Trafic de gânduri...

Ioi şi vai! Şi iarăşi ioi, şi iarăşi vai!

O copilă de 10-12 ani îşi prezintă pe Youtube "trusa de machiaj"; filmuleţul a strâns în patru luni peste 90.000 de vizualizări!
Ce fel de produse are, câte are şi cum le prezintă - astea da subiecte de meditaţie...
Priveşte, ascultă, te minunează! Viitorul este sumbru!

 

Adevărat? Adevărat!

Cam cum arată un om de 45 de ani? Dar unul de 67? Un copil de 4 ani?
Răspunsul vine de la un olandez, care şi-a propus să arate lumii 100 de oameni, de 100 de vârste, în ordine crescătoare. Absolut impresionant, părerea mea.
Fără artificii sau efecte cinematografice, filmul îţi arată lumea surprinsă pe stradă, iar fiecare persoană îşi spune vârsta (în daneză) în faţa camerei de filmat.
3 minute durează totul.

Autorul filmului spune că s-a apucat de mini-documentar în octombrie 2011, pe străzile din Amsterdam. La început, totul a mers destul de uşor. Cu cât se apropia de vârstele foarte fragede sau foarte înaintate, lucrurile s-au mai complicat. Cei mici se ruşinau în faţa camerei de filmat, cei în vârstă erau greu de găsit pe stradă. Pe cei mai bătrâni i-a găsit, într-un final, în azile. Cel mai greu a fost să găsească o persoană de 99 de ani! Se pare că toţi cei de 100 de ani se bucură de notorietate, în schimb cei de 99 de ani sunt o raritate :) . Când a găsit totuşi o doamnă de 99 de ani, ea a refuzat să-şi spună vârsta!
Totuşi, după 4 luni de la prima înregistrare, a găsit "veriga" lipsă şi a putut să-şi finalizeze filmul.

Împreună, toate aceste persoane au trăit 5.050 de ani!

Iată ce-a ieşit:

Speranţe pentru o zi mai bună... măcar fără ploaie şi nori:

Să combinăm utilul cu plăcutul, zic! Dacă tot suntem în plin sezon de recoltat cartofii pe de-o parte, dar ne zboară gândul la mare, soare şi nisip pe de alta, ia hai să le combinăm. Uite aşa:

Adevărat, frumos, emoţionant.
Detalii despre cea mai bună ocupaţie din lume, în clipul de mai jos:

Mă fascinează cuvintele, vorbele pe care le spunem, cuvintele pe care le scriem. Cred că într-o viaţă de om nu ne este dat să le înţelegem profunzimea şi mai ales să ne dăm seama de impactul pe care îl au asupra noastră şi asupra altora. Şi oricât ne-am strădui, nu ne iese întotdeauna să alegem cele mai potrivite cuvinte.
Cuvinte de dragoste, cuvinte de ură, cuvinte de miştocăreală, cuvinte degeaba, vorbe cu şi fără sens, vorbe care dor sau care alină. Ele ne schimbă viaţa.
Iată cel mai bun (până acum) şi cel mai banal exemplu despre importanţa şi puterea cuvintelor:

După o zi de marţi turbată şi o zi de miercuri nebună, azi îmi vine să-l imit pe Frostie, adică pe el:

2 februarie - zi de sărbătoare: Întâmpinarea Domnului.

2 februarie - cer înnorat, deci se apropie PRIMĂVARA!!!

Conform tradiţiei populare, se crede că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi, văzându-şi umbra, se sperie şi se retrage, prevestind astfel prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni.

Ne place să ne jucăm! De când suntem în pântecele mamei, până când ajungem de-o schioapă, apoi la grădiniţă, la şcoală şi în viaţă. Câteodată devenim prea 'serioşi' din cauza treburilor 'serioase' cu care avem de-a face şi uităm de joacă. Dar ea revine în fel şi chip în viaţa noastră, fie că ne dăm seama sau nu.
Joaca ne face mai frumoşi, mai zâmbitori, mai copii. Iar copiii sunt tot ce există mai frumos în lumea asta....

Dar să ne întoarcem la joacă!
Pe mine m-a fascinat întotdeauna joaca cu lumini şi umbre. Cred însă că fiecare a făcut, măcar o dată, nişte modele în umbră. Ele se pot exersa la orice vârstă. Rezultatul este acelaşi: bună dispoziţie.
Uite, dacă chiar nu-ţi mai aminteşti cum se face, ai mai jos câteva modele. Pun pariu că-ţi ies (măcar unele).
Hai, nu mai sta pe gânduri! Închide jaluzelele, fă rost de o veioză şi... pune-te pe treabă!

Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!...

Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!...

Într-o lume atât de imperfectă cum e a noastră, visele trebuie să fie perfecte!

Şi astfel, balanţa vieţii îşi păstrează echilibrul.

Fără număăăăăăr, pentru toată lumea!
Ia d'acilea, neamule:

Conform zicalei 'viaţa-i o luptă, deci te luptă!', încerc să pun în practică o altă zicală: "Dacă soarta îţi oferă... lămâi, fă-ţi limonadă. Apoi caută pe cineva căruia soarta îi oferă vodcă şi daţi o petrecere!"

Zâmbeşte! Poate fi o altă zi bună!

Vorbele sunt de prisos :))