Trafic de gânduri...

Hai să NU vorbim despre cât ne plângem (adică lamentăm) zilnic, că n-am face decât să bătem apa-n piuă! Lamentatul e un fel de a doua noastră natură, aşa că ce rost are?!. Mai bine să vedem cum stă treaba cu plânsul... la propriu.
Niscai cercetători nemţi au luat la puricat fiecare lăcrimuţă stoarsă de ochii unor subiecţi, zişi şi cobai umani. De ce plânge fiecare, cât de des, cât de mult, etc - toate astea au vrut să le ştie. După ce-au aflat răspunsul, au făcut raportul şi ni l-au aruncat în freză.
Pe scurt, lucrurile stau cam aşa:
- până la 13 ani, atât băieţii cât şi fetele plâng cam la fel de mult; după vârsta asta, se schimbă datele problemei: bărbaţii plâng de 6 până la 17 ori pe an, femeile între 30 şi 64 de ori! (oau, mamăăăăăăă!)
- femeile sunt mai "rezistente"; atunci când se pun pe plâns, le ţine în medie vreo 6 minute; bărbaţii prestează doar 4 :))
- doar 6 % dintre bărbaţi ajung să plângă cu suspine, pe când femeile reuşesc în proporţie de 65 %, iar chestia asta are urmări serioase: plânsul feminin are un efect de durată, este mai dramatic şi sfâşietor - după cum spune Elisabeth Messmer de la Clinica Oftalmologică a Universităţii Ludwig Maximilians din Munchen.
- la întrebarea "de ce plâng oamenii (... Mitică)?", răspunsul nu este "d'aia" ci unul argumentat: femeile plâng atunci când nu sunt mulţumite de sine (!!!!), când au conflicte personale greu de rezolvat sau când îşi amintesc de vremurile trecute. Bărbaţii însă plâng din compasiune sau când relaţia lor s-a dus pe apa Sâmbetei.

Domnii şi doamnele cercetători au recunoscut însă că plânsul provocat de emoţii rămâne o enigmă pentru ştiinţă!
Tot oamenii ăştia zic că e doar o abureală ce se spune că te descarci dacă te pui pe smiorcăit! Cică eşti agitat din cap până-n picioare de la prima până la ultima lacrimă.
Nu stă în picioare nici credinţa conform căreia prin lacrimi s-ar elimina toxinele din corp.
Ei bine, atunci concluzia ar putea fi simplă: dacă n-are rost, ce rost mai are?