Nunta secolului - aşa se zice c-ar fi fost. Prinţul William şi Kate Middleton s-au luat. În sfârşit a trecut şi 29 aprilie! Presa din toată lumea a vuit, după cum bine am simţit pe pielea noastră. Înainte de eveniment s-au făcut pariuri, pronosticuri, pregătiri peste pregătiri... Apoi au venit ziua cea mare şi momentul în care mireasa s-a arătat lumii. A şocat/impresionat prin simplitate. Urmărind-o la TV, mie mi s-a făcut milă de biata fată. Sincer. Câtă presiune pe umerii ei... Se zice că ziua nunţii este cea mai fericită zi din viaţa unei fete!? Eu zic că aşa ar trebui să fie, însă depinde de norocul fiecăreia. Cât de fericită o fi fost Kate ştiind că n-are voie să greşească nimic, că miliarde de ochi o privesc, că trebuie să se ridice la nivelul aşteptărilor regale, etc.? Înainte să apară, mă întrebam dacă o fi dormit în noaptea dinaintea nunţii; când am văzut-o, mi-am zis că n-a prea dormit. Fără să fiu răutăcioasă, eu zic că arăta cam obosită. Ştiu, toată lumea a aclamat-o şi a lăudat-o cât e de frumoasă. Este, dar în prima parte a nunţii mi s-a părut epuizată, încercănată, îmbătrânită chiar. Atât imaginile live transmise de televiziuni cât şi fotografiile spun acelaşi lucru:
Cu un zâmbet larg a încercat să ascundă tensiunea incredibilă a fiecărei
Lucrurile stau aşa: de Crăciun, crăciunieii (florile) au fost hărnicuţi şi au înflorit. Dar nu le-a ajuns. Au înflorit şi de Paşti: Crăciuniţele, în schimb, s-au lăsat aşteptate (tot despre flori e vorba). Nici acoperite, nici la întuneric, n-au vrut să-şi înroşească frunzele; de Crăciun au rămas verzi. De Paşti însă... s-au înroşit:
Roşii şi nu prea; mai degrabă vopsite. Am încercat din nou să fie cât mai puţin toxice, aşa că le-am vopsit cu foi de ceapă şi cu hârtie creponată. Clar că cei mai încântaţi au fost copiii, dar, sincer, nici eu n-am fost mai prejos :D. Pentru prima dată mi-au ieşit modelele frunzelor aşa cum trebuia: - ouă vopsite cu foi de ceapă:
- ouă vopsite cu hârtie creponată:
etapa I:
etapa II:
rezultatul:
(cele patru ouă din mijloc sunt pictate de copii cu acuarele)
Ne-am distrat de minune, iar rezultatul a fost peste aşteptări - asta ca să mă mai laud o dată!
Vinerea Mare este şi întunecată şi luminată. Întunecată pentru că s-a întunecat soarele şi s-a cutremurat pământul; luminată, pentru că-i luminată de iubirea lui Hristos pentru oameni…
Vinerea Paştilor abundă în credinţe populare: este numită Vinerea Marea, căci ea cuprinde toate vinerile unui an întreg. Poartă şi numele de Vinerea Seacă, fiind ziua frigurilor, de care se vindecă oamenii dacă se scaldă în apa unui râu, ţinând în mână un ou de găină, căruia îi dau drumul când intră în apă. În această seară, cei care se întorc de la biserică, având lumânările aprinse, ocolesc casa de trei ori şi fac cruce cu lumânarea pe pereţi pentru ca familia să fie ferită de foc, boli şi trăsnet. Se spune că dacă plouă în Vinerea Mare, zilele de la Paşti până la Rusalii vor fi ploioase, dar anul va fi îmbelşugat.
Bravo! De trei ori bravo! Bravo pentru un vecin de pe stradă (nici nu ştiu cum arată sau cum îl cheamă, dar chiar n-are nicio importanţă). Vecinul ăsta a trecut de etapa "să facă alţii sau aştept de la alţii, iar eu stau cu mâinile în sân". Omul a avut iniţiativă, i-a mobilizat şi pe alţii şi au făcut ceva pentru comunitate.
Ce-a făcut: a luat nişte vopsea albă, două pensule şi 2 copii din vecini. Pentru că e vacanţă şi copiii pierdeau vremea aiurea, le-a propus să vopsească bordurile: una da, una ba. La sfârşit, copiii au adunat de la locuitorii străzii câte 2 lei pentru munca lor. Cine-a vrut a dat, cine nu... nu. Nimeni n-a fost obligat.
În concluzie: strada arată mai bine cu bordurile vopsite iar copiii s-au făcut utili şi au fost răsplătiţi pentru munca lor. Ce zici, nu merită lăudat omul pentru toate astea?
Ieri, fiu-meu (aproape 6 ani) a tăiat jaluzeaua. Nu a scurtat-o, nu a modificat-o ci a tăiat-o pur şi simplu la mijloc! Aşa i-a venit lui. A încercat băiatul foarfeca... în jaluzea.
Ulterior am înţeles că e moştenire genetică: soacră-mea a tăiat perdeaua, în copilărie, pentru a-şi face o fustă (sau rochie)! Cumnată-mea, tot la vârstă fragedă, a împrospătat garderoba păpuşilor cu piese de vestimentaţie din perdele.
Nu ştiu ele ce-au păţit la vremea respectivă, piciul meu însă nu mai are voie la desene timp de o săptămână şi trebuie să "muncească" prin casă pentru a "plăti" stricăciunea. Corect, nu?
Cum ar arăta România locuită şi condusă de unguri? Mai bine. Cum ar arăta România locuită şi condusă de polonezi? Mult mai bine. Cum ar arăta România locuită şi condusă de francezi? Mai îngrijită, mai boemă. Cum ar arăta România locuită şi condusă de nemţi? Mai ordonată, mai curată, mai... nemţeşte.
Cum arăta România locuită şi condusă de români? Aşa cum arată o ţară ai cărei oameni şi dau mereu cu stângu'n dreptul şi invers. De sute de ani.
De când maşina se odihneşte la service din cauza accidentului, am ajuns la câteva concluzii interesante: - mersul pe jos, inventat cu muuuult timp înaintea celui cu maşina, e muuuult mai sănătos pentru trup şi minte; - nu m-am născut în maşină şi nici nu trebuie să fiu legată ombilical de cele patru roţi; - n-ar strica să am în casă o umbrelă de damă; de curând am descoperit că nu deţin aşa ceva şi nici n-am folosit una de teribil de multă vreme. Aşa că... am împrumutat de la mama (care avea 4!) - mergând pe jos poţi afla ce urări fac pietonii şoferilor...
Oficial, pisicile îmi plac... aşa şi aşa. Neoficial, unele sunt adorabile. Pe lângă cea care încearcă să scape de mahmureală, pisica din următorul filmuleţ e demenţială rău:
Anul acesta, luna iulie are 5 zile de vineri, 5 sâmbete şi 5 duminici. Asta se întâmplă o dată la 823 de ani! Se numesc sacii cu bani.
Conform feng shui-ului chinezesc, cei care nu transmit informaţia mai departe vor rămâne fără bani(!!!???!!!). __________________________________________________ Nedumeririle/întrebările mele (retorice): 1. O dată la 823 de ani??? Da' cine amaru' a avut răbdare să caute în atâtea calendare?! 2. Dacă dăm mai departe, în iulie scăpăm de criză/recesiune? 3. Are cineva mail-ul lui Boc să-i spunem şi lui?
... există multe soluţii: de la zeama de varză, până la ceaiuri, amestecul de suc de fructe sau chiar prelungirea şederii în pat. Dar când nimic nu mai funcţionează, salvarea poate arăta aşa:
Ţii post? Cu steluţă?????? Nu ştiai că se poate? Ei uite că da! Postul cu steluţă a fost inventat, doamnelor şi domnilor, de Nestle România. Firma a scos pe piaţă nişte napolitate "pentru toată familia" şi, dacă tot e post, să fie de post, dar cu steluţă! Te întrebi cum adică cu steluţa???? Citez: "Poate conţine urme de lapte, arahide şi alte varietăţi similare". Deci, care va să zică, precum la Caragiale: o scrisoare anonimă semnată! Cam aşa e şi cu napolitanele de post, dar cu urme de lapte!
Cu un zâmbet larg a încercat să ascundă tensiunea incredibilă a fiecărei
