze! Acţiunea se petrece în grădina casei! Vizionare plăcută :))!
Îmi plac oamenii. Îmi place să-i privesc, să-i ascult, să-i analizez. Îmi plac oamenii simpli care, fiecare în parte, de fiecare dată, îmi dau câte o fărâmă de "ceva frumos". Câte o învăţătură pe care cu d
rag o primesc, o vorbă simplă şi înţeleaptă, o concluzie incredibil de uşoară şi logică, o povaţă de pus bine pentru zilele ce vor urma, un gând curat atât de necesar şi greu de găsit în vremurile prezente.
Oamenii mai puţin simpli mă fac, de fiecare dată, să înţeleg că singuri îşi complică viaţa, ba chiar sunt maeştri în a-şi pune singuri piedici şi a-şi da mereu şi mereu cu stângu'-n dreptu'.
Oamenii mai puţin simpli au darul de a-şi otrăvi inima cu gânduri, vorbe şi fapte mânaţi de un vârtej incontrolabil în mare parte. Dar pot fi condamnaţi?
Oamenii simpli văd lumea, cerul şi pământul mult mai frumoase. Fiind obişnuiţi să le vadă aşa, nu le pot deschide ochii şi oamenilor mai puţin simpli. Ce păcat...
Le mulţumesc oamenilor simpli pentru tot ce mi-au arătat şi m-au lăsat să învăţ.
Le mulţumesc oamenilor mai puţin simpli pentru tot ce mi-au arătat şi m-au lăsat să învăţ.
rag o primesc, o vorbă simplă şi înţeleaptă, o concluzie incredibil de uşoară şi logică, o povaţă de pus bine pentru zilele ce vor urma, un gând curat atât de necesar şi greu de găsit în vremurile prezente.Oamenii mai puţin simpli mă fac, de fiecare dată, să înţeleg că singuri îşi complică viaţa, ba chiar sunt maeştri în a-şi pune singuri piedici şi a-şi da mereu şi mereu cu stângu'-n dreptu'.
Oamenii mai puţin simpli au darul de a-şi otrăvi inima cu gânduri, vorbe şi fapte mânaţi de un vârtej incontrolabil în mare parte. Dar pot fi condamnaţi?
Oamenii simpli văd lumea, cerul şi pământul mult mai frumoase. Fiind obişnuiţi să le vadă aşa, nu le pot deschide ochii şi oamenilor mai puţin simpli. Ce păcat...
Le mulţumesc oamenilor simpli pentru tot ce mi-au arătat şi m-au lăsat să învăţ.
Le mulţumesc oamenilor mai puţin simpli pentru tot ce mi-au arătat şi m-au lăsat să învăţ.
Întrebare întrebătoare pentru cei cărora le place să vadă lucrurile şi altfel ;)) - câte feţe sunt în imagine? Răspunsul corect - la "cârcoteli"!
... şi mulţi au sărit gardul!!!!
De nu ştiai, uite că din iunie 2008 există în Românica noastră şi Asociaţia Românilor Sinceri!!!!! Da, ai citit bine: Asociaţia Românilor Sinceri. Şi asta nu-i tot. Asociaţia asta are reprezentanţi
în vreo 11 localităţi/judeţe + Bucureşti că deh, grădina-i mare... .
Preşedinte e un domn Stoenescu, care s-a apucat de trimis felicitări de Paşti. Nu doar felicitări, bineînţeles, ci şi explicaţii cum că va candida ca independent la ciolanul, pardon scaunul, de preşedinte al ţării. Ba mai mult, zice că vrea şi feedback cu ce-şi doreşte fiecare să rezolve viitorul preşedinte!
Fără să fac din ţânţar armăsar, fără să fac referire la doage sau sertăraşe lipsă, nu pot să nu mă întreb nişte lucruri simplu:
- dacă nu fac parte din asociaţie, înseamnă că-s nesinceră la fel ca şi celelalte milioane de români?
- cei din asociaţie-s sinceri până-n măduva oaselor? (pe serioaselea, vorba fiică-mi!)
Ciudăţenia asta de asociaţie m-a făcut să apelez la "prietenul" google şi să dau un search după altele de asemenea gen. Pe primele 10 pagini n-am găsit decât nume normale, apoi am sărit la pagina 20 gândindu-mă că poate-poate. Nici gând. De acolo, din 10 în 10 şi... doar exemple pale cum ar fi:
Asociatia felina română - organizaţia iubitorilor de pisici din România
Asociatia română pentru studiul durerii
Asociaţia română "Să îmbătrânim frumos"
Asociaţia înapoi la muncă (waw!)
Asociaţia de majorete cu baston şi twirling din România
Asociaţia pentru susţinerea agriculturii ţărăneşti (oare cum vine asta?)
Asociaţia Acătării (corect! doar în Rep. Moldova se putea înfiinţa aşa ceva!)
Asociaţia moldovenilor din Irlanda
De nu ştiai, uite că din iunie 2008 există în Românica noastră şi Asociaţia Românilor Sinceri!!!!! Da, ai citit bine: Asociaţia Românilor Sinceri. Şi asta nu-i tot. Asociaţia asta are reprezentanţi
în vreo 11 localităţi/judeţe + Bucureşti că deh, grădina-i mare... .Preşedinte e un domn Stoenescu, care s-a apucat de trimis felicitări de Paşti. Nu doar felicitări, bineînţeles, ci şi explicaţii cum că va candida ca independent la ciolanul, pardon scaunul, de preşedinte al ţării. Ba mai mult, zice că vrea şi feedback cu ce-şi doreşte fiecare să rezolve viitorul preşedinte!
Fără să fac din ţânţar armăsar, fără să fac referire la doage sau sertăraşe lipsă, nu pot să nu mă întreb nişte lucruri simplu:
- dacă nu fac parte din asociaţie, înseamnă că-s nesinceră la fel ca şi celelalte milioane de români?
- cei din asociaţie-s sinceri până-n măduva oaselor? (pe serioaselea, vorba fiică-mi!)
Ciudăţenia asta de asociaţie m-a făcut să apelez la "prietenul" google şi să dau un search după altele de asemenea gen. Pe primele 10 pagini n-am găsit decât nume normale, apoi am sărit la pagina 20 gândindu-mă că poate-poate. Nici gând. De acolo, din 10 în 10 şi... doar exemple pale cum ar fi:
Asociatia felina română - organizaţia iubitorilor de pisici din România
Asociatia română pentru studiul durerii
Asociaţia română "Să îmbătrânim frumos"
Asociaţia înapoi la muncă (waw!)
Asociaţia de majorete cu baston şi twirling din România
Asociaţia pentru susţinerea agriculturii ţărăneşti (oare cum vine asta?)
Asociaţia Acătării (corect! doar în Rep. Moldova se putea înfiinţa aşa ceva!)
Asociaţia moldovenilor din Irlanda
Ne place să cr
edem că suntem liberi, că nu depindem de nimic. Chiar ne simţim fericiţi când scăpăm de strânsorile temporare. Răsuflăm uşuraţi şi prindem aripi. Doar până la următoarea schimbare a direcţiei vântului. Cât despre libertate... în majoritatea cazurilor e doar aparentă.
- De curând, o bună prietenă şi-a pierdut banalul telefon mobil, de fapt chiar două. Fiind o persoană foarte activă dar şi într-un post de coordonare, lipsa celularelor a creat iniţial panică. A urmat un oarecare blocaj al comunicării, şi deci al activităţii, iar apoi s-a aşternut liniştea. Ciudat, nu-i aşa? Dar explicabil. În haosul de ţârâituri de telefoane s-a făcut dintr-o dată linişte. O linişte suspectă şi enervantă în acelaşi timp. Această linişte nu era o experienţă nouă, ea fusese doar uitată. De durat, n-a durat mult pentru că s-au găsit rapid variante de ieşire din „impas”.
- În facultate, un profesor ne spunea – fără vreo legătură cu materia predată, dar iată că cu un impact mult mai mare decât aceasta – că noi, oamenii, cu greu putem suporta liniştea. Şi ne-a provocat la o autoobservare: câtă linişte este în jurul nostru în timpul în care nu dormim? Fir-ar, câtă dreptate avea! Dacă nu e pornit televizorul, merge radioul sau winamp-ul din calculator; dacă nu vorbim cu mama, tata, soţul, copilul sau căţelul, sigur vorbim la telefon.... Suntem legaţi ombilical de „zgomote”!
- Cum ar arăta câteva ore la locul de muncă, unde, din motive tehnice, rămânem fără curent electric???? Eu una recunosc că n-aş avea multe de făcut deoarece 95% din muncă depinde de curentul electric.
Alte exemple asemănătoare se găsesc cu caru’: cafeaua de dimineaţă fără de care nu ne putem intra în ritmul zilnic, ţigarea care ne „calmează”, rosul unghiilor idem ţigării, autoturismul fără de care nu mai ştim să ne mişcăm, bârfa de la birou sau de la colţul străzii, calmantul din geantă, calculatorul, messenger-ul, jocurile online/de noroc, etc.
Aşadar mai putem vorbi de independenţă?
De vreo câteva zile, site-ul trafic.ro a luat-o razna. O chestie tehnică - se întâmplă şi la case mari. Problema este însă explicaţia dată. Iat-o:
"Ne cerem scuze pentru inconvenient, insa o dificultate tehnica (hardware failure) face ca raportarea real-time sa fie intarziata cu aproximativ 27 de ore. Geek details:
trafic.ro ruleaza pe un cluster Oracle RAC care utilizeaza storage-uri dedicate prin ASM. Configuratia implica mai multe niveluri de redundanta RAID pentru backup si high availability. Cu toate acestea, in timpul unei operatiuni de upgrade, la introducerea unui array de discuri noi in storage, acesta a invalidat un disk-group. Procedura de reactivare si de executie a rutinelor de restore din backup a fost demarata imediat, insa, dupa cum bine stiti, aceasta operatiune ia timp. Specialistii nostri au lucrat non-stop si, in acest moment, totul este sub control. Doar sistemul de raportare este afectat de aceasta problema tehnica - monitorizarea site-urilor se realizeaza in parametri optimi. Delay-ul creat in raportare va fi cu siguranta recuperat dupa finalizarea operatiunilor de remediere a problemei. Va multumim pentru intelegere."
trafic.ro ruleaza pe un cluster Oracle RAC care utilizeaza storage-uri dedicate prin ASM. Configuratia implica mai multe niveluri de redundanta RAID pentru backup si high availability. Cu toate acestea, in timpul unei operatiuni de upgrade, la introducerea unui array de discuri noi in storage, acesta a invalidat un disk-group. Procedura de reactivare si de executie a rutinelor de restore din backup a fost demarata imediat, insa, dupa cum bine stiti, aceasta operatiune ia timp. Specialistii nostri au lucrat non-stop si, in acest moment, totul este sub control. Doar sistemul de raportare este afectat de aceasta problema tehnica - monitorizarea site-urilor se realizeaza in parametri optimi. Delay-ul creat in raportare va fi cu siguranta recuperat dupa finalizarea operatiunilor de remediere a problemei. Va multumim pentru intelegere."Recunosc că nişte explicaţii în limba chineză m-ar fi luminat la fel de mult.
TRĂIASCĂ LIMBA ROMÂNĂ!!!
TRĂIASCĂ LIMBA ROMÂNĂ!!!
Oare în România se găseşte ciocolata asta? =))
"Bă"
"Bă, da' proşti sînteţi!"
Autorul apelativului şi al exclamaţiei este un... profesor. Chiar dacă este profesor de sport (este totuşi un formator de caractere până una alta), modul de exprimare tot incredibil este. Am uita să menţionez că se adresa elevilor, dar cred că s-a subînţeles.
Aşadar, domnu' profesor se afla săptămâna trecută în curtea şcolii împreună cu elevii (bănuiesc eu de clasa a V-a, maxim a VI-a), la ora de sport. Nu făceau sport (nici nu mai contează motivul) ci făceau curăţenie în curtea şcolii. El dădea indicaţiile, ei le executau. Adică: unul ducea câte-o găleată, ceilalţi 3-4 din grupă strângeau mizeriile, înarmaţi cu beţigaşe ca să nu pună mâna direct pe hârtiile aruncate pe jos şi pe pungi.
Lăsând la o parte comicul situaţiei - e destul de greu să prinzi cu două beţigaşe câte-o bucată de hârtie, mai ales când bate vântul - să ne întoarcem la subiectul principal: modul de adresare.
Copiii încercau să execute ordinile cât mai bine, dar vârsta, vremea şi condiţiile date se cam împotriveau, aşa că rezultatul nu se ridica întocmai la aşteptările "domnului".
Şi ce dacă îi brusca verbal pe copii? Şi ce dacă îi făcea în toate felurile? Şi ce dacă urla ca un ţicnit de se auzea în toată curtea şi la vecini? El, "domnu' profesor" trebuia să arate cine-i cel mai tare. Mai contează că poate-i inhiba sau speria? Deloc!
Nu ştiu de ce, dar un singur refren mă obsedează de la acea fază încoace: "Lasă-neeeee, lasă-neeee.."
Cu siguranţă, cazul acesta reprezintă doar o picătură din oceanul învolburat numit sistemul de învăţământ românesc!
Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?!!!
"Bă, da' proşti sînteţi!"
Autorul apelativului şi al exclamaţiei este un... profesor. Chiar dacă este profesor de sport (este totuşi un formator de caractere până una alta), modul de exprimare tot incredibil este. Am uita să menţionez că se adresa elevilor, dar cred că s-a subînţeles.
Aşadar, domnu' profesor se afla săptămâna trecută în curtea şcolii împreună cu elevii (bănuiesc eu de clasa a V-a, maxim a VI-a), la ora de sport. Nu făceau sport (nici nu mai contează motivul) ci făceau curăţenie în curtea şcolii. El dădea indicaţiile, ei le executau. Adică: unul ducea câte-o găleată, ceilalţi 3-4 din grupă strângeau mizeriile, înarmaţi cu beţigaşe ca să nu pună mâna direct pe hârtiile aruncate pe jos şi pe pungi.
Lăsând la o parte comicul situaţiei - e destul de greu să prinzi cu două beţigaşe câte-o bucată de hârtie, mai ales când bate vântul - să ne întoarcem la subiectul principal: modul de adresare.
Copiii încercau să execute ordinile cât mai bine, dar vârsta, vremea şi condiţiile date se cam împotriveau, aşa că rezultatul nu se ridica întocmai la aşteptările "domnului".
Şi ce dacă îi brusca verbal pe copii? Şi ce dacă îi făcea în toate felurile? Şi ce dacă urla ca un ţicnit de se auzea în toată curtea şi la vecini? El, "domnu' profesor" trebuia să arate cine-i cel mai tare. Mai contează că poate-i inhiba sau speria? Deloc!
Nu ştiu de ce, dar un singur refren mă obsedează de la acea fază încoace: "Lasă-neeeee, lasă-neeee.."
Cu siguranţă, cazul acesta reprezintă doar o picătură din oceanul învolburat numit sistemul de învăţământ românesc!
Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?!!!
În primul rând pupăm sau dăm cu SMS-ul în toate florile: Florin/a, Florentin/a, Florica, Floris, Viorica, Viorel, Violeta, Camelia, Dalia, Lăcrămioara, Margareta, Crin/a, Iris, Mugurel, Narcis şi tot neamul lor!
Apoi ducem salcie înmugurită la Biserică, preferabil adunată în mod civilizat, că de barbarisme la adresa naturii e plin pământu'. După ce-o sfinţeşte preotul, împodobim cu ea casa.
După vrednicie, ne împărtăşim. Şi tot după vrednicie, poate ni se îndeplineşte o dorinţă. Conform tradiţiei populare, cel care se împărtăşeşte de Florii, are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune când se apropie de preot!
La masă aplică
m motto-ul comunist "nicio masă fără peşte" (apropo, vă amintiţi reclama???!). E dezlegare la peşte, aşa că... fir întins pentru pescari!
După-amiaza putem da o fugă la "Talciocul de stil". Prima editie are loc de „Florii”, pe 11 şi 12 aprilie în Hărman, str. Mihai Viteazu nr. 441 (vis-a vis de Primărie). Poarta e deschisă de la 10 la 18. În rest ... bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi! (detalii suplimentare aici http://chicd10.blogspot.com/2009/04/blog-post.html). Oricum, se anunţă interesant!
Atenţie! Cine nu serbează ziua de Florii, se va umple de pistrui - tot din tradiţia populară vine zicala (săracu' Pistruiatul! ce de-a păcătuit! :D)
Între timp însă, să ne ţinem pumnii pentru vreme bună, nu de alta, dar cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşti.
Apoi ducem salcie înmugurită la Biserică, preferabil adunată în mod civilizat, că de barbarisme la adresa naturii e plin pământu'. După ce-o sfinţeşte preotul, împodobim cu ea casa.
După vrednicie, ne împărtăşim. Şi tot după vrednicie, poate ni se îndeplineşte o dorinţă. Conform tradiţiei populare, cel care se împărtăşeşte de Florii, are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune când se apropie de preot!
La masă aplică
m motto-ul comunist "nicio masă fără peşte" (apropo, vă amintiţi reclama???!). E dezlegare la peşte, aşa că... fir întins pentru pescari!După-amiaza putem da o fugă la "Talciocul de stil". Prima editie are loc de „Florii”, pe 11 şi 12 aprilie în Hărman, str. Mihai Viteazu nr. 441 (vis-a vis de Primărie). Poarta e deschisă de la 10 la 18. În rest ... bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi! (detalii suplimentare aici http://chicd10.blogspot.com/2009/04/blog-post.html). Oricum, se anunţă interesant!
Atenţie! Cine nu serbează ziua de Florii, se va umple de pistrui - tot din tradiţia populară vine zicala (săracu' Pistruiatul! ce de-a păcătuit! :D)
Între timp însă, să ne ţinem pumnii pentru vreme bună, nu de alta, dar cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşti.
Întâmplare:
El şi ea în maşină. El conduce, ea îi ţine companie. Seară, răcoare primăvăratică, faruri enervante din contrasens. Întunericul orizontului începe să fie fragmentat de o linie neregulată de lumină pe orizontală. Cu cât se apropie mai tare, linia se transformă în flăcări. Sunt mirişti care ard. De-a dreapta şi de-a stânga drumului. Nu a mai plouat de zile bune, pământul e uscat, buruienile aşteaptă doar o scânteie
ca să se pârpălească într-o horă nebună. Şi flăcările se înalţă spre cer. Câţiva pomi sunt periculos de aproape de foc, iar acesta îşi vede de treabă.
Nicio urmă de pompier, jandarm sau poliţist. Probabil că şi piromanul inconştient e demult plecat să-şi vadă de-ale casei. Câmpul arde, calea ferată din apropiere arde şi ea, că doar cine să cureţe buruienile dintre şi de lângă şine?
Ea vrea să sune la 112. El o opreşte. Schimb de replici:
"simţ civic" - "aiurea"
"pericol" - "nici gând"
"pompieri" - "n-are rost"
Merg mai departe în tăcere. Fiecare cu dreptatea sa.
Ea regretă că a cedat, el se gândeşte deja la altceva.
Întrebări:
Şi dacă prin zonă trecea un marfar cu material explozibil.... ?
Şi dacă ar fi început să bată vântul iar flăcările ar fi ajuns la casele din sat... ?
Şi dacă alţii sunaseră deja la 112... ?
Şi dacă pompierii erau deja pe drum... ?
CÂT DE MULT NE PASĂ?!?!?!?!?
El şi ea în maşină. El conduce, ea îi ţine companie. Seară, răcoare primăvăratică, faruri enervante din contrasens. Întunericul orizontului începe să fie fragmentat de o linie neregulată de lumină pe orizontală. Cu cât se apropie mai tare, linia se transformă în flăcări. Sunt mirişti care ard. De-a dreapta şi de-a stânga drumului. Nu a mai plouat de zile bune, pământul e uscat, buruienile aşteaptă doar o scânteie
ca să se pârpălească într-o horă nebună. Şi flăcările se înalţă spre cer. Câţiva pomi sunt periculos de aproape de foc, iar acesta îşi vede de treabă.Nicio urmă de pompier, jandarm sau poliţist. Probabil că şi piromanul inconştient e demult plecat să-şi vadă de-ale casei. Câmpul arde, calea ferată din apropiere arde şi ea, că doar cine să cureţe buruienile dintre şi de lângă şine?
Ea vrea să sune la 112. El o opreşte. Schimb de replici:
"simţ civic" - "aiurea"
"pericol" - "nici gând"
"pompieri" - "n-are rost"
Merg mai departe în tăcere. Fiecare cu dreptatea sa.
Ea regretă că a cedat, el se gândeşte deja la altceva.
Întrebări:
Şi dacă prin zonă trecea un marfar cu material explozibil.... ?
Şi dacă ar fi început să bată vântul iar flăcările ar fi ajuns la casele din sat... ?
Şi dacă alţii sunaseră deja la 112... ?
Şi dacă pompierii erau deja pe drum... ?
CÂT DE MULT NE PASĂ?!?!?!?!?
Am primit pe mail o... provocare! Şi cum îmi plac provocările, m-am pus pe calculat căci era vorba despre o problemă de mate. De clasa a V-a. Recunosc că răspunsul corect l-am găsit abia la a doua încercare. Mda, a trecut ceva vreme de când făceam mate de a V-a! :))
Răspunsurile le aşept la secţiunea de comentarii şi promit să răspund fiecăruia. Mail-ul primit conţinea şi un fişier Excel a cărui parolă o reprezintă soluţia corectă (fişierul conţine şi lista celor care au ştiut ră
spunsul corect), dar cum n-am habar dacă se poate ataşa un fişier Excel pe blog, rămâne varianta de răspunsuri la "comentarii"!
Iată o problema reală de matematică de clasa a V-a pe care nu au rezolvat-o mulţi adulţi.
Într-un autobuz sunt 7 fete. Fiecare are 7 rucsaci. În fiecare rucsac se află 7 pisici mari. Fiecare pisică mare are câte 7 pisoi mici cu ea. Întrebare: câte picioare se găsesc în total în autobuz?
(nu e niciun răspuns "la mişto" de genul "autobuzul nu are picioare", ci chiar o problemă de pur calcul matematic şi puţină logică)
Răspunsurile le aşept la secţiunea de comentarii şi promit să răspund fiecăruia. Mail-ul primit conţinea şi un fişier Excel a cărui parolă o reprezintă soluţia corectă (fişierul conţine şi lista celor care au ştiut ră
spunsul corect), dar cum n-am habar dacă se poate ataşa un fişier Excel pe blog, rămâne varianta de răspunsuri la "comentarii"!Iată o problema reală de matematică de clasa a V-a pe care nu au rezolvat-o mulţi adulţi.
Într-un autobuz sunt 7 fete. Fiecare are 7 rucsaci. În fiecare rucsac se află 7 pisici mari. Fiecare pisică mare are câte 7 pisoi mici cu ea. Întrebare: câte picioare se găsesc în total în autobuz?
(nu e niciun răspuns "la mişto" de genul "autobuzul nu are picioare", ci chiar o problemă de pur calcul matematic şi puţină logică)
Ok, deci am trecut de 30 şi n-am băut niciodată bere. De ce? Pentru că nu mi-a plăcut mirosul şi n-am avut niciun motiv serios să-l ignor ca să degust măcar berea. Dar... există un început pentru orice, nu?
Odată cu problemele la rinichi mi s-a tot spus că şi berea m-ar putea ajuta să scap de nisip. Azi aşa - mâine aşa; azi un medic - mâine altul, semn că e chiar serioasă treaba.
Înainte să scap de piat
ra de la rinchi mi-a fost totuşi teamă să mă apuc de consumat bere ca nu cumva piatra s-o ia la vale, ceea ce ar fi fost cam nasol (probabil c'am fost un fel de noră care s-a temut de drobul de sare, dar să vă fi văzut în locul meu ;P). Tocmai de aceea m-am apucat de băut bere după litrotipsie (procedură explicată într-un material mai jos).
"Evenimentul" s-a întâmplat acum două zile şi... n-a fost dureros deloc :)).
Cătălin a vrut să încep cu o bere mai dulce (şi, implicit, mai scumpă decât berea obişnuită) ca să mă prindă gustul, dar am refuzat. Păi dacă mi-ar fi plăcut... dădeam faliment în timp, având în vedere că propunerea lui Cătă era cel puţin cinci ori mai scumpă decât berea obişnuită:)).
Aşa că am început cu bere absolut normală şi... supriză. Chiar nu-i aşa îngrozitoare pe cât mă aşteptam. Un pahar în prima zi, un pahar a doua zi şi, având în vedere că vara-i în faţă, s-ar putea să mă reprofilez :))
Trăiască berea!
Odată cu problemele la rinichi mi s-a tot spus că şi berea m-ar putea ajuta să scap de nisip. Azi aşa - mâine aşa; azi un medic - mâine altul, semn că e chiar serioasă treaba.
Înainte să scap de piat
ra de la rinchi mi-a fost totuşi teamă să mă apuc de consumat bere ca nu cumva piatra s-o ia la vale, ceea ce ar fi fost cam nasol (probabil c'am fost un fel de noră care s-a temut de drobul de sare, dar să vă fi văzut în locul meu ;P). Tocmai de aceea m-am apucat de băut bere după litrotipsie (procedură explicată într-un material mai jos)."Evenimentul" s-a întâmplat acum două zile şi... n-a fost dureros deloc :)).
Cătălin a vrut să încep cu o bere mai dulce (şi, implicit, mai scumpă decât berea obişnuită) ca să mă prindă gustul, dar am refuzat. Păi dacă mi-ar fi plăcut... dădeam faliment în timp, având în vedere că propunerea lui Cătă era cel puţin cinci ori mai scumpă decât berea obişnuită:)).
Aşa că am început cu bere absolut normală şi... supriză. Chiar nu-i aşa îngrozitoare pe cât mă aşteptam. Un pahar în prima zi, un pahar a doua zi şi, având în vedere că vara-i în faţă, s-ar putea să mă reprofilez :))
Trăiască berea!
DEX-ul zice că invidia este un "sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situaţia bună a altuia". Nu cred să fie cineva care să nu ştie ce înseamnă invidia, cum nu crede nici să fie persoană care să nu o fi simţit măcar o dată în viaţă. Dar de aici şi până la ceea ce vedem în jur... Doamne, ce cale lungă e!
Recunosc că mi-a fost ciudă câteodată pe unii şi alţii. Atenţie! Mi-a fost ciudă, dar nu mi-a părut rău de reuşitele lor. I-am admirat pentru ce au realizat şi mi-a fost ciudă că eu nu am fost la fel de pricepută. Atât şi nimic mai mult.
Uitându-mă însă la mulţi dintre cei cu care am de-a face, pur şi simplu nu pot să le înţeleg invidia şi răutatea în cantităţi industriale provocată de aceasta.
Mintea mea refuză să înțeleagă de ce, de exemplu, un om trecut de 60 de ani (vârsta presupune că ar fi destul de "copt"), cu pensie şi salar, cu program de lucru lejer, poate fi invidios pe.... femeia de serviciu! Invidios pe banii şi programul femeii de serviciu. E incredibil, ştiu, dar e 100% adevărat.
Tot la fel, nu pot să înţeleg de ce invidia l-a făcut pe un altul să-şi târască sora prin procese ani întregi pentru o palmă de pământ. Culmea este că ambii au locuit toată viaţa în două apartamente din aceeași casă, dar ani la rând nu şi-au vorbit! Pentru ce? Pentru o palmă de pământ din grădină.
Bănuiesc că tot invidia & co. îi fac pe mulţi să-şi sape apropiaţii şi colegii căci, vorba aceea, dacă x are, lasă-l că-l învăţ eu minte!
Să-mi fie iertat, dar rămân în continuare şocată câte bârfe se nasc doar dintr-o invidie prostească.
Să fie în natura omului? Dacă răspunsul e pozitiv, cum rămâne cu liberul arbitru? Simplu: îţi poţi lăsa mintea pradă invidiei sau poţi să te scuturi, să-ţi dai două palme iar apoi să vezi cum stau lucrurile de fapt.
Un proverb danez zice că "Dacă invidia ar fi ca frigurile, omenirea întreagă ar fi bolnavă." Însănătoşire grabnică tuturor!
Recunosc că mi-a fost ciudă câteodată pe unii şi alţii. Atenţie! Mi-a fost ciudă, dar nu mi-a părut rău de reuşitele lor. I-am admirat pentru ce au realizat şi mi-a fost ciudă că eu nu am fost la fel de pricepută. Atât şi nimic mai mult.
Uitându-mă însă la mulţi dintre cei cu care am de-a face, pur şi simplu nu pot să le înţeleg invidia şi răutatea în cantităţi industriale provocată de aceasta.
Mintea mea refuză să înțeleagă de ce, de exemplu, un om trecut de 60 de ani (vârsta presupune că ar fi destul de "copt"), cu pensie şi salar, cu program de lucru lejer, poate fi invidios pe.... femeia de serviciu! Invidios pe banii şi programul femeii de serviciu. E incredibil, ştiu, dar e 100% adevărat.
Tot la fel, nu pot să înţeleg de ce invidia l-a făcut pe un altul să-şi târască sora prin procese ani întregi pentru o palmă de pământ. Culmea este că ambii au locuit toată viaţa în două apartamente din aceeași casă, dar ani la rând nu şi-au vorbit! Pentru ce? Pentru o palmă de pământ din grădină.
Bănuiesc că tot invidia & co. îi fac pe mulţi să-şi sape apropiaţii şi colegii căci, vorba aceea, dacă x are, lasă-l că-l învăţ eu minte!
Să-mi fie iertat, dar rămân în continuare şocată câte bârfe se nasc doar dintr-o invidie prostească.
Să fie în natura omului? Dacă răspunsul e pozitiv, cum rămâne cu liberul arbitru? Simplu: îţi poţi lăsa mintea pradă invidiei sau poţi să te scuturi, să-ţi dai două palme iar apoi să vezi cum stau lucrurile de fapt.
Un proverb danez zice că "Dacă invidia ar fi ca frigurile, omenirea întreagă ar fi bolnavă." Însănătoşire grabnică tuturor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)