Nu fac politică. Nu ţin partea nimănui. Politicienii sunt toţi o apă şi-un pământ, după părerea mea, vorba lui Socaciu: Vin ai noştri, pleacă ai noştri /Noi rămânem tot ca proştii./Ăia hoţi, aştia hoţi,/Mama lor la toţi.
Şi totuşi... poezia şi caricatura publicate de revista Caţavencu în 15 octombrie sunt atât de demenţiale/bestiale/tari încât, chiar dacă fac referire la politicieni, nu mă pot abţine şi le postez mai jos:
Gândăcelul Boc
De ce m-ai prins în pumnul tău,
Şi m-ai forţat? Tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare
Când tu mă strângi atât de rău?
Primar ca tine-am fost şi eu,
Şi-am renunţat la primărie,
Şi milă trebuia să-ţi fie
De plânsul şi mandatul meu!
De tihna mea din Mănăştur
Tu m-ai chemat la bucureşti,
Şi mi-ai promis c-o să mă creşti.
Acum mi-e clar, te doare-n cur.
De ce mă laşi acum în pom?
Că-n toate am făcut ca tine.
Azi plânge Clujul după mine
Şi plâng şi cursele Tarom.
Şi plânge mama mult de tot
Că i-au trântit în plen băiatul
Şi vede la teve tot satul
C-a luat-o premieru-n bot.
Şi ochii tatei lacrimi storc
Cu ei în zare tot rămâne.
Îndură-te de ei, stăpâne
Şi lasă-mă să mă întorc.
Mi-aş lua bilete la low cost
Că azi m-au cam uitat piloţii.
Nu le mai tremură chiloţii
Ca când eram şi eu ce-am fost.
Aşa plângea un ardelean
În pumnul ce-l strângea să-l rupă
Şi l-a deschis Băsescu după
Ce-l tot strivise an de an.
A încercat să-l mai învie:
I-a mulţumit pentru curaj.
Dar ardeleanul în picaj
S-a prăbuşit pentru vecie.
Scârbit de fapta ta cea rea,
Degeaba-l plângi pe Boc cu zile.
Ci mergi spăşit şi zi-le
Clujenilor, isprava ta.
Mai zi-le că de-acum ai vrea
Să nu mai tot striveşti de zid,
Oricare gâză de partid
Care-a trecut prin faţa ta.
Iar ca poet, zi-le c-ai vrea
Să aperi orice vietate,
Oricât de fără-nsemnătate,
Şi cu oricâtă voluptate
În cur, săraca, te-ar pupa.
(sursa: catavencu.ro)
Şi totuşi... poezia şi caricatura publicate de revista Caţavencu în 15 octombrie sunt atât de demenţiale/bestiale/tari încât, chiar dacă fac referire la politicieni, nu mă pot abţine şi le postez mai jos:
Gândăcelul Boc
De ce m-ai prins în pumnul tău,
Şi m-ai forţat? Tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare
Când tu mă strângi atât de rău?
Primar ca tine-am fost şi eu,
Şi-am renunţat la primărie,
Şi milă trebuia să-ţi fie
De plânsul şi mandatul meu!
De tihna mea din Mănăştur
Tu m-ai chemat la bucureşti,
Şi mi-ai promis c-o să mă creşti.
Acum mi-e clar, te doare-n cur.
De ce mă laşi acum în pom?
Că-n toate am făcut ca tine.
Azi plânge Clujul după mine
Şi plâng şi cursele Tarom.
Şi plânge mama mult de tot
Că i-au trântit în plen băiatul
Şi vede la teve tot satul
C-a luat-o premieru-n bot.
Şi ochii tatei lacrimi storc
Cu ei în zare tot rămâne.
Îndură-te de ei, stăpâne
Şi lasă-mă să mă întorc.
Mi-aş lua bilete la low cost
Că azi m-au cam uitat piloţii.
Nu le mai tremură chiloţii
Ca când eram şi eu ce-am fost.
Aşa plângea un ardelean
În pumnul ce-l strângea să-l rupă
Şi l-a deschis Băsescu după
Ce-l tot strivise an de an.
A încercat să-l mai învie:
I-a mulţumit pentru curaj.
Dar ardeleanul în picaj
S-a prăbuşit pentru vecie.
Scârbit de fapta ta cea rea,
Degeaba-l plângi pe Boc cu zile.
Ci mergi spăşit şi zi-le
Clujenilor, isprava ta.
Mai zi-le că de-acum ai vrea
Să nu mai tot striveşti de zid,
Oricare gâză de partid
Care-a trecut prin faţa ta.
Iar ca poet, zi-le c-ai vrea
Să aperi orice vietate,
Oricât de fără-nsemnătate,
Şi cu oricâtă voluptate
În cur, săraca, te-ar pupa.
(sursa: catavencu.ro)
Cu Udrea n-ai găsit nimic? Eventual o adaptare după Gospodina de Otilia Cazimir, că doar a dat cu mopul si a croşetat în faţa noastră, a tuturor. Sau trecem direct la... Moartea caprioarei? :))
@Alina
eeeeeeeeee, pentru dânsa nu s-a inventat încă poetul!