Înjurături

Printre primele cuvinte învăţate într-o altă limbă sunt înjurăturile, corect?
Cele mai uşor de reţinut dintr-o limbă străină sunt înjurăturile, nu?
Tot despre înjurături este vorba şi în cele ce urmează, doar că... în varianta soft. Când nu-ţi permiţi să foloseşti generoasa ofertă din domeniu, poţi încerca una din variantele de mai jos. Chiar dacă sunt împărţite pe categorii, înjurăturile au o plajă largă de folosire:

Înjurături pentru şef/şefă
- Tu ai arăta foarte bine în ceva lung, curgător... de exemplu: Dunăre, Amazon, Nil,...
- S-a sinucis vreodată cineva din familia ta? Nu? Cum ar fi?
- Oare este astăzi o zi deosebită sau eşti de obicei aşa de tâmpit?
- O zi fără tine e ca o lună de concediu!

Înjurături pentru amic/amică
- Tu reuşeşti să faci pe cineva să aprecieze liniştea!
- Nu, eu nu aud rău... te ignor numai.
- Nu te-au rugat niciodată părinţii să fugi de-acasă?

Înjurături pentru cunoştinţe
- Eşti la fel de binevenit ca telefonul care sună în timpul unei partide de amor!
- Bancul pe care ţi-l voi spune e aşa de bun că o să-ţi pice faţa... oh, dar vad că îl cunoşti deja!
- Fiecare trebuie să existe, dar de ce tocmai tu?
- Dacă te-am jignit, am savurat-o!

Înjurături pentru partener/parteneră
- Data viitoare cand ai de gand să-ţi arunci ţoalele, nu te dezbrăca!
- Eşti într-adevăr un argument convingător pentru paturi separate!
- De ce nu mergem noi doi undeva unde poate fiecare să fie de unul singur?
- Te rog să nu te mişti! Aş vrea să te uit aşa cum eşti!
-Eu nu uit niciodată un chip, dar în cazul tău o sa fac o excepţie!
- Am avut o seară foarte placută; n-a fost seara asta, dar nu mă vait!

Petiţie

Trebuie să citeşti petiţia de mai jos! Pur şi simplu trebuie! E autentică şi incredibilă!
Să nu uităm că, în general, ăl' mai deştept e pus să scrie! (click pe poză s-o vezi la dimensiuni mai mari)
Mai poţi spune ceva? Probabil că nu; modul de exprimare şi tona de greşeli spun totul!

Părintele Teofil a plecat la cele veşnice



3 martie 1929 - 29 octombrie 2009

"Eu personal am intrat în viaţa conştientă ca nevăzător.
Să zicem că vina pentru aceasta o poartă bunicii sau străbunicii mei. Dacă vina pentru aceasta o poartă străbunii mei, pentru ei situaţia mea n-are nici un sens, căci eu sunt îngrădit în posibilităţile mele, iar ei nu ştiu nimic despre acesta.
Dacă vina o poartă bunicii mei, nici pentru ei n-ar prea avea sens situaţia mea deficitară, deoarece ei prea puţin au fost martori la acestă situaţie de neputinţă şi în orice caz situaţia mea deficitară se prelungeşte cu mult după durata vieţii lor.
Dar poate că vina pentru situaţia mea o poartă părinţii mei. Nici în acest caz nu văd nici o justificare a insuficienţei mele, întrucât ei au privit totdeauna ca ceva normal pentru mine şi pentru ei situaţia mea.
În ce mă priveşte, mărturisesc că n-am constatat şi n-am observat niciodată la părinţii mei vreun avantaj moral faţă de alţi oameni care n-au avut în familia lor astfel de cazuri. Dar poate, în cele din urmă, la baza situaţiei mele deficitare nu e o vină propriu-zisă, ci e o raţiune divină, pozitivă, în vederea folosului meu propriu şi al altora care ar veni în legătură cu mine şi care ar putea câştiga ceva pozitiv din situaţia mea specială.
Eu aşa am nădejde. De aceea dau laudă lui Dumnezeu pentru toate." (din mărturisirile Părintelui Teofil)
Dumnezeu să-l odihnească!

(foto Mănăstirea Sâmbăta)

Too sexy for my job

Too sexy for my job - o reclamă disperată? Nu. Mulţumesc, nu mi-au murit lăudătorii (încă!).
"Too sexy for my job" scrie azi pe bluza mea (vezi poza).
Da, am ales bluza pentru slogan! Sloganul m-a făcut să mă întreb ce am fost şi ce-am ajuns, profesional vorbind.
Nici una, nici două, mi-am luat prietenii şi cunoştinţele la puricat să văd cum stau lucrurile şi la ei. Nu-i iau în calcul pe cei care îşi fac meseria pentru care s-au pregătit ci pe cei care una au învăţat şi alta fac!
Aşadar avem aşa:
- absolventă de germană - engleză prestează acum PR şi resurse umane& salarii
- economist cu acte în regulă face producţie audio
- după ce a terminat Comunicare şi Relaţii publice a ajuns în aer - la propriu! (realizează emisiuni radio)
- o blondă de la drept învârte banii într-o bancă
- absolvent de sport coordonează activitatea într-un magazin Domo
- finalistă la teatrologie face emisiuni radio
- jurnalist la origini conduce primăria
- absolventă de teologie face tehnoredactare la mai multe publicaţii
- psiholog de meserie, educă piticii de la grădi
- ecolog cu diplomă are gijă de cum muncesc alţii (inspector în securitatea şi sănătatea muncii)
- după studii în biblioteconomie, studiază noutăţile muzicale într-un post de radio
- alt economist a ajuns director de televiziune
- actriţă la origini editează reviste de style
Şi tu? Faci ceea ce ai învăţat în şcoală?

P.S. Sunt curioasă câţi vor veni în birou să-mi vadă bluza! :))

Cât e ceasul?

Când nu ştii cam ce oră e, întrebi în stânga şi-n dreapta. Răspunsul vine în funcţie de... dotarea celui întrebat! Priveşte:

Genial filmuleţul, nu?

Retractez

Până miercuri, retractez ce am scris aici. :D
Dar numai până miercuri, când se va schimba vremea - după cum spun oamenii de la meteo. După aceea mai vedem...
Toată lumea trebuie să fi băgat de seamă cât de frumos a fost weekend-ul ce-a trecut. Frumos la vreme, că în rest nu mă bag în sufletul nimănui.
Aşadar frumos-frumos, să nu-i fie de deochi.
Totul te-ndemna să ieşi în natură, toate cele de afară te chemau vesele să le ţii isonul.
Ştiu că ştii că toamna e cel mai grozav pictor, dar ai văzut de ce a fost în stare şi în anul ăsta?
Uită-te şi te bucură:

Dacă ţi-a plăcut, nu e târziu să vezi toate minunăţiile astea şi multe altele pe viu, aşa că fă bine de termină repede ce ai de făcut şi ieşi afară.
Du-te într-o pădure, într-o livadă, într-o grădină, oriunde. Lasă-ţi ochii să se obosească de la atâta ruginiu, maro, galben, roşcat şi verde pe ici şi colo.
Lasă-ţi urechile să audă doar foşnetul frunzelor de sub picioare, vântul domol pe ici şi colo, trosnetul crengilor rebele ajunse sub talpa papucilor.
Uită pentru un timp de tot ce e dincolo de toamna asta superbă....

Doamne, încă să nu-mi dai

Doamne, încă să nu-mi dai,
Frumuseţile din rai,
Şi încă nu îmi dărui,
Ale slavei bucurii.
Nu mă-ndemn încă să-ţi cer,
Fericirile din cer,
Până când prin lume-ţi duci
Tu, povara Sfintei Cruci,
Până când însângerat
Şi lovit, şi înspinat,
Treci pe calea cu dureri,
Fericire cum să-Ţi cer?
Dă-mi Stăpâne Crucea Ta
Şi mă-nvaţă-a o purta,
Şi în inimă cu jale,
Dă-mi durerea Maicii Tale,
Şi în piept cu frângere,
Dă-mi a Maicii plângere.
Dă-mi Stăpâne să-Ţi sărut,
Urma paşilor în lut,
Şi mai dă-mi cu sârg s-alerg,
Tălpile să-Ţi le şterg,
Cu iubirea mea duioasă,
Ca femeia păcătoasă.

Rugăciunea asta o ştiu de când mă ştiu. Întotdeauna mi-a plăcut deosebit de mult.
Bunica m-a învăţat-o pe vremea când încă nu-i înţelegeam sensul; după ce am învăţat să citesc, m-am tot întrebat de ce nu găsesc prin nicio carte această rugăciune.
Nici nu aveam cum!
Azi am dat un search pe google şi nu mică mi-a fost mirarea când i-am descoperit istoria.
Poezia, că de fapt e o poezie, a fost scrisă de Zorica Laţcu.
Zorica Laţcu a fost o poetă din Braşov, puţin cunoscută chiar şi în Braşov, deşi a publicat trei cărţi de poezie între 1944 – 1949. Poeziile nu au avut circulaţie deoarece erau religioase sau poezii scrise de o poetă care a ajuns călugăriţă. Cărţile i-au fost interzise, poeziile au fost aşezate la fondul de documentare şi au putut fi citite numai cu aprobare specială.
Zorica Laţcu s-a născut în anul 1917; a lucrat în cercetare filologică, a contribuit la dicţionarul limbii române scos de Sextil Puşcariu; în 1948 s-a retras din viaţa civilă la Mănăstirea Vladimireşti până la desfiinţarea mănăstirii în 1956. Când s-a călugărit, a primit numele de Teodosia. A facut şi câţiva ani de închisoare, vreo trei ani, apoi a locuit în zona Brăilei.
Zorica Laţcu a avut o infirmitate congenitală, avea o continuă mişcare, nu putea să-şi coordoneze mişcările şi, în acelaşi timp, vorbea şi foarte greu, era greu de înţeles felul cum se exprima ea.
A trecut la cele veşnice în 8 august 1990.
Alte amănunte despre viaţa şi opera literară a Zoricăi Laţcu găseşti aici.

Viaţa modernă

Ca urmare a vieţii moderne, ţi se întâmplă...

1. Să tastezi din greşeală parola de email la cuptorul cu microunde?
2. Să nu mai fi jucat Solitaire cu cărţi adevărate de ani de zile?
3. Să deţii o lista cu 15 numere de telefon ale celor 3 membri ai familiei?
4. Să comunici prin email cu partenerul care lucrează la biroul de vis-a-vis?
5. Să ţii legătura doar cu prietenii care au adresă de email?
6. Să răspunzi la telefonul de acasă într-o manieră specifică de birou?
7. Să suni de acasă şi să formezi din obişnuinţă "0" pentru a obţine o linie externă?
8. Să lucrezi la acelaşi birou timp de patru ani pentru trei firme diferite?
10. Să citeşti această lista şi să continui să zâmbeşti şi să dai din cap?
11. Să doreşti să trimiţi această lista de îndată ce ai citit-o?
12. Să fii prea ocupat pentru a observa că punctul nr. 9 nici nu există?

Dacă răspunzi "da" la majoritatea întrebărilor..... pune frână, inspiră adânc şi schimbă ceva în viaţa ta!

Gândăcelul

Nu fac politică. Nu ţin partea nimănui. Politicienii sunt toţi o apă şi-un pământ, după părerea mea, vorba lui Socaciu: Vin ai noştri, pleacă ai noştri /Noi rămânem tot ca proştii./Ăia hoţi, aştia hoţi,/Mama lor la toţi.
Şi totuşi... poezia şi caricatura publicate de revista Caţavencu în 15 octombrie sunt atât de demenţiale/bestiale/tari încât, chiar dacă fac referire la politicieni, nu mă pot abţine şi le postez mai jos:

Gândăcelul Boc

De ce m-ai prins în pumnul tău,
Şi m-ai forţat? Tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare
Când tu mă strângi atât de rău?

Primar ca tine-am fost şi eu,
Şi-am renunţat la primărie,
Şi milă trebuia să-ţi fie
De plânsul şi mandatul meu!

De tihna mea din Mănăştur
Tu m-ai chemat la bucureşti,
Şi mi-ai promis c-o să mă creşti.
Acum mi-e clar, te doare-n cur.

De ce mă laşi acum în pom?
Că-n toate am făcut ca tine.
Azi plânge Clujul după mine
Şi plâng şi cursele Tarom.

Şi plânge mama mult de tot
Că i-au trântit în plen băiatul
Şi vede la teve tot satul
C-a luat-o premieru-n bot.

Şi ochii tatei lacrimi storc
Cu ei în zare tot rămâne.
Îndură-te de ei, stăpâne
Şi lasă-mă să mă întorc.

Mi-aş lua bilete la low cost
Că azi m-au cam uitat piloţii.
Nu le mai tremură chiloţii
Ca când eram şi eu ce-am fost.

Aşa plângea un ardelean
În pumnul ce-l strângea să-l rupă
Şi l-a deschis Băsescu după
Ce-l tot strivise an de an.

A încercat să-l mai învie:
I-a mulţumit pentru curaj.
Dar ardeleanul în picaj
S-a prăbuşit pentru vecie.

Scârbit de fapta ta cea rea,
Degeaba-l plângi pe Boc cu zile.
Ci mergi spăşit şi zi-le
Clujenilor, isprava ta.

Mai zi-le că de-acum ai vrea
Să nu mai tot striveşti de zid,
Oricare gâză de partid
Care-a trecut prin faţa ta.

Iar ca poet, zi-le c-ai vrea
Să aperi orice vietate,
Oricât de fără-nsemnătate,
Şi cu oricâtă voluptate
În cur, săraca, te-ar pupa.

(sursa: catavencu.ro)

Vine circul!

Este, fără îndoială, evenimentul anului.
Pentru mic şi pentru mare, vine circul.
Acrobaţii s-au pregătit îndelung, vor prezenta salturi incredibile.
Jonglerii au exersat tot felul de giumbuşlucuri - ne vor lăsa mască.
Magicienii au numere fantastice – hocus-pocus să nu ne vină să credem ce vedem.
Circarii s-au antrenat conştiincios, deci vom avea un spectacol adevărat.
Vor fi mai mulţi clovni decât de obicei pentru că sunt la mare căutare.
Am auzit că circul va avea şi numere periculoase: acrobaţii la înălţime, aruncări de cuţite, alţii se vor juca cu focul, vor fi chiar şi dueluri pe viaţă şi pe moarte. Dar să nu ne facem probleme, artiştii sunt experimentaţi şi versaţi.
S-ar putea să mai avem parte şi de ceva surprize, dar deocamdată totul e ţinut sub tăcere şi pregătit pentru marele public.

Locul de desfăşurare: România
Perioada de desfăşurare: 23 octombrie – 22 noiembrie, cu prelungiri până în 6 decembrie
Preţul biletului: gratuit - cei mai săraci vor primi bani, doar să participe

Doamnelor şi domniloooooooooooor, vine circul - adică începe campania electorală!

A venit!

Sincer, nu am vrut să accept. În ciuda tuturor aparenţelor, a faptelor evidente până la urmă, am sperat să nu se întâmple. Măcar nu aşa devreme!
Şi totuşi...
Nu există scăpare, nu există altă variantă.
E clar, a venit iarna!
Ninsorile din 15-16 octombrie nu m-au convins; nici mercurul care dârdâia în termometrul de afară.
Crusta subţire de gheaţă de pe ochiurile de apă era un fel de glumă matinală. Mâinile şi nasul semi-îngheţate - nişte fleacuri.
Toate ca toate până când cineva mi-a spus că în bucătărie a început să miroasă a cartofi copţi! Din acel moment n-a mai fost cale de întoarcere.
Iarna s-a făcut stăpână pe toate gândurile, percepţiile şi sertăraşele mele care o refuzau.
Am lăsat-o, că ce era să mai fac?!
Oricum, nu mai e mult până când zeama de varză va prinde gustul acela minunat care s-o facă perfectă alături de nişte cartofi copţi. Abia aştept ca nările să crească de plăcerea mirosului de cartofi perpeliţi în cuptor. Coaja cartofilor maro-roşcată şi fierbinte îmi arde deja degetele...
Papilele gustative sunt înnebunite după amestecul de moare şi cartof cu puţină sare, chiar şi puţin unt/margarină.
Parcă văd deja cum din frigul de afară intrăm repede în casă la căldură. În bucătărie, mirosul cartofilor copţi şi cana cu zeama de varză ne fac să uităm de tot ce e dincolo de ziduri şi de uşă.
Azi aşa, mâine poate nişte vin fiert cu scorţişoară, în altă zi o cană cu lapte şi miere + nişte biscuiţi sau pişcoturi. Să nu uităm de pătura pe picioare pentru că se lasă cu poveşti seara....
A venit iarna, dragilor....

De ce mint bărbaţii

M-au întrebat unii şi alţii dacă am vreo problemă cu bărbaţii de mă tot iau de ei pe blog! :))
Sincer, n-am nicio problemă! Sunt ei în sine o problemă! =))
Dar, ca să dreg oarecum busuiocul, am astăzi o explicaţie pentru ce mint bărbaţii!

Se spune că într-o zi un bărbat tăia un pom aflat la marginea unei păduri, în imediata apropiere a unui râu. La un moment, toporul îi căzu în apa adâncă. Bărbatul începu să se tânguiască. Apăru Sf. Petru şi-l întrebă de ce plângea. Bărbatul îi spuse că şi-a pierdut toporul în apă; Sf. Petru intră în apă şi scoase un topor din aur.
- Acesta este toporul tău?, întrebă Sf. Petru.
- Nu, răspunse bărbatul.
Sf. Petru scoase apoi un topor de argint.
- Acesta este toporul tău?, întrebă Sf. Petru.
- Nu, răspunse bărbatul.
A treia oară, Sf. Petru scoase un topor de fier.
- Acesta este toporul tău?, întrebă Sf. Petru.
- Da, răspunse bărbatul.
Pentru sinceritatea sa, Sf. Petru îl răsplăti pe bărbat dându-i toate cele trei topoare. Acesta le luă şi plecă fericit acasă.
În altă zi, bărbatul se plimba cu soţia lui pe malul râului. La un moment, aceasta căzu în apa adâncă. Bărbatul începu din nou să se tânguiască. Sf. Petru apăru iarăşi întrebându-l pe bărbat de ce plânge. Când află, intră în apă şi o scoase pe Jennifer Lopez.
- Aceasta este soţia ta?, întrebă Sf. Petru.
- Da, răspunse bărbatul.
Sf. Petru începu să-l certe pe bărbat.
- De ce minţi? De ce înşeli?
Bărbatul răspunse:
- Iartă-mă, Doamne. A fost o neînţelegere. Dacă aş fi zis "nu" la Jennifer Lopez, ai fi adus-o pe Catherine Zeta-Jones. Dacă aş fi zis şi atunci "nu", a treia oară ai fi adus-o pe soţia mea. Atunci aş fi zis da şi, ca răsplată pentru sinceritate, mi le-ai fi lăsat pe toate trei. Doamne, cum m-aş fi descurcat cu toate trei? De aceea am zis "da" din prima!

Morala poveştii: când mint, bărbaţii mint dintr-un motiv onorabil!!!

La mulţi ani, Alesia - 6 ani!

Au trecut 6 ani. Nu mă întreba când, cum, etc. pentru că nu ştiu ce să răspund. Mă uit la poze, caut în sertăraşul cu amintiri şi-mi dau seama că într-adevăr au trecut anii - chestia asta sună a tânguială băbească, dar pe toţi ne prinde la un moment dat aşa ceva. :))
6 ani de la ce? Ei bine, 6 ani de când a venit pe lume Alesia, fiica mea.
De multe ori am impresia că parcă ieri-alaltăieri eram încă în băncile facultăţii sau că am dat concurs pentru job-ul de la radio; se întâmpla totuşi în '96-'97. Apoi nunta, apoi primul copil...
Ziceţi-mi şi mie unde au zburat anii? Cine a furat timpul?
Am recitit jurnalul scris în perioada sarcinii şi după naştere. Oau!!!! Nu am retrăit totul la aceeaşi intensitate ca în momentele respective, dar mi-am aminitit multe lucruri uitate în timp.
Mă uit la poze şi rămân fără cuvinte.

- 16 octombrie 2003: Alesia în prima ei zi de viaţă extrauterină
- 16 octombrie 2004: Alesia la 1 anişor

Asta-i culmea!

Culmea melancoliei: să cazi pe gânduri şi să-ţi rupi mâna.
Culmea prostiei: un polițist blond.
Culmea aglomeraţiei: să meargă șoferul autobuzului pe scară.
Culmea norocului: să te calce o salvare.
Culmea nesimțirii: să scrii pe coliva „La mulți ani”.
Culmea slăbirii: să slăbească un ardei gras.
Culmea orbului: să-şi vadă moartea cu ochii.
Culmea justiției: să condamni o prostituată cu executare la locul de muncă.
Culmea tramvaiului: să-l tragă poliția pe dreapta.
Culmea lăcomiei: să mănânci bătaie şi să nu te saturi!
Culmea agriculturii: să ari Calea Victoriei cu boii din guvern.
Culmea ghinionului: să faci pe prostul şi să rămâi aşa!
Culmea yoga: să-ți tragi un cap în gura!!!
Culmea politeții: să stai pe scaunul electric şi să cedezi locul unei doamne.
Culmea orei exacte: să pui ceasul după radio şi să-l uiți acolo.
Culmea auzului: să auzi cum se crapă de ziuă.
Culmea șovăielii: să ezit, să nu ezit...
Culmea interfonului: să suni şi să primeşti ton de fax.
Culmea politeţii: să baţi la uşă şi când ieşi afară.
Culmea ceasului deşteptător: să sune ocupat.
Culmea fotbalului: să deschizi frigiderul şi să strigi gooooooooool.
Culmea talk-show-ului: să te inviţi singur la emisiune şi să nu te lași să vorbeşti.
Culmea veterinarului: să faci injecţie unui căţel de usturoi.
Culmea hip-hop-ului: B.U.G. Mafia să lanseze o caseta cu cântece de Crăciun.
Culmea croitoriei: să întorci pe dos costumul lui Adam.
Culmea culmilor: să aibă purecii păduchi.

Nişte plângăcioşi, dom'le, nişte plângăcioşi

Hai să NU vorbim despre cât ne plângem (adică lamentăm) zilnic, că n-am face decât să bătem apa-n piuă! Lamentatul e un fel de a doua noastră natură, aşa că ce rost are?!. Mai bine să vedem cum stă treaba cu plânsul... la propriu.
Niscai cercetători nemţi au luat la puricat fiecare lăcrimuţă stoarsă de ochii unor subiecţi, zişi şi cobai umani. De ce plânge fiecare, cât de des, cât de mult, etc - toate astea au vrut să le ştie. După ce-au aflat răspunsul, au făcut raportul şi ni l-au aruncat în freză.
Pe scurt, lucrurile stau cam aşa:
- până la 13 ani, atât băieţii cât şi fetele plâng cam la fel de mult; după vârsta asta, se schimbă datele problemei: bărbaţii plâng de 6 până la 17 ori pe an, femeile între 30 şi 64 de ori! (oau, mamăăăăăăă!)
- femeile sunt mai "rezistente"; atunci când se pun pe plâns, le ţine în medie vreo 6 minute; bărbaţii prestează doar 4 :))
- doar 6 % dintre bărbaţi ajung să plângă cu suspine, pe când femeile reuşesc în proporţie de 65 %, iar chestia asta are urmări serioase: plânsul feminin are un efect de durată, este mai dramatic şi sfâşietor - după cum spune Elisabeth Messmer de la Clinica Oftalmologică a Universităţii Ludwig Maximilians din Munchen.
- la întrebarea "de ce plâng oamenii (... Mitică)?", răspunsul nu este "d'aia" ci unul argumentat: femeile plâng atunci când nu sunt mulţumite de sine (!!!!), când au conflicte personale greu de rezolvat sau când îşi amintesc de vremurile trecute. Bărbaţii însă plâng din compasiune sau când relaţia lor s-a dus pe apa Sâmbetei.

Domnii şi doamnele cercetători au recunoscut însă că plânsul provocat de emoţii rămâne o enigmă pentru ştiinţă!
Tot oamenii ăştia zic că e doar o abureală ce se spune că te descarci dacă te pui pe smiorcăit! Cică eşti agitat din cap până-n picioare de la prima până la ultima lacrimă.
Nu stă în picioare nici credinţa conform căreia prin lacrimi s-ar elimina toxinele din corp.
Ei bine, atunci concluzia ar putea fi simplă: dacă n-are rost, ce rost mai are?

Omul potrivit...

Să zicem că ai o firmă şi vrei să angajezi mai multe persoane, dar nu ştii care unde se potriveşte.
E simplu: ia vreo 100 de cărămizi şi pune-le într-o cameră cu fereastră. Trimite 2 – 3 candidaţi înăuntru şi închide uşa. Lasă-i acolo singuri timp de 6 ore, apoi analizează situaţia:

Dacă au numărat caramizile - sunt buni la departamentul Contabilitate.
Dacă le renumără - la Audit.
Dacă au făcut un haos total, cărămizi peste tot – ăştia-s ingineri.
Dacă au aranjat cărămizile într-o ordine stranie – la Planificare.
Dacă aruncă unul în altul cu cărămizi – la Exploatare.
Dacă dorm – la Recepţie.
Dacă au spart cărămizile în bucăţi – la Tehnologia informaţiei.
Dacă stau de pomană – şefi de compartimente.
Dacă se jura că au încercat diferite combinaţii, deşi nicio cărămidă nu a fost mutată din loc – la Vânzări.
Dacă au plecat deja acasă pentru ziua respectivă - la Marketing.
Dacă se uită pe fereastră - la Planificare strategică
Şi ultimii, dar nu cei din urma:

Dacă stau de vorbă unul cu altul, dar cărămizile nu au fost atinse - felicită-i şi pune-i în TOP Management.

Succesul afacerii e asigurat.

Marketing... mai altfel

Marketing Feminin:
1. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. Te duci la el şi îi spui: „Sunt foarte bună la pat”. Asta e Marketing Direct.

2. Eşti la o petrecere cu nişte prieteni şi vezi un tip super. Unul din prietenii tăi se duce şi îi spune: „Tipa aceea e foarte bună la pat.” Asta e Publicitate.

3. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. Îi ceri nr. de tel. După o zi îl suni şi îi spui: „Sunt bună la pat”. Asta e Telemarketing.

4. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. Îl recunoşti. Te duci la el şi îi împrospătezi memoria: „Îti aduci aminte ce bună sunt la pat?” Asta e Customer Relationship Management.

5. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. Te ridici, îţi aranjezi rochia, te duci la el şi îl inviţi să bea ceva. Îi spui cât de bine miroase, îi lauzi costumul, îi oferi o ţigară şi îi spui: „Sunt foarte bună la pat.” Asta e Relaţii cu Publicul.

6. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. Te apropii şi îi spui: „Sunt foarte bună la pat” şi îi mai arati şi un sân. Asta e Merchandising.

7. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. El vine la tine şi iti spune: „Am auzit ca eşti foarte bună la pat.” Asta e Brandul, puterea mărcii.

Marketing Masculin:
1. Eşti la o petrecere şi vezi o tipă super. Te duci la ea şi îi spui: „Sunt foarte bun la pat şi rezist toată noaptea fără oprire”. Asta e Publicitate Falsă şi se pedepseşte conform legii.

Cetatea Făgăraşului - în finală!

Prima bătălie a fost câştigată!
Cetatea Făgăraşului a ajuns în finala campaniei de restaurare a monumentelelor istorice iniţiată de TVR (dacă încă n-ai aflat detalii despre campanie, click aici)
Mulţumiri şi plecăciuni în faţa celor care au ajutat: prin SMS sau prin apel în reţeaua Romtelecom, prin promovarea campaniei, prin îndemnarea altora să voteze.
Am trecut de primul hop, dar marea bătălie este în finală.
Zece clădiri vor ajunge în finala care se va desfăşura pe întâi decembrie.
Putem câştiga? Cu siguranţă. Depinde de noi!

Gâze

Trebuie să recunoaştem că toamna lui 2009 este extraordinară. Orele calde ale amiezii ne fac să nu mai fim supăraţi pe ceaţa care apasă răsăritul, pe frigul de dimineaţă şi pe iarna care tot va veni până la urmă.
Zilele cu vreme frumoasă, nu puţin la număr, îndeamnă până şi pe cele mai mici vietăţi din natură să zumzăie vesele peste tot. Iar florile de sezon.... oooo, ce feerie!
Cum arată simbioza dintre gâze, flori şi raze de soare?
Cam aşa:
- o albinuţă hărnicuţă- un fluturaş... faţă-verso

Lecţie de autoapărare

Orice metodă de autoapărare e mizilic pe lângă exemplul de mai jos - o mişcare scurtă şi la obiect.
Lecţia primită n-o s-o uite prea curând flăcăul!

Ultima şansă

Acum o săptămână am început promovarea Cetăţii Făgăraşului ca să ajungă în finala campaniei de restaurare demarată de TVR1.
Este uimitor câtă lume s-a implicat în mediatizarea evenimentului şi în votarea Cetăţii!
Între timp, televiziunea publică a clarificat lucrurile în propria ogradă, astfel că cifra 2 este unanim valabilă pentru Cetatea Făgăraşului. Acest lucru înseamnă că atât prin SMS la 1388 trebuie trimis 2-ul, cât şi în Romtelecom la 0900-160-440 trebuie ales tot 2-ul pentru a vota Cetatea.
Astăzi, 9 octombrie 2009, este ultima zi în care se mai poate vota. Dacă mai vrei, dacă mai poţi, votează şi astăzi. Şi eu am să votez din nou. Chiar dacă în ultimele zile a fost un du-te - vino de la agonie la extaz şi înapoi, nu-mi pierd speranţa că încă există oameni şi proiecte adevărate.
După măgăria făcută de TVR cu amestecarea cifrelor (detalii aici), au început tot felul de comentarii şi au apărut tot felul de semne de întrebare. Ce şanse sunt ca totul să fie măsluit? Dacă va câştiga un monument de o importanţă mai mică, va fi restaurat apoi va răsări un moştenitor care să-l revendice?
Ioana, o făgărăşeancă acum în Bucureşti, a fost însă cea mai tranşantă: "să mă lase ministeru' culturii (şi TVR-ul) cu noua lor modalitate de a face campanie electorală prin proiecte de un populism ieftin! Dacă există un minister, să îşi facă naibii treaba pentru care există şi să restaureze monumentele - alea puţine câte sunt, nu să pună românu' să aleagă care ar merita să pice şi care ar merita renovat, că banii de la buget ori taxele de vizitare nu intră la românu' votant, ci la minister. Şi, între noi fie vorba, care român să voteze? Ăla care îşi pune termopan alb la case de patrimoniu?!
Să desființeze ministeru', să se ducă Paleologu acasă şi toţi ăia care o freacă pe bani buni în minister şi votăm atunci cine restaurează. Nimeni nu ar trebui să voteze nimic; banii ăia nu se duc oricum la monumente şi n-o sa fie renovat nimic! Îs ultimele tunuri ale guvernului. Dacă ies şi ceva voturi, că populismul prinde mereu, bine; dacă nu, măcar mai intră nişte comisioane unde trebuie!
"
Mă puteţi acuza de optimism tâmpit sau retardat, dar eu încă sper...

Super ofertă!

Ne-am obişnuit deja ca, la radio şi la TV, tot la a doua reclamă să apară cuvinte de genul: super-ofertă, promoţie, discount, ofertă de nerefuzat, reducere, etc.
Ştim deja că există pastă de dinţi, şampoane şi detergenţi 2 în 1, 3 în 1, X în 1...
Cunoaştem prea bine cam cum se fac reducerile de preţ în ţărişoara asta a noastră; mai întâi cresc preţurile produselor, apoi se aplică o reducere de luat ochii, prostimea înghite găluşca şi se pune pe cumpărat - eventual şi cu bani împrumutaţi.
Aşadar, ştim de toate din vasta noastră experienţă "comercială".
Apogeul unei super oferte vine însă abia acum!
De la Parfumania am primit recent un mail cu detalii despre o super promoţie. Parfumul Armani Code are cel mai atrăgător preţ de promoţie! Faţă de preţul vechi, cel nou este ... incredibil! Mă gândesc să comand vreo 10 litri de parfum!

Ce muşchii mei...?!

Ce greutate poate căra o gagică pe tocuri?
Nu ştiu răspunsul studiat în urma unor probe amănunţite, dar ştiu că eu pot duce, în acelaşi timp, în mâna stângă două topuri de hârtie şi în dreapta un bax cu 6 sticle de 2 litri, adică 12 litri de apă. De fapt chestia asta am aflat-o ieri când am făcut-o niţel pe hamalul sub privirile "admirative" ale unor colegi. Oameni vânjoşi dar... foarte timizi - trag eu concluzia.
N-a zis unul "Pot să vă ajut?"! Probabil s-au gândit că îi mănânc de vii, sărăcuţii! Şi nu erau decât vreo 4 sau 5.
Oare sufereau toţi de hernie de disc? Sau aşteptau să pic în nas?
N-am idee, dar acum abia aştept să ajungă la mâna mea! :)) Iar asta se va întâmpla cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu.
O să le mulţumesc că m-au ajutat să fac muşchi!
Să fie clar, sunt pentru egalitate între sexe, dar dacă natura ne-a înzestrat pe unii mai puternici şi pe alţii mai frumoşi, nu înseamnă că nu ne putem ajuta reciproc. Corect?
Cum ar fi dacă, aflat într-o florărie/parfumerie/bijuterie, un bărbat n-ar ştii ce cadou să aleagă, iar doamnele ar sta doar să se holbeze la el fără să-i dea o mână de ajutor. Exact, ar fi crunt! Uite d'aia trebuie să ne ajutăm reciproc.

P.S. Pentru curioşi, tocurile erau de 7 cm!

O problemă olfactivă

Există n-şpe mii de feluri de pastă de dinţi.
Există n-şpe mii de feluri de perii pentru dinţi
Există n-şpe mii de feluri de apă de gură.
Există n-şpe miliarde de cabinete stomatologice.
D E G E A B A!!!!
Când omul nu vrea, nu vrea şi basta.
Trebuie să fi întâlnit până acum măcar o persoană cărei să-i (scuză-mi limbajul) pută gura. Te-ai simţit foarte bine când îţi vorbea direct în nas, nu-i aşa? Nişte senzaţii tari... din totdeauna încoace!
Îţi pică nasul, simţi săgeţi în ochi, ţi se întoarce stomacul pe dos, etc. Nenorocirea cea mai mare este însă că, în cele mai multe cazuri, nu-ţi permiţi să-i întorci spatele şi să-i urli să se spele mai des pe dinţi şi să meargă la stomatolog.
Cele mai multe guri "parfumate" sunt ale fumătorilor. Când emană câte-o duhoare, îţi înghiţi cuvintele să nu se-mpută şi ele. Unii se gândesc că o gumă de mestecat rezolvă problema; s-o credeţi voi - întrebaţi-i pe nefumători!
Mai sunt exemplarele care se tem de stomatolog şi lasă vremea să rezolve problema. Aici e jale; măcar de şi-ar pune mască de gaze sau mască chirurgicală. Îmi povesteau nişte prieteni că au întâlnit un asemenea specimen într-un restaurant. Era ospătar! (orice alte detalii sunt de prisos)
Cu adevărat mortală este combinaţia: fumător cu dinţii stricaţi - să ne ferească Dumnezeu!
Mai există categoria, cea mai paşnică de altfel, a celor care au consumat ceapă şi usturoi. Ăstora le trece cel mai repede; poate doar stomatologii să fie foarte afectaţi de mireasma lor.
În concluzie, mă risc să te întreb: te-ai spălat pe dinţi? Eşti sigur că nu-ţi miroase gura? Ştii tu, ce ţie nu-ţi place....

2 SAU 3 ???????????

Suntem români şi asta spune tot. Nu ne dezminţim de la mic la mare, sub nicio formă!
În ultimele zile am tot scris despre campania TVR-ului, despre susţinerea Cetăţii Făgăraşului, etc.
Mulţumesc tuturor celor care s-au mobilizat, au dat vestea mai departe, au votat, etc.
Să sperăm că nu a fost totul în zadar!!!!!!
Este absolut incredibil cum Televiziunea Română îşi permite să facă asemenea gafe.
Dar haideţi să vă dau detalii:
TVR1 demarează campania de restaurare şi afişează pe propriul site ordinea monumentelor, adică asta (cifrele cu roşu le-am pus eu!)
Făgărăşenii, presa, toată lumea începe să se agite, să anunţe în stânga şi-n dreapta că trebuie votat nr. 3 - Cetatea Făgăraşului.
Vine ziua de duminică, se apropie votul; Cetatea Făgăraşului intră a doua în concurs!!!!!
Pe site-ul TVR-ului, în subpagina de prezentare a campaniei apare asta:
Deci, să votăm cifra 2!
VEZI SĂ NU!!!!!
Prin SMS ar trebui trimisă cifra 2, dacă suni la nr. de Romtelecom pus la dispoziţie, trebuie să alegi 3, că aşa zicea tanti aia!!!!!
Care e varianta bună? În contul cărui monument întră voturile??????
Nimeni nu ştie!
Sesizaţi de multă lume, cei de la TVR ridică din umeri şi aruncă pisica în curtea Romtelecom, cum că operatorul de telefonie ar fi greşit!
Recunoşti stilul pur românesc 'las-o mă că merge ş'aşa'?
Cert este un lucru: la câtă lume s-a mobilizat să susţină Cetatea Făgăraşului ar fi chiar culmea să câştige Budila! Iar dacă aşa va fi, deja miroase a scandal mare!

Depinde de noi!

Astăzi este ziua cea mare în care Cetatea Făgăraşului intră într-o competiţie, alături de alte monumente ale României, pentru câştigarea banilor de restaurare... atât de mult aşteptata restaurare.
Putem rămâne pasivi la campania demarată de TVR1 (detalii ceva mai jos sau click aici) continuând să dăm vina pe autorităţi că nu fac nimic pentru bijuteria asta, sau putem să ne implicăm.

DEPINDE DE NOI!

Cei care nu cunosc cetatea o pot vedea în pozele de mai jos (mai vechi şi mai noi!).
Cetatea Făgăraşului se află la câteva zeci de metri de DN1, în centrul oraşului. Legendele care au luat naştere între zidurile cetăţii sunt extraordinare, cum ar fi legenda Fecioarei de Fier dar şi multe altele.
Prima atestare documentară a cetăţii este în anul 1456, în timpul lui Iancu de Hunedoara care numeşte 2 castelani la Făgăraş. Existenţa cetăţii înainte de acest an este evidentă, din păcate nepublicarea săpăturilor arheologice din cetate a aruncat această perioadă a cetăţii într-o umbră. După această dată, cetatea începe să domine în ceea ce priveşte fortificaţiile din Transilvania, începând cu Ştefan Mailat, voievod făgărăşean al Transilvaniei, şi continuând apoi cu principii transilvăniei care transformă cetatea şi domeniul Ţării Făgăraşului în domeniu princiar (adică cetatea va fi stăpânită direct de principii sau de soţiile lor – direct sau prin reprezentanţi).
De-a lungul timpului, zidurile cetăţii au fost martorii multor întâmplări: de la transformări impornte, la decizii istorice, torturi şi vieţi curmate.
Toate pot fi readuse în atenţia noastră şi a turiştilor dacă ajutăm la renaşterea cetăţii.

DEPINDE DE NOI!

S.O.S. Cetatea!!!

TVR1 a filmat în vara aceasta un documentar despre Cetatea Făgăraşului pentru a o include într-o campanie de restaurare a monumentelor din România. În cadrul acestei campanii, de-a lungul a 10 episoade, sunt prezentate 30 de clădiri de patrimoniu (câte 3 în fiecare episod) situate în zece zone geografice ale ţării.
După difuzarea fiecărui episod, telespectatorii sunt invitaţi să voteze unul dintre cele trei monumente. Cel mai votat va ajunge în finală. După difuzarea celor zece filme, va urma finala, în direct. Telespectatorii vor vota clădirea-monument care va primi, pentru restaurare, banii adunaţi din apelurile telefonice şi dintr-un teledon organizat cu această ocazie.
E clar că această campanie reprezintă o şansă nesperată pentru Cetatea Făgăraşului, şi anume ASIGURAREA FONDURILOR NECESARE RESTAURĂRII INTEGRALE A MONUMENTULUI!!!!!!!

Duminică, 4 octombrie 2009, de la ora 16:00, va fi prezentată la TVR 1 Cetatea Făgăraşului alături de Biserica fortificată de la Dealu Frumos şi Castelul de la Budila.
Dacă eşti făgărăşean sau nu, te rog să dai un vot şi o şansă Cetăţii Făgăraşului; anunţă-i şi pe alţii care ar putea sprijini cetatea.
Poţi vota fie apelând prin reţeaua fixă, fie prin SMS pe reţeaua de telefonie mobilă. Votează numărul 2 - Cetatea Făgăraşului (update: iniţial a fost 3, dar acum e 2; cei de la TVR au modificat ordinea monumentelor, deci atenţie, alegeţi 2!!!).
Număr pentru reţeaua Romtelecom: 0900-160-440 - cu tariful de: 0,95 € (TVA inclus).
Număr pentru SMS-uri: 1388 - cu valabilitate în toate reţelele de telefonie mobilă din ţară - cu tariful de: 0,95 € (TVA inclus).
Voturile se pot exprima până în 9 octombrie 2009.

Detalii suplimentare despre campanie şi cum poţi vota afli de aici .
Informaţii despre cetate găseşti aici (blogul lui Iulian, muzeograf-arheolog în cadrul Muzeului Ţării Făgăraşului), iar aici vezi de ce trebuie restaurată cetatea.
Acum chiar depinde de noi, iar fiecare vot chiar contează!

Faţa galbenă care râde

Astăzi am găsit pe în mail un link spre un film excelent.
Subiectul este simplu, comun şi atât de des întâlnit încât parcă face parte din cotidian. Însă actorii şi echipa de producţie ne trag un semnal de alarmă...
Personajele filmului sunt Mia şi Florin Popescu, doi soţi de vreo 50 ani care încearcă să comunice prin internet cu filul lor, Alex, plecat în SUA. Cei doi folosesc Yahoo Messanger urmând instrucţiunile primite.
În timp ce urmăream filmul mi-am amintit de ceva asemănător. Acu ceva timp încercam s-o instruiesc pe mama prin telefon cum să repornească un pc ce se închisese şi apoi să pornească un program.
Închipuie-ţi cum este să-i explici unui om, care n-a folosit niciodată un calculator, să facă click cu mouse-ul pe un folder de pe desktop (noroc că era pe desktop!). Ce-i aia mouse, click, folder/fişier, desktop, etc....
Chiar mi-am dat silinţa, dar n-am avut sorţi de izbândă. :D Noroc cu un cumnat care a trecut pe acasă şi din 2-3 mişcări a rezolvat situaţia.
Dar să ne întoarcem la film! Are vreo 15 minute şi merită văzut! Parol!


Filmul a fost prezentat la Locarno International Film Festival 2008, Warsaw International Film Festival 2008, Transilvania International Film Festival 2008; a câştigat secţiunea de scurt metraje de la Belgrade Film Festival 2009, premiul 2 la Trieste Film Festival 2009, secţiunea de cel mai bun scenariu la HBO TIFF script contest 2007.