Nu-mi place să mă laud şi n-o fac de obicei. Nici acum nu e laudă; vreau doar să împărtăşesc bucuria ce mi-a cuprins inima şi mintea după o zi perfectă.Ajunul marilor sărbători e pentru mine agitat şi foarte încărcat de fiecare dată. Ajunul acestui Crăciun a fost acum deosebit, fără să aibă însă nimic ieşit din comun.
Adică: pe lângă curăţenie, mâncare, aranjat prin casă şi 'aşteptat Moşul', anul acesta împodobitul bradului a fost altfel.
Extazul copiilor a fost dătător de fiori.
"Uiteeeeeeeeeeeee, uite ce glob frumos!" "Oaaaaaaaaa, ce mic e globul ăsta!" "Mami, mami, uite ce sclipiceşte!" "Fii atent ce grăsan e ăsta" "Uite, tati, ce glob interesant!" Şi asta chiar dacă niciun glob nu era nou!
Astfel de exclamări n-au contenit până ce toate globurile nu şi-au găsit un loc în brad. Apoi beteala, apoi luminiţele... totul o fericire.
Spre seară au urmat colindătorii; primii din Bucureşti - total necunoscuţi pentru juniorii din familie. Şi totuşi, după o studiere amănunţită şi serioasă cum fac copiii de şase ani, fiică-mea şi-a făcut loc, din proprie iniţiativă, în braţele jumătăţii feminine a colindătorilor. Toţi ceilalţi am rămas mască. A fost prima dată când a făcut aşa ceva!
Au venit apoi alţi colindători care să ne aducă vestea Naşterii lui Hristos. Cu bucurie le-am deschis uşa casei şi a sufletului.
Ne-au colindat şi prieteni de familie cu care am rămas la un pahar de vorbă până târziu în noapte. Exact, nimic deosebit, dar atmosfera a fost atât de caldă şi liniştitoare încât parcă cineva a şters cu buretele tot vacarmul zilnic ce ne apasă atât de tare.
Ciudat este că în acest an, înainte de Crăciun le-am urat tuturor din suflet sărbători liniştite. Să fi fost o presimţire sau doar subconştientul şi-a făcut treaba? Nu mai contează. Important este rezultatul.
La ora când noaptea se transforăm în dimineaţă (adică pe la vreo 2-3 noaptea), Moşul a găsit scrisorile copiilor, le-a împachetat frumos cadourile (deh, a fost ocupat peste zi :D) şi le-a aşezat sub brad. A fost foarte fericit să le poată aduce copiilor ce-şi doreau.
Acum mă înţelegi de ce a fost ajunul perfect pentru care sunt extrem de recunoscătoare?
Sărbători liniştite şi ţie!
Adică: pe lângă curăţenie, mâncare, aranjat prin casă şi 'aşteptat Moşul', anul acesta împodobitul bradului a fost altfel.
Extazul copiilor a fost dătător de fiori.
"Uiteeeeeeeeeeeee, uite ce glob frumos!" "Oaaaaaaaaa, ce mic e globul ăsta!" "Mami, mami, uite ce sclipiceşte!" "Fii atent ce grăsan e ăsta" "Uite, tati, ce glob interesant!" Şi asta chiar dacă niciun glob nu era nou!
Astfel de exclamări n-au contenit până ce toate globurile nu şi-au găsit un loc în brad. Apoi beteala, apoi luminiţele... totul o fericire.
Spre seară au urmat colindătorii; primii din Bucureşti - total necunoscuţi pentru juniorii din familie. Şi totuşi, după o studiere amănunţită şi serioasă cum fac copiii de şase ani, fiică-mea şi-a făcut loc, din proprie iniţiativă, în braţele jumătăţii feminine a colindătorilor. Toţi ceilalţi am rămas mască. A fost prima dată când a făcut aşa ceva!
Au venit apoi alţi colindători care să ne aducă vestea Naşterii lui Hristos. Cu bucurie le-am deschis uşa casei şi a sufletului.
Ne-au colindat şi prieteni de familie cu care am rămas la un pahar de vorbă până târziu în noapte. Exact, nimic deosebit, dar atmosfera a fost atât de caldă şi liniştitoare încât parcă cineva a şters cu buretele tot vacarmul zilnic ce ne apasă atât de tare.
Ciudat este că în acest an, înainte de Crăciun le-am urat tuturor din suflet sărbători liniştite. Să fi fost o presimţire sau doar subconştientul şi-a făcut treaba? Nu mai contează. Important este rezultatul.
La ora când noaptea se transforăm în dimineaţă (adică pe la vreo 2-3 noaptea), Moşul a găsit scrisorile copiilor, le-a împachetat frumos cadourile (deh, a fost ocupat peste zi :D) şi le-a aşezat sub brad. A fost foarte fericit să le poată aduce copiilor ce-şi doreau.
Acum mă înţelegi de ce a fost ajunul perfect pentru care sunt extrem de recunoscătoare?
Sărbători liniştite şi ţie!
