Trafic de gânduri...

"Eu personal am intrat în viaţa conştientă ca nevăzător.
Să zicem că vina pentru aceasta o poartă bunicii sau străbunicii mei. Dacă vina pentru aceasta o poartă străbunii mei, pentru ei situaţia mea n-are nici un sens, căci eu sunt îngrădit în posibilităţile mele, iar ei nu ştiu nimic despre acesta.
Dacă vina o poartă bunicii mei, nici pentru ei n-ar prea avea sens situaţia mea deficitară, deoarece ei prea puţin au fost martori la acestă situaţie de neputinţă şi în orice caz situaţia mea deficitară se prelungeşte cu mult după durata vieţii lor.
Dar poate că vina pentru situaţia mea o poartă părinţii mei. Nici în acest caz nu văd nici o justificare a insuficienţei mele, întrucât ei au privit totdeauna ca ceva normal pentru mine şi pentru ei situaţia mea.
În ce mă priveşte, mărturisesc că n-am constatat şi n-am observat niciodată la părinţii mei vreun avantaj moral faţă de alţi oameni care n-au avut în familia lor astfel de cazuri. Dar poate, în cele din urmă, la baza situaţiei mele deficitare nu e o vină propriu-zisă, ci e o raţiune divină, pozitivă, în vederea folosului meu propriu şi al altora care ar veni în legătură cu mine şi care ar putea câştiga ceva pozitiv din situaţia mea specială.
Eu aşa am nădejde. De aceea dau laudă lui Dumnezeu pentru toate." (din mărturisirile Părintelui Teofil)

Doamne, încă să nu-mi dai,
Frumuseţile din rai,
Şi încă nu îmi dărui,
Ale slavei bucurii.
Nu mă-ndemn încă să-ţi cer,
Fericirile din cer,
Până când prin lume-ţi duci
Tu, povara Sfintei Cruci,
Până când însângerat
Şi lovit, şi înspinat,
Treci pe calea cu dureri,
Fericire cum să-Ţi cer?
Dă-mi Stăpâne Crucea Ta
Şi mă-nvaţă-a o purta,
Şi în inimă cu jale,
Dă-mi durerea Maicii Tale,
Şi în piept cu frângere,
Dă-mi a Maicii plângere.
Dă-mi Stăpâne să-Ţi sărut,
Urma paşilor în lut,
Şi mai dă-mi cu sârg s-alerg,
Tălpile să-Ţi le şterg,
Cu iubirea mea duioasă,
Ca femeia păcătoasă.

Rugăciunea asta o ştiu de când mă ştiu. Întotdeauna mi-a plăcut deosebit de mult.
Bunica m-a învăţat-o pe vremea când încă nu-i înţelegeam sensul; după ce am învăţat să citesc, m-am tot întrebat de ce nu găsesc prin nicio carte această rugăciune.
Nici nu aveam cum!
Azi am dat un search pe google şi nu mică mi-a fost mirarea când i-am descoperit istoria.
Poezia, că de fapt e o poezie, a fost scrisă de Zorica Laţcu.
Zorica Laţcu a fost o poetă din Braşov, puţin cunoscută chiar şi în Braşov, deşi a publicat trei cărţi de poezie între 1944 – 1949. Poeziile nu au avut circulaţie deoarece erau religioase sau poezii scrise de o poetă care a ajuns călugăriţă. Cărţile i-au fost interzise, poeziile au fost aşezate la fondul de documentare şi au putut fi citite numai cu aprobare specială.
Zorica Laţcu s-a născut în anul 1917; a lucrat în cercetare filologică, a contribuit la dicţionarul limbii române scos de Sextil Puşcariu; în 1948 s-a retras din viaţa civilă la Mănăstirea Vladimireşti până la desfiinţarea mănăstirii în 1956. Când s-a călugărit, a primit numele de Teodosia. A facut şi câţiva ani de închisoare, vreo trei ani, apoi a locuit în zona Brăilei.
Zorica Laţcu a avut o infirmitate congenitală, avea o continuă mişcare, nu putea să-şi coordoneze mişcările şi, în acelaşi timp, vorbea şi foarte greu, era greu de înţeles felul cum se exprima ea.
A trecut la cele veşnice în 8 august 1990.
Alte amănunte despre viaţa şi opera literară a Zoricăi Laţcu găseşti aici.

Sincer, nu am vrut să accept. În ciuda tuturor aparenţelor, a faptelor evidente până la urmă, am sperat să nu se întâmple. Măcar nu aşa devreme!
Şi totuşi...
Nu există scăpare, nu există altă variantă.
E clar, a venit iarna!
Ninsorile din 15-16 octombrie nu m-au convins; nici mercurul care dârdâia în termometrul de afară.
Crusta subţire de gheaţă de pe ochiurile de apă era un fel de glumă matinală. Mâinile şi nasul semi-îngheţate - nişte fleacuri.
Toate ca toate până când cineva mi-a spus că în bucătărie a început să miroasă a cartofi copţi! Din acel moment n-a mai fost cale de întoarcere.
Iarna s-a făcut stăpână pe toate gândurile, percepţiile şi sertăraşele mele care o refuzau.
Am lăsat-o, că ce era să mai fac?!
Oricum, nu mai e mult până când zeama de varză va prinde gustul acela minunat care s-o facă perfectă alături de nişte cartofi copţi. Abia aştept ca nările să crească de plăcerea mirosului de cartofi perpeliţi în cuptor. Coaja cartofilor maro-roşcată şi fierbinte îmi arde deja degetele...
Papilele gustative sunt înnebunite după amestecul de moare şi cartof cu puţină sare, chiar şi puţin unt/margarină.
Parcă văd deja cum din frigul de afară intrăm repede în casă la căldură. În bucătărie, mirosul cartofilor copţi şi cana cu zeama de varză ne fac să uităm de tot ce e dincolo de ziduri şi de uşă.
Azi aşa, mâine poate nişte vin fiert cu scorţişoară, în altă zi o cană cu lapte şi miere + nişte biscuiţi sau pişcoturi. Să nu uităm de pătura pe picioare pentru că se lasă cu poveşti seara....
A venit iarna, dragilor....

Au trecut 6 ani. Nu mă întreba când, cum, etc. pentru că nu ştiu ce să răspund. Mă uit la poze, caut în sertăraşul cu amintiri şi-mi dau seama că într-adevăr au trecut anii - chestia asta sună a tânguială băbească, dar pe toţi ne prinde la un moment dat aşa ceva. :))
6 ani de la ce? Ei bine, 6 ani de când a venit pe lume Alesia, fiica mea.
De multe ori am impresia că parcă ieri-alaltăieri eram încă în băncile facultăţii sau că am dat concurs pentru job-ul de la radio; se întâmpla totuşi în '96-'97. Apoi nunta, apoi primul copil...
Ziceţi-mi şi mie unde au zburat anii? Cine a furat timpul?
Am recitit jurnalul scris în perioada sarcinii şi după naştere. Oau!!!! Nu am retrăit totul la aceeaşi intensitate ca în momentele respective, dar mi-am aminitit multe lucruri uitate în timp.
Mă uit la poze şi rămân fără cuvinte.

- 16 octombrie 2003: Alesia în prima ei zi de viaţă extrauterină
- 16 octombrie 2004: Alesia la 1 anişor

Hai să NU vorbim despre cât ne plângem (adică lamentăm) zilnic, că n-am face decât să bătem apa-n piuă! Lamentatul e un fel de a doua noastră natură, aşa că ce rost are?!. Mai bine să vedem cum stă treaba cu plânsul... la propriu.
Niscai cercetători nemţi au luat la puricat fiecare lăcrimuţă stoarsă de ochii unor subiecţi, zişi şi cobai umani. De ce plânge fiecare, cât de des, cât de mult, etc - toate astea au vrut să le ştie. După ce-au aflat răspunsul, au făcut raportul şi ni l-au aruncat în freză.
Pe scurt, lucrurile stau cam aşa:
- până la 13 ani, atât băieţii cât şi fetele plâng cam la fel de mult; după vârsta asta, se schimbă datele problemei: bărbaţii plâng de 6 până la 17 ori pe an, femeile între 30 şi 64 de ori! (oau, mamăăăăăăă!)
- femeile sunt mai "rezistente"; atunci când se pun pe plâns, le ţine în medie vreo 6 minute; bărbaţii prestează doar 4 :))
- doar 6 % dintre bărbaţi ajung să plângă cu suspine, pe când femeile reuşesc în proporţie de 65 %, iar chestia asta are urmări serioase: plânsul feminin are un efect de durată, este mai dramatic şi sfâşietor - după cum spune Elisabeth Messmer de la Clinica Oftalmologică a Universităţii Ludwig Maximilians din Munchen.
- la întrebarea "de ce plâng oamenii (... Mitică)?", răspunsul nu este "d'aia" ci unul argumentat: femeile plâng atunci când nu sunt mulţumite de sine (!!!!), când au conflicte personale greu de rezolvat sau când îşi amintesc de vremurile trecute. Bărbaţii însă plâng din compasiune sau când relaţia lor s-a dus pe apa Sâmbetei.

Domnii şi doamnele cercetători au recunoscut însă că plânsul provocat de emoţii rămâne o enigmă pentru ştiinţă!
Tot oamenii ăştia zic că e doar o abureală ce se spune că te descarci dacă te pui pe smiorcăit! Cică eşti agitat din cap până-n picioare de la prima până la ultima lacrimă.
Nu stă în picioare nici credinţa conform căreia prin lacrimi s-ar elimina toxinele din corp.
Ei bine, atunci concluzia ar putea fi simplă: dacă n-are rost, ce rost mai are?

Să zicem că ai o firmă şi vrei să angajezi mai multe persoane, dar nu ştii care unde se potriveşte.
E simplu: ia vreo 100 de cărămizi şi pune-le într-o cameră cu fereastră. Trimite 2 – 3 candidaţi înăuntru şi închide uşa. Lasă-i acolo singuri timp de 6 ore, apoi analizează situaţia:

Dacă au numărat caramizile - sunt buni la departamentul Contabilitate.
Dacă le renumără - la Audit.
Dacă au făcut un haos total, cărămizi peste tot – ăştia-s ingineri.
Dacă au aranjat cărămizile într-o ordine stranie – la Planificare.
Dacă aruncă unul în altul cu cărămizi – la Exploatare.
Dacă dorm – la Recepţie.
Dacă au spart cărămizile în bucăţi – la Tehnologia informaţiei.
Dacă stau de pomană – şefi de compartimente.
Dacă se jura că au încercat diferite combinaţii, deşi nicio cărămidă nu a fost mutată din loc – la Vânzări.
Dacă au plecat deja acasă pentru ziua respectivă - la Marketing.
Dacă se uită pe fereastră - la Planificare strategică
Şi ultimii, dar nu cei din urma:

Dacă stau de vorbă unul cu altul, dar cărămizile nu au fost atinse - felicită-i şi pune-i în TOP Management.

Succesul afacerii e asigurat.

Marketing Feminin:
1. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. Te duci la el şi îi spui: „Sunt foarte bună la pat”. Asta e Marketing Direct.

2. Eşti la o petrecere cu nişte prieteni şi vezi un tip super. Unul din prietenii tăi se duce şi îi spune: „Tipa aceea e foarte bună la pat.” Asta e Publicitate.

3. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. Îi ceri nr. de tel. După o zi îl suni şi îi spui: „Sunt bună la pat”. Asta e Telemarketing.

4. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. Îl recunoşti. Te duci la el şi îi împrospătezi memoria: „Îti aduci aminte ce bună sunt la pat?” Asta e Customer Relationship Management.

5. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. Te ridici, îţi aranjezi rochia, te duci la el şi îl inviţi să bea ceva. Îi spui cât de bine miroase, îi lauzi costumul, îi oferi o ţigară şi îi spui: „Sunt foarte bună la pat.” Asta e Relaţii cu Publicul.

6. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. Te apropii şi îi spui: „Sunt foarte bună la pat” şi îi mai arati şi un sân. Asta e Merchandising.

7. Eşti la o petrecere şi vezi un tip super. El vine la tine şi iti spune: „Am auzit ca eşti foarte bună la pat.” Asta e Brandul, puterea mărcii.

Marketing Masculin:
1. Eşti la o petrecere şi vezi o tipă super. Te duci la ea şi îi spui: „Sunt foarte bun la pat şi rezist toată noaptea fără oprire”. Asta e Publicitate Falsă şi se pedepseşte conform legii.

Orice metodă de autoapărare e mizilic pe lângă exemplul de mai jos - o mişcare scurtă şi la obiect.
Lecţia primită n-o s-o uite prea curând flăcăul!

Acum o săptămână am început promovarea Cetăţii Făgăraşului ca să ajungă în finala campaniei de restaurare demarată de TVR1.
Este uimitor câtă lume s-a implicat în mediatizarea evenimentului şi în votarea Cetăţii!
Între timp, televiziunea publică a clarificat lucrurile în propria ogradă, astfel că cifra 2 este unanim valabilă pentru Cetatea Făgăraşului. Acest lucru înseamnă că atât prin SMS la 1388 trebuie trimis 2-ul, cât şi în Romtelecom la 0900-160-440 trebuie ales tot 2-ul pentru a vota Cetatea.
Astăzi, 9 octombrie 2009, este ultima zi în care se mai poate vota. Dacă mai vrei, dacă mai poţi, votează şi astăzi. Şi eu am să votez din nou. Chiar dacă în ultimele zile a fost un du-te - vino de la agonie la extaz şi înapoi, nu-mi pierd speranţa că încă există oameni şi proiecte adevărate.
După măgăria făcută de TVR cu amestecarea cifrelor (detalii aici), au început tot felul de comentarii şi au apărut tot felul de semne de întrebare. Ce şanse sunt ca totul să fie măsluit? Dacă va câştiga un monument de o importanţă mai mică, va fi restaurat apoi va răsări un moştenitor care să-l revendice?
Ioana, o făgărăşeancă acum în Bucureşti, a fost însă cea mai tranşantă: "să mă lase ministeru' culturii (şi TVR-ul) cu noua lor modalitate de a face campanie electorală prin proiecte de un populism ieftin! Dacă există un minister, să îşi facă naibii treaba pentru care există şi să restaureze monumentele - alea puţine câte sunt, nu să pună românu' să aleagă care ar merita să pice şi care ar merita renovat, că banii de la buget ori taxele de vizitare nu intră la românu' votant, ci la minister. Şi, între noi fie vorba, care român să voteze? Ăla care îşi pune termopan alb la case de patrimoniu?!
Să desființeze ministeru', să se ducă Paleologu acasă şi toţi ăia care o freacă pe bani buni în minister şi votăm atunci cine restaurează. Nimeni nu ar trebui să voteze nimic; banii ăia nu se duc oricum la monumente şi n-o sa fie renovat nimic! Îs ultimele tunuri ale guvernului. Dacă ies şi ceva voturi, că populismul prinde mereu, bine; dacă nu, măcar mai intră nişte comisioane unde trebuie!"
Mă puteţi acuza de optimism tâmpit sau retardat, dar eu încă sper...

Ne-am obişnuit deja ca, la radio şi la TV, tot la a doua reclamă să apară cuvinte de genul: super-ofertă, promoţie, discount, ofertă de nerefuzat, reducere, etc.
Ştim deja că există pastă de dinţi, şampoane şi detergenţi 2 în 1, 3 în 1, X în 1...
Cunoaştem prea bine cam cum se fac reducerile de preţ în ţărişoara asta a noastră; mai întâi cresc preţurile produselor, apoi se aplică o reducere de luat ochii, prostimea înghite găluşca şi se pune pe cumpărat - eventual şi cu bani împrumutaţi.
Aşadar, ştim de toate din vasta noastră experienţă "comercială".
Apogeul unei super oferte vine însă abia acum!
De la Parfumania am primit recent un mail cu detalii despre o super promoţie. Parfumul Armani Code are cel mai atrăgător preţ de promoţie! Faţă de preţul vechi, cel nou este ... incredibil! Mă gândesc să comand vreo 10 litri de parfum!

Ce greutate poate căra o gagică pe tocuri?
Nu ştiu răspunsul studiat în urma unor probe amănunţite, dar ştiu că eu pot duce, în acelaşi timp, în mâna stângă două topuri de hârtie şi în dreapta un bax cu 6 sticle de 2 litri, adică 12 litri de apă. De fapt chestia asta am aflat-o ieri când am făcut-o niţel pe hamalul sub privirile "admirative" ale unor colegi. Oameni vânjoşi dar... foarte timizi - trag eu concluzia.
N-a zis unul "Pot să vă ajut?"! Probabil s-au gândit că îi mănânc de vii, sărăcuţii! Şi nu erau decât vreo 4 sau 5.
Oare sufereau toţi de hernie de disc? Sau aşteptau să pic în nas?

P.S. Pentru curioşi, tocurile erau de 7 cm!

Există n-şpe mii de feluri de pastă de dinţi.
Există n-şpe mii de feluri de perii pentru dinţi
Există n-şpe mii de feluri de apă de gură.
Există n-şpe miliarde de cabinete stomatologice.
D E G E A B A!!!!
Când omul nu vrea, nu vrea şi basta.
Trebuie să fi întâlnit până acum măcar o persoană cărei să-i (scuză-mi limbajul) pută gura. Te-ai simţit foarte bine când îţi vorbea direct în nas, nu-i aşa? Nişte senzaţii tari... din totdeauna încoace!
Îţi pică nasul, simţi săgeţi în ochi, ţi se întoarce stomacul pe dos, etc. Nenorocirea cea mai mare este însă că, în cele mai multe cazuri, nu-ţi permiţi să-i întorci spatele şi să-i urli să se spele mai des pe dinţi şi să meargă la stomatolog.
Cele mai multe guri "parfumate" sunt ale fumătorilor. Când emană câte-o duhoare, îţi înghiţi cuvintele să nu se-mpută şi ele. Unii se gândesc că o gumă de mestecat rezolvă problema; s-o credeţi voi - întrebaţi-i pe nefumători!
Mai sunt exemplarele care se tem de stomatolog şi lasă vremea să rezolve problema. Aici e jale; măcar de şi-ar pune mască de gaze sau mască chirurgicală. Îmi povesteau nişte prieteni că au întâlnit un asemenea specimen într-un restaurant. Era ospătar! (orice alte detalii sunt de prisos)
Cu adevărat mortală este combinaţia: fumător cu dinţii stricaţi - să ne ferească Dumnezeu!
Mai există categoria, cea mai paşnică de altfel, a celor care au consumat ceapă şi usturoi. Ăstora le trece cel mai repede; poate doar stomatologii să fie foarte afectaţi de mireasma lor.
În concluzie, mă risc să te întreb: te-ai spălat pe dinţi? Eşti sigur că nu-ţi miroase gura? Ştii tu, ce ţie nu-ţi place....

Astăzi este ziua cea mare în care Cetatea Făgăraşului intră într-o competiţie, alături de alte monumente ale României, pentru câştigarea banilor de restaurare... atât de mult aşteptata restaurare.
Putem rămâne pasivi la campania demarată de TVR1 (detalii ceva mai jos sau click aici) continuând să dăm vina pe autorităţi că nu fac nimic pentru bijuteria asta, sau putem să ne implicăm.

DEPINDE DE NOI!

Cei care nu cunosc cetatea o pot vedea în pozele de mai jos (mai vechi şi mai noi!).
Cetatea Făgăraşului se află la câteva zeci de metri de DN1, în centrul oraşului. Legendele care au luat naştere între zidurile cetăţii sunt extraordinare, cum ar fi legenda Fecioarei de Fier dar şi multe altele.
Prima atestare documentară a cetăţii este în anul 1456, în timpul lui Iancu de Hunedoara care numeşte 2 castelani la Făgăraş. Existenţa cetăţii înainte de acest an este evidentă, din păcate nepublicarea săpăturilor arheologice din cetate a aruncat această perioadă a cetăţii într-o umbră. După această dată, cetatea începe să domine în ceea ce priveşte fortificaţiile din Transilvania, începând cu Ştefan Mailat, voievod făgărăşean al Transilvaniei, şi continuând apoi cu principii transilvăniei care transformă cetatea şi domeniul Ţării Făgăraşului în domeniu princiar (adică cetatea va fi stăpânită direct de principii sau de soţiile lor – direct sau prin reprezentanţi).
De-a lungul timpului, zidurile cetăţii au fost martorii multor întâmplări: de la transformări impornte, la decizii istorice, torturi şi vieţi curmate.
Toate pot fi readuse în atenţia noastră şi a turiştilor dacă ajutăm la renaşterea cetăţii.

DEPINDE DE NOI!

TVR1 a filmat în vara aceasta un documentar despre Cetatea Făgăraşului pentru a o include într-o campanie de restaurare a monumentelor din România. În cadrul acestei campanii, de-a lungul a 10 episoade, sunt prezentate 30 de clădiri de patrimoniu (câte 3 în fiecare episod) situate în zece zone geografice ale ţării.
După difuzarea fiecărui episod, telespectatorii sunt invitaţi să voteze unul dintre cele trei monumente. Cel mai votat va ajunge în finală. După difuzarea celor zece filme, va urma finala, în direct. Telespectatorii vor vota clădirea-monument care va primi, pentru restaurare, banii adunaţi din apelurile telefonice şi dintr-un teledon organizat cu această ocazie.
E clar că această campanie reprezintă o şansă nesperată pentru Cetatea Făgăraşului, şi anume ASIGURAREA FONDURILOR NECESARE RESTAURĂRII INTEGRALE A MONUMENTULUI!!!!!!!

Duminică, 4 octombrie 2009, de la ora 16:00, va fi prezentată la TVR 1 Cetatea Făgăraşului alături de Biserica fortificată de la Dealu Frumos şi Castelul de la Budila.
Dacă eşti făgărăşean sau nu, te rog să dai un vot şi o şansă Cetăţii Făgăraşului; anunţă-i şi pe alţii care ar putea sprijini cetatea.
Poţi vota fie apelând prin reţeaua fixă, fie prin SMS pe reţeaua de telefonie mobilă. Votează numărul 2 - Cetatea Făgăraşului (update: iniţial a fost 3, dar acum e 2; cei de la TVR au modificat ordinea monumentelor, deci atenţie, alegeţi 2!!!).
Număr pentru reţeaua Romtelecom: 0900-160-440 - cu tariful de: 0,95 € (TVA inclus).
Număr pentru SMS-uri: 1388 - cu valabilitate în toate reţelele de telefonie mobilă din ţară - cu tariful de: 0,95 € (TVA inclus).
Voturile se pot exprima până în 9 octombrie 2009.

Detalii suplimentare despre campanie şi cum poţi vota afli de aici .
Informaţii despre cetate găseşti aici (blogul lui Iulian, muzeograf-arheolog în cadrul Muzeului Ţării Făgăraşului), iar aici vezi de ce trebuie restaurată cetatea.
Acum chiar depinde de noi, iar fiecare vot chiar contează!