Expoziţie

În weekend am fost la o nouă expoziţie de păsări - a treia în ultima lună; de data asta a fost la Braşov şi a fost cea mai cea şi ca număr de exemplare, dar şi ca frumuseţea exemplarelor (comparativ cu cele din Sibiu şi Sighişoara).
Aşadar, Asociaţia Crescătorilor de Păsări şi Animale în rasă pură - Avirom Ţara Bârsei Braşov, a organizat o expoziţie judeţeană de păsări de curte, porumbei, iepuri şi păsări exotice, iar exemplarele au fost deosebite. Uite câteva din exemplarele prezente:

- porumbei:
Bălţat românescu (negru):
Călugăr englez:
Carier tărcat
(pentru necunoscători: ciocul e aşa de la mama lui, n-are vreo tumoră, oricât de ciudat ar părea!):
Ciocârlie de Coburg (argintiu dungat)
(hărnicuţă foc, după cum dovedeşte oul făcut în cuşcă):

ACCIDENT! (continuarea)

L-au prins pe dobitoc şi i-au tras dosar penal!
Ei da, poliţiştii şi-au făcut datoria şi l-au prins uimitor de repede pe cel care a lovit două maşini, dar a fugit de la locul accidentului, după cum spuneam ieri aici.

Situaţia e însă departe de rezolvare!
Ca totul să fie cât mai palpitant, când vine vorba de hârţogărie, lucrurile se complică...

Rămâne de văzut la ce sumă se ridică pagubele şi... cine le plăteşte!

Ghinion? Soartă?... ACCIDENT!

La aproximativ ora 2 azi noapte s-a auzit pe stradă un buuuuuuuum!
Buimăciţi, aruncăm un ochi pe geam. Nimic deosebit, maşina la locul ei, niciun meteorit prin preajmă, aşa că hai înapoi în pat.
De dimineaţă, priveliştea s-a schimbat:
Am crezut că nu văd bine, m-am frecat la ochi, m-am pişcat de obraz, am făcut ochii mari - maşina tot lovită era!
Pfuai, tunete şi fulgere!!!!
Un 'meseriaş' ne-a aranjat maşina şi a plecat în treaba lui!
C-a fost băut, că s-a speriat - sunt doar ipoteze; cert este că lovitura a fost atât de puternică încât a îndoit şi pragul uşii (se vede într-o poză mai jos).
Detalii:
Nici maşina vecinului n-a scăpat, dar pagubele sunt mult mai mici: oglinda făcută praf şi nişte zgârieturi pe uşă şi aripă:
Din primele verificări, se pare că minunatul şofer era la volanul unui BMW gri.
Vom trăi şi vom vedea...
Bănuiesc că şi-a făcut şi el maşina praf, mai ales că bucăţi de plastic şi metal erau împrăştiate pe zeci de metri. Oglinda sigur nu o mai are:
Aşadar: ghinion sau soartă având în vedere că este pentru a doua oară când cineva ne loveşte o maşină în faţa casei, în toiul nopţii?!

Ce putem face acum? Doar să sperăm! Să sperăm că Poliţia îl va găsi pe dobitoc şi că dobitocul are asigurare valabilă!

O zi obişnuită?!

De dimineaţă:

- pregătesc cacaoa pentru copii: când să încălzesc laptele, o parte din lapte mi se varsă în cuptorul cu microunde; ulterior, când să torn în cană laptele rămas, smântâna ajunge pe jos!

- duc copilul cu maşina la şcoală: înainte unei intersecţii, pun frână... şi ce mai frână, şi ce mai balet pe 4 roţi... Huh! M-am trezit de-a latul drumului şi cu maşina întoarsă 180 de grade (dar tot pe roţi :D ).

Astea toate într-o 'banală' dimineaţă; ziua-i lungă!

Click

Te-ai întrebat vreodată câte click-uri dai pe zi? Adică de câte ori îi dai mouse-ului în cap?
Habar n-ai, corect? Nici eu, dar ştiu că în aproximativ jumătate de oră am executat 1.400 de click-uri. E recordul personal şi-ţi sugerez să nu încerci aşa ceva!!!

Chiar dacă aveam ce face în jumătatea aceea de oră, când e musai... cu drag! Şi uite aşa, click-click-click, click în sus, click în jos.
După cele 1.400 de click-uri, mâna dreapta îmi era anchilozată iar degetul arătător ţeapăn.
Şi nu, nu am numărat până la 1.400 ci am făcut un mic calcul (10 click-uri pe pagină pentru
a şterge fişiere, totul ori 140 de pagini).
O nimica toată, până când pui totul în practică...

Înălţimea...

Fiică-mea: "Mama, mă întrebam... oare cum se vede lumea de la înălţimea ta?! Ştii, de la înălţimea mea nu se vede prea bine!"

Eu: "Cum aşa? De ce nu se vede lumea prea bine de la înălţimea ta?"

Fiică-mea: "Păi simplu, oamenii sunt mari - trebuie să mă uit în sus la ei; cele mai multe lucruri sunt făcute pentru oameni, care sunt mari, deci tot în sus trebuie să mă uit!
Tu nu ai problema asta... iar la mine te uiţi în jos pentru că sunt micuţă, aşa că ţi-e mai uşor!"
_______________________________

Ţi-ar fi dat prin cap o asemenea explicaţie?

Instrucţiuni

Fiecare zi îşi are învăţătura ei; sau modul ei de a te face să te cocoşezi de râs.
Porţia de râs mi-am asigurat-o ieri după ce am cumpărat nişte chingi şi mi-au picat ochii pe instrucţiunile de folosire.
N-aş putea să-ţi fur plăcerea unei lecturi proprii, aşa că aruncă o privire peste "instrucţiuni" (click pe poză):
Oare au folosit Google Translate pentru traducere?

Ieri. Prea marţi.

A fost o zi aproape banală; cu gânduri şi griji, cu telefoane şi plăţi, cu zâmbete şi planuri, cu frig şi picioare reci, cu discuţii, serviciu, cafea, mâncare, pc, veşti, e-mail-uri, nervi, drumuri, stângăcii, rugăciuni, speranţe...

O zi ca oricare alta, până la un moment dat... când am aflat că o cunoştinţă (persoană tânără, în jur de 35 de ani) ar avea cancer!
Şoc!
Pentru moment am simţit că nu mai pot respira, chiar dacă nu era vorba de cineva apropiat.
35 de ani!

Pentru persoana în cauză urmează investigaţii suplimentare, medici, analize, calvar.

Mie nu-mi rămâne decât să detest în continuare momentul în care am realizat că oricând şi oricui i se poate întâmpla!

Poţi...

Poţi să mângâi sau poţi da o palmă;
poţi deschide o uşă sau poţi să o trânteşti cuiva în nas;
poţi întinde o mână de ajutor sau poţi îmbrânci;
poţi obloji o rană sau poţi înfige un cuţit;
poţi da un semn de viaţă sau poţi ignora grijile celuilalt;
poţi scrie un cuvânt de laudă sau o înjurătură;
poţi da sau poţi tăia;
poţi face un semn elegant sau poţi ridica degetul mijlociu;
poţi da mâna în semn de împăcare sau
poţi lovi cu bâta;
poţi toate astea şi multe altele...
dar ce vei alege să faci astăzi cu mâinile tale?

4:30

Ai 4 minute şi jumătate libere? Dacă da, priveşte filmuleţul de mai jos; dacă nu ai timp, aş zice că ar fi bine să-ţi faci.
Este o îmbinare deosebită de balet cu acrobaţii, la care se adaugă precizia chinezească.
Într-un cuvânt, aş zice: frumos; în două: foarte frumos; în trei: deosebit de frumos!

Lacul lebedelor prezentat de Circul de stat din China:

Caricatura (21)

Pictori, spanioli, talentaţi, vizionari - cam aceasta ar fi, în mare, caracterizarea următorilor doi caricaturizaţi. Şi încă ceva: ambii au avut nume lungi şi picturi ciudate (părerea mea!)

- Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruiz y Picasso (adică Pablo Picasso)
- Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech (adică Salvador Dali)
Alte caricaturi: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20.

Pachetul de biscuiţi

O tânără aştepta avionul în sala de îmbarcare a unui mare aeroport. Pentru că trebuia să stea multe ore, îşi cumpără o carte şi un pachet cu biscuiţi şi se aşeză într-un fotoliu ca să citească. Lângă fotoliul unde era pachetul de biscuiţi se afla şi un domn care îşi deschise o revistă şi începu să citească.

Când femeia a luat primul biscuite, bărbatul a luat şi el unul. Femeia s-a simțit iritată, dar nu a spus nimic. S-a gândit numai: “Cât tupeu! Dacă aş fi fost nervoasă, l-aş fi lovit pentru îndrăzneală!”
Pentru fiecare biscuite pe care îl lua ea, bărbatul lua şi el unul. Asta o înfuria, dar nu vroia să provoace o scenă. Când a mai rămas numai un biscuite s-a gândit: “Ce o să facă nesimțitul ăsta acum?”.
Bărbatul, luând ultimul biscuite, îl împărţi în două şi îi dădu ei jumătate.
Ah! Era prea mult! Femeia era foarte nervoasă! Îşi luă rapid cartea, lucrurile şi se îndreptă ca o furtună spre locul de îmbarcare.

Când se aşeză la locul ei în avion, îşi luă poșeta să-şi caute ochelarii şi… spre surpriza ei, pachetul ei de biscuiţi era acolo, neatins şi nedeschis.
I se făcu foarte rușine! Îşi dădu seama că a greșit! A uitat că biscuiţii ei erau în poşetă.

Bărbatul împărţise biscuiţii cu ea fără ură sau răutate în timp ce ea era nervoasă, gândind că a împărţit biscuiţii cu el. Acum însă nu mai era nicio șansă de a explica sau de a-şi cere scuze.

………………….....................................................................................

Există 4 lucruri pe care nu le putem recupera:

Piatra - după ce e aruncată!
Cuvântul - după ce e spus!
Ocazia - după ce e pierdută!
Timpul - după trecerea lui!
(sursa: e-mail)

Gând

Ne place, trebuie să recunoaştem.
Ne place să ni se recunoască meritele, să fim lăudaţi (când merităm), să fim încurajaţi, să simţim sprijinul celor apropiaţi şi/sau al şefilor. Chiar şi să fim împinşi de la spate să acţionăm într-un fel sau altul - şi asta ne vine bine, fie c-o recunoaştem deschis, fie că nu.
Fiecăruia îi place să se simtă apreciat. Ne stimulează, ne face să zâmbim, să fim încrezători, să prindem oarecum aripi, nu-i aşa?

Dar noi, la rândul nostru, ce facem? Îi sprijinim pe ceilalţi? Le dăm fărâma de încredere de care au nevoie să facă poate primul pas, sau poate următorul pas sau chiar să mute munţii?

De multe ori nu ne dăm seama cât îi putem ajuta/împiedica pe ceilalţi; nu ne dăm seama sau nu vrem să ne dăm seama!
Dar nouă ne place să fim susţinuţi...

Caricatura (20)

În episodul anterior, prezentam caricaturile a patru mari actori. N-ar fi cinstit să le las pe actriţe mai prejos, nu? Tocmai de aceea, azi râdem de:
- Sophia Loren (Matrimonio all'italiana)
- Marlene Dietrich (Marocco)
- Bette Davis (Totul despre Eva)
Alte caricaturi: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19.

Fă-o fericită! / Fă-l fericit!

Nu-i dificil să faci o femeie să fie fericită !
Un bărbat trebuie să fie DOAR:
1. un bun prieten
2. partener
3. iubit
4. ca un frate
5. ca un tată
6. ca un şef
7. un electrician
8. un tapițer
9. un mecanic
10. decorator
11. stilist
12. sexolog
13. psiholog
14. exterminator de gongi
15. un bun ascultător
16. organizator
17. foarte curat
18. simpatic
19. atletic
20. cald
21. atent
22. galant
23. inteligent
24. simpatic
25. creativ
26.tandru
27. puternic
28. înțelegător
29. tolerant
30. prudent
31. ambițios
32. capabil
33. curajos
34. determinat
35. sincer
36. pasional

Fără a uita să:

Nimic nu e întâmplător!

Zilele trecute am mers la medicul de familie pentru o reţetă. Ştiam că s-ar putea să fie multă lume. Şi era. Lume, ca lume, dar 'vulturi' călare pe uşa cabinetului... ce să mai vorbim. M-am aşezat pe o bancă şi m-am pus pe aşteptat: un sfert de oră, jumătate, trei sferturi, o oră, o oră şi un sfert, o oră jumate.

Când am simţit că am ajuns la punctul maxim de fierbere, îl aud pe un nene povestind altuia:
"... să ştii că profesorul ăla e tare priceput; nu numai că ştie meserie, dar ştie şi să vorbească cu tâlc. La unul dintre seminariile cu studenţii de la medicină a venit şi a pus pe catedră un craniu uman şi o lumânare. A aprins lumânarea şi a început să predea lecţia folosindu-se de craniu. Înainte să se sfârşească seminarul, lumânarea se consumase şi mai fumega doar. Profesorul s-a oprit din predat şi le-a spus studenţilor: 'Aţi observat cum s-a consumat lumânarea asta? Aşa e şi cu viaţa noastră, se consumă fără să ne dăm seama... Depinde de noi dacă ne alegem cu ceva sau nu...
Apropo, vreau să vă întreb ceva, dar răspunsul îl ţineţi pentru voi: din seminarul ăsta v-aţi ales cu ceva sau doar aţi vegetat în ultimele două ore? A fost alegerea voastră să fiţi atenţi şi să învăţaţi ceva sau doar să fiţi prezenţi fizic, iar cu mintea brambura... Gândiţi-vă la ce v-am spus!..."

Istorioara asta mi-a alungat toţi nervii, toată frustrarea şi m-a pus pe gânduri...
Nimic nu e întâmplător!
toateBlogurile.ro