Ştiai că...

... este anatomic imposibil să-ţi lingi cotul!!! Cu toate acestea, 75% din cei ce află, încearcă să-şi atingă cotul cu limba! (gata, hai renunţă! chiar nu se poate!)
... dacă încălzeşti boabe de struguri în cuptorul de microunde, acestea vor exploda (înainte să te înfigi la un asemenea experiment, asigură-te înainte că ai o cârpă la îndemână)
... măcăitul raţei nu produce ecou (dar ea nu se supără!)
...la naştere, crevetele este mascul, apoi, pe măsură ce creşte, devine femelă (ce-l mai invidiază Naomi!!!)
... toţi urşii polari sunt stângaci.
... peştii de apă sărată beau apa, iar cei de apă dulce nu (preferă berea sau sucul din dozele şi peturile aruncate în apă?)
... dintre toate mamiferele, în rândul liliecilor masculi se găsesc cei mai mulţi homosexuali (probabil că cercetătorii s-au dilit la cap! teoria lor şi numărul liliecilor se cam dau cap în cap!)

Şi stâlpii plâng câteodată

Par cruci, dar nu sunt. Sunt cioturile unor stâlpi care pe vremuri susţineau două conducte imense ce alimentau Făgăraşul cu agent termic. Acum, după devalizarea naţională, au rămas nişte cioturi... numai bune în campaniile electorale, după părerea unor înfocaţi susţinători de partide politice.
Aşa după cum am văzut în campaniile trecute, orice spaţiu e bun pentru lipit afişe: semne de circulaţie, parapeţi, stâlpi de orice fel, postamente, etc precum şi aceste cioturi de stâlpi.
Campaniile (la fel ca apa) trec, dar rămân... urmele lor vizuale.
Lipitorii de afişe, aceşti Picasso-i ai vremurilor noastre, necunoscuţi şi fără ştiinţa "propriei valori", au fost însă foarte conştiincioşi; au folosit un adeziv serios, ce nu se lasă dus cu una-cu două. Între timp, afişele electorale au fost fie rupte, fie distruse de vânt şi ploaie, pe când adezivul... stă martor al iscusinţei lipitorilor.
În cenuşiul cotidianului exact mutrele plângăcioase de pe stâlpi mai lipseau!
Este totuşi interesant faptul că adezivul afişelor ţine mai mult decât promisiunile politicienilor!

Chiar e bună Teo!

Ori îţi place, ori nu-ţi place! Nu există variantă de mijloc în cazul ei.
Pe sticlă, Teo (Trandafir) este amuzantă sau enervantă, dar cu siguranţă că n-o poţi trece cu vederea. Am folosit intenţionat timpul prezent pentru că, chiar dacă Teo a luat hotărârea să se retragă din televiziune, ea apare în continuare pe micul ecran. Ba chiar la două posturi TV.
Zilele trecute am observat, cu destul de mare uimire, că atât Pro Cinema (din grădina lui Sârbu) cât şi Romantica (din grădina lui Vântu până de curând) dau în reluare emisiunile făcute de Teo.
Unii vor spune că posturile TV au ales-o pe Teo "de umplutură"; poate, dar Pro Cinema redifuzează emisiunile din 2003. Adică de acum 6 ani!!!! Pentru umplut spaţiul de emisie puteau alege redifuzarea vreunui film, dar s-a mers (pentru a câta oară) pe mâna lui Teo şi a emisiunilor făcute de ea la Pro TV.
Romantica redifuzează emisiunile făcute de Teo în propria ogradă ceva mai recent, prin 2007 parcă.
Vedetele şi pseudo-vedetele s-au schimbat între timp, evenimentele... nici nu mai vorbim, dar uite că Teo e bună, chiar şi aşa "veche".
Cu toate că e vorba de posturi TV de nişă, păstrarea emisiunilor ei în grilă îi arată o mică parte din adevărata valoare.
Nu ştiu cum este Teo în spatele reflectoarelor, dar ştiu că în faţa lor a încercat şi reuşit cu eleganţă să ne arate că fiecare om are ceva bun. Prin platoul emisiunilor ei s-au perindat oameni de cultură, de artă, artişti adevăraţi şi valoroşi, dar şi manelişti, pseudo-vedete şi alţii ca ei. Cu mult umor, Teo a vorbit cu toţi şi ni i-a prezentat pe toţi cum mai nimeni n-ar fi reuşit s-o facă.
Şi a făcut haz: de sine, în primul rând, apoi de invitaţi, de situaţii, de necaz.
Şi a mai reuşit ceva: să facă ceea ce zice, nu doar să rămână la vorbe. Faptul că a dat jos muuulte kg demonstrează că "se poate"!
Teo este unul dintre puţinii oameni de televiziune adevăraţi şi de valoare. Tocmai de aceea sper să nu-şi fi încheiat toate socotelile cu capitolul "TV".

Săracii miri

Numai mireasă/mire să nu fi zilele astea! Pe lângă gradele foarte multe de afară, stresul nunţii, agitaţia organizării şi grijile financiare, mai trebuie să-ţi ţii lipit de faţă şi acel zâmbet pentru fiecare invitat. Mai mult, cu cel mai mare stoicism, musai să treci pentru cele n-şpe mii de ture de pupături.
Iar dacă ai "3 în 1", adică într-o singură zi cununia civilă, cununia religioasă precum şi petrecerea la restaurant..... te-ai aranjat!
Prima tură de pupături începe la sosirea invitaţilor acasă la miri. Runda a doua, după ce (ne)fericiţii emit celebrul 'da'. Tura a 3-a de pupat vine după binecuvântarea preotului în biserică. La restaurant, numărul de pupături depinde de organizare; dacă invitaţii sunt primiţi cu şampanie, ciocnesc cu mirii şi, evident, se pupă. Mai târziu, când se înmânează plicul, nu poate lipsi a 5-a tură de pupături, iar la final, când invitaţii pleacă, runda finală de pupături.
Hai să facem un mic calcul de recapitulare (cu aproximare, bineînţeles):
20 invitaţi acasă
30 invitaţi la cununia civilă (cei de acasă + nou veniţi)
50 invitaţi la biserică
150 invitaţi la restaurant
În total, 250 de pupături într-o zi - gurile rele spun că cea mai importantă zi din viaţa unui om (!). Aşadar să te pupi de vreo 250 de ori într-o singură zi toridă; cu majoritatea după ce au mâncat-băut-dansat-mâncat-dansat-băut-dansat-băut-dansat. Trăsnet!
Păi să nu te apuce mila pentru săracii miri?

Sighişoara 2009

Festivalul Medieval de la Sighişoara a continuat şi în 2009. Prinţese şi cavaleri, stegari, circari, actori, cântăreţi, personaje medievale, cascadori, comercianţi şi mulţi turişti au reumplut străzile Cetăţii. Din cele 3 zile de festival am apucat să văd Sighişoara doar duminică, în trecere, pentru câteva ore.
Chiar şi aşa, am pus aparatul foto la treabă...

video

Moare câte puţin...

click şi ascultă în timp ce citeşti



... cel ce se transformă în sclavul obişnuinţei, cel ce nu călătoreşte, cel ce nu citeşte, cel ce nu ştie să asculte muzică...
Moare câte puţin cel ce nu caută harul din el însuşi...
Moare câte puţin cel ce evită pasiunea, cel ce îşi distruge dragostea, cel ce nu se lasă ajutat, cel ce evită emotiile ce învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi sufletul să vibreze...
Moare câte puţin cel ce nu îşi schimbă existenţa, cel ce nu vrea să construiască ceva nou, cel ce nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte...
Moare câte puţin cel ce îşi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia ce nu se mai opreşte, cel ce abandonează un proiect înainte de a-l fi început, cel ce nu întreabă de frică să nu se facă de râs, cel ce nu răspunde chiar dacă are un răspuns...
Moare câte puţin cel ce nu riscă certitudinea pentru incertitudine pentru a-şi îndeplini un vis...
Moare câte puţin cel ce evită moartea câte puţin doar amintindu-şi întotdeauna că „a fi viu” cere un efort mai mare decât simplul fapt de a respira...
(Pablo Neruda)

Părticele din fiecare dintre noi au murit. Măcar un pic - oricât de pleonastic sună. Şi totuşi suntem norocoşi. De ce? Pentru că-i avem alături de noi pe acei oameni speciali care au darul de a ne reînvia. Puţin câte puţin - oricât de pleonastic sună.
Uită-te în jur, uită-te înapoi şi-mi vei da dreptate.
Bine ai venit în clubul norocoşilor! Bine ai venit printre cei care învie!

Cuvintele...

... salvează şi ucid, ridică şi doboară, creează şi distrug.
Cuvintele noastre, cărora nu le dăm importanţă de multe ori, schimbă viaţa celorlalţi.
Cuvintele noastre, articulate şi accentuate cu atenţie şi intenţie, schimbă viaţa noastră şi a celorlalţi.
Cuvintele lor, cărora nu le dau importanţă de multe ori, schimbă viaţa noastră.
În haosul de vorbe spuse cu drag, aruncate din vârful limbii sau trântite cu ură în faţă, ne croim un drum în cotidian.
Din cuvinte ne împletim visele şi speranţele, clădim fericiri şi imperii; "te iubesc" - şi raiul coboară pe pământ.
Din cuvinte ni se zguduie universul, suferim şi ne distrugem; "Te urăsc" - şi iadul se dezlănţuie.
"Eşti concediat/ă", "te părăsesc", "ai câştigat", "mort", "admis", "respins", "e băiat", "e fată", "cancer", "primă", "nu mai avem", "mâine", "niciodată", "corect", "greşit"... - cuvinte-buturugi care ne schimbă viaţa.
Vorbim clar, cu subînţeles, în dodii, elevat, fără noimă, cu duh, de dragul de a vorbi, în gura mare, cu noi înşine...
Folosim cuvinte mari şi grele, incrustăm în memorie vorbe cu importanţă, dar uităm că la început a fost... CUVÂNTUL.
Mai cunoaştem puterea lui?

E crizăăăăă

Criza în varianta trupei Taxi este... demenţială. Piesa se adresează iubitelor cu fiţe, aşa că domnilor... dacă nu o mai scoateţi la capăt cu pretenţiile minunatelor fiinţe, faceţi-le cadou piesa asta (poate vă ajută).
Doamnelor şi domnişoarelor fără fiţe, sunt sigură că, având umor, veţi savura piesa.

click mai jos ca să asculţi

Taxi - E criză

Iubita mea, te reţin un pic şi eu -
Cre’ că o sa fie naşpa, cre’ că o să fie greu.
Nu ştiu dac-ai sesizat, da’ e o criză mondială,
Aşa c-aleargă şi tu prin casa, că nu tre’ să mergi la sala
Şi nu tre’ sa mergi din trei în trei zile la solar,
Că nu tre’ s-araţi de parc-ai locui în Kandahar
Şi nu tre’ să-ţi cumperi douăj’ de reviste colorate,
Că tot ce găseşti într-una o să... găseşti în toate.

E criză!
Nu te uita la mine ca pinguinu’ la baliză,
E criză!
Mai scoate foehnu’, epilatoru’ şi placa de păr din priză,
E criză!
Dacă nu te potoleşti, te duc la psihanaliză,
Că e criză, criză, criză!

Iubita mea, te reţin un pic şi eu -
O să fie din ce în ce în ce în ce mai greu.
Criza asta e acută, criza asta e serioasă,
E mai mare decât aia pe care-o faci tu prin casă,
Deci, mai uşor cu mâncatul în oraş, pe undeva.
Mi-a venit o idee: ce-ar fi să găteşti ceva?
Mai uşor cu cumpăratul, că tu cumperi agresiv,
Am impresia ca suferi de shopping compulsiv.

E criză!
Nu te uita la mine ca pinguinu’ la baliză,
E criză!
Mai scoate foehnu’, epilatoru’ şi placa de păr din priză,
E criză!
Dacă nu te potoleşti, te duc la psihanaliză,
Că e criză, criză, criză!


Iubita mea, te reţin un pic şi eu -
Că mă roade de mult timp şi-am vrut să te-ntreb mereu:
Eu înţeleg că vrei şampon şi săpun - că vreau şi eu -
Da’ nu-nţeleg ce faci cu atâtea creme, pe cuvântul meu!
Ai creme de faţă, de mâini, de picioare, de zi şi de noapte, hidratante,
Creme de baie, creme de slăbire, creme de masaj cu nu ştiu câte plante,
Creme gomaj, creme anti-rid, creme cu aloe vera, creme firmate.
Eu am o singură cremă de ras, goală pe jumătate…

E criză!
Nu te uita la mine ca pinguinu’ la baliză,
E criză!
Mai scoate foehnu’, epilatoru’ şi placa de păr din priză,
E criză!
Dacă nu te potoleşti, te duc la psihanaliză,
E criză, e criză, e criză!
Da’ tu cu ce ai în poşetă poţi să umpli o valiză
E criză, e criză, e criză!
Da’ tu eşti la fel de senină ca un pescăruş în briză
E criză, e criză, e criză!
Da’ tu eşti la fel de relaxată ca o morsă pe banchiză

E criză!
Nu te uita la mine ca pinguinu’ la baliză,
E criză!
Mai scoate foehnu’, epilatoru’ şi placa de păr din priză,
E criză!
Dacă nu te potoleşti, te duc la psihanaliză,
Că e criză, criză, criză!

Parcări pentru vaci şi boi

Locurile de parcare sunt o mare problemă pentru cele mai multe oraşe, dar mai ales pentru cele din România. Hyper- şi Super-market-urile au însă, în general, grijă să ofere cât mai multe locuri de parcare clienţilor.
În afara perioadelor de vârf (Paşti, Crăciun, etc), când mergi la cumpărături cu maşina, ai unde s-o parchezi, fie că alegi Metro, Carrefour, Real, Selgros, Plus, etc.
Găseşti loc de parcare dacă eşti un muritor de rând, om cu ceva bun simţ ataşat de tine şi cu anii aceia de acasă. Dar printre bipezii umani există şi exemplare care, chiar dacă n-au mâncat spanac, au muşchii mai ceva decât Popey, aşa că îşi pun tancurile pe roţi unde nici cu gândul nu gâneşti: taman în uşa magazinului. Deh, să nu facă prea multă mişcare pe jos, probabil; sau poate suferă de miopie şi nu văd unde parchează, cine ştie?!!
Acum vreo săptămână, ieşind din magazin cu coşul plin, a trebuit să ocolesc o asemenea maşină parcată exact la 2 metri de la intrarea în super-market. Cu "urările" corespunzătoare, am ocolit totuşi maşina, chit că-mi venea să "scap" coşul pe roţi. Când am ochit numărul de înmatriculare, am înţeles că toţi suntem egali, numai că unii sunt mai egali decât alţii.
Într-altă zi, la acelaşi super-market, zăresc o cucoană plimbându-şi fizicul printre standuri şi cotrobăind de zor la produsele cu preţ redus. Când să ies din magazin, altă maşină bloca drumul. Coana uitase că dungile albe semnifică locuri de parcare şi-şi lăsase bolidul la botul calului.
Aşadar, stimate vaci cu carnet şi stimaţi boi cu permis, încercaţi să vă amintiţi că nu vă aflaţi tot timpul la păscut. Măcar încercaţi, poate vă iese din când în când.

Scrisoare

Tatăl intră în camera fiicei sale şi găseşte o scrisoare pe pat. Având deja gânduri negre, desface totuşi scrisoarea şi citeşte:

„Dragi părinţi,

Vă anunţ că eu am fugit cu noul meu prieten, Mihai. Are 22 de ani şi mi-a arătat ce înseamnă adevărata dragoste. Îi place să gonim goi cu motorul, cu toate piercing-urile, cicatricele, tatuajele care îi acoperă corpul!
Dar nu e numai asta. Sunt însărcinată şi Mihai zice că vom trăi fericiţi în rulota lui din pădure. Vrea să avem mulţi copii mai încolo.
Am învăţat că marijuana nu face rău nimănui, aşa că o vom cultiva pe lângă casă pentru el şi prietenii lui care ne aduc toată cocaina pe care ne-o dorim.
Între timp ne rugăm să se găsească leacul pentru SIDA, în aşa fel încât să se facă şi Mihai bine. Să ştiţi că merită!
Nu vă faceţi griji în privinţa banilor. Ne vom descurca, mai ales că Mihai a aranjat ca eu să joc într-un film pe care îl fac prietenii lui Leroy şi Jamal într-o pivniţă. Deocamdată câştig 50 $ pe scenă, dar pot să iau încă 50$ bonus dacă sunt cu 3 bărbaţi.
Mamă, să nu-ti faci griji pentru mine, de acum am 16 ani şi ştiu să am grijă de mine. După cum vezi eu şi Mihai ne-am gândit la toate!
Într-o zi o să trecem în vizită pe la voi să vă cunoaşteţi nepoţeii. Mihai chiar se gândea să-şi pună un ataş la motor ca să putem veni cu toţii o dată!

Va pup pe amândoi.

Fiica voastră, Maria




PS. Tată, am glumit......... sunt la vecini, mă uit la TV cu prietena mea.
Voiam doar să îţi arăt că sunt şi lucruri mai rele în viaţă decât SĂ PIARDĂ STEAUA în MINUTUL 90.
"
-------------------------------------------
Comentarii???


Ascultă şi te bucură de lumea asta minunată


Louis Armstrong - What A Wonderful World

Dă un click mai sus şi ascultă! Te bucură de cântec şi de lumea asta minunată!

What a wonderful world
Ce lume minunată
I see trees of green, red roses too,
I see them bloom for me and you,
And I think to myself what a wonderful world.

(Văd copaci verzi, trandafiri roşii,
Îi văd înflorind pentru mine şi pentru tine
Şi îmi spun... ce lume minunată.)

I see skies of blue and clouds of white,
The bright blessed day, the dark sacred night,
I think to myself what a wonderful world.

(Văd cer albastru şi nori albi,
Ziua luminoasă binecuvântată, noaptea întunecată sfântă,
Mă gândesc... ce lume minunată)


The colors of the rainbow so pretty in the sky,
Are also on the faces of people going by,
I see friends shaking hands saying how do you do
They're really saying I love you.

(Culorile curcubeului, atât de frumoase pe cer,
Sunt şi pe feţele oamenilor din jur,
Văd prieteni dându-şi mâna şi spunându-şi "ce mai faci"
De fapt ei spun "te iubesc")

I hear babies crying, I watch them grow
They'll learn much more than I'll never know
And I think to myself what a wonderful world,
Yes, I think to myself what a wonderful world.

(Aud bebluşi plângând, îi văd crescând
Vor învăţa mult mai multe decât voi ştii vreodată,
Şi mă gândesc
... ce lume minunată,
Da, îmi spun... ce lume minunată.

Ghinion de neşansă! :D

Altfel cum să-i spui când foarte puţin simţita tanti cu mopu', pe care o plăteşti să-ţi facă curăţenie în casă, nu-ţi şterge praful, şi asta sistematic; când electricianul venit să-ţi repare o dulie îţi strică o priză; când nenea pus să taie iarba îţi taie şi viţa de vie; când duci o pereche de ochelari la reparat şi îi primeşti înapoi cu sticla spartă; când îi spui vânzătoarei că vrei nectarine şi ea îţi dă piersici, iar tu le iei fără să-ţi dai seama că nu ai ceea ce ai cerut; când cumperi o cutie cu suc din supermarket şi acasă constaţi că nu e nici sigilată, nici plină 100%; când duci maşina la cel mai bun mecanic pentru că "ţiuie ceva", iar când o iei "scârţâie altceva"; când te duci la picnic şi te apuci să faci purcel la grătar, iar după 10 minute începe să plouă cu găleata până seara târziu; când spui ceva, iar celălalt înţelege exact pe dos; când faci o prăjitură, iar cineva ţi-o scoate din cuptor înainte de vreme fără să ştii; când participi la o şedinţă, stai picior peste picior iar când să-ţi schimbi poziţia picoarelor, îţi agăţi ştrampii şi te trezeşti cu ditamai modelul realizat ad-hoc pe un picior; când mergi pe trotuar şi un biciclist te apostrofează că nu-i faci loc; etc.
Până aici sunt eu Stan Păţitul, mai departe e ghinion curat pentru alţii, şi anume:
- să circuli cu ATV-ul iar o viespe să te înţepe în buză; după două zile un fel de peşte să te muşte de degetul mare de la picior şi să-şi lase dinţii acolo - toate astea în concediu!
- să-ţi ia Poliţia permisul de conducere, iar după două luni când te duci să-l recuperezi, să afli că trebuie să dai şi test;
- să te duci în priveghi la cineva iar după o jumătate de oră să-ţi dai seama că nu e mortul la care trebuia să ajungi deoarece ai încurcat etajele;
- să aştepţi cuminte la semafor iar un dobitoc cu mulţi cai putere să-ţi zgârie maşina când încearcă să se strecoare printre rânduri;
- să plimbi un copil cu ATV-ul, să te oprească poliţistul şi, când încerci să-l convingi că de fapt nu mergi cu viteză mare, copilul să zică "ba nu, noi mergem cu viteză maaaare!"
Enumerarea poate continua la nesfârşit....
Zâmbeşte, mâine s-ar putea să ai ghinion! :))

Alta tare, tot în parcare

Jack Kirby. Ştiu, nu-ţi spune nimic numele ăsta. Nici n-ar trebui. E doar un student britanic la facultatea de design. E un student ca majoritatea: pus pe distracţii, zurliu şi... mare băutor de bere.
Şi totuşi, ce-i cu băiatul ăsta?
Ei, Jack ăsta are ceva aparte. Nu s-a suit pe vrejul de fasole, dar şi-a făcut un obicei din a NU arunca aiurea dozele de bere ci de a le păstra.
Şi cum bere se bea, nu glumă, studentul cu pricina s-a trezit cu un morman de doze.
Ce-i de făcut? Bună întrebare! Omul nostru, iubitori de maşini vechi, s-a gândit că nu degeaba face o facultate, aşa că a combinat ce-a avut cu ce-a ştiut.
Rezultatul: un Ford Mustang de toată frumuseţea din... 5.000 de doze de bere.

Maestrul Gică

Fantasticul, eternul, genialul Gică Petrescu!
Cum e mai corect să-l numesc pe cântăreţul care îţi aduce zâmbetul pe buze fie că ai 10 ani, fie că ai 90 de ani?!
Nu l-am mai ascultat de multă vreme pe maestru, dar zilele trecute, fiind singură în maşină, pe o vreme de-ţi venea să dormi non-stop, am găsit un CD cu Gică Petrescu.
Câtecele lui de pahar mi se potriveau ca nuca-n perete, eu fiind la volan, dar ritmul săltăreţ şi versurile glumeţe m-au scos din amorţeala aceea foarte dăunătoare în trafic.
Cu fiecare cântec ascultat, mi-am adus aminte cât de mult îmi place Gică Petrescu. Şi mi-a plăcut şi până acum; nu de puţine ori am fost luată peste picior de colegi deoarece în emisiunile radio mai strecuram câte-un Gică - dar, de fiecare dată mă simţeam bine ascultându-l şi ştiam că şi alţii simt la fel.
Generaţiile celor de 15 - 30 de ani nu prea ştiu cine a fost maestrul; poate mulţi nici nu ştiu c-a existat, dar avem noroc cu muzica sa. Cântecele sale sunt nemuritoare - părerea mea.
Google, Trilulilu şi YouTube dau o mână de ajutor celor care vor să afle, să asculte, să se bucure...
Dacă timpul îţi permite, dă un click mai jos şi ascultă-l pe maestru (măcar ultima piesă).
Merită!


Gica Petrescu - Trece timpul



Gica Petrescu - Tinereţe trecătoare



Gica Petrescu - Uite aşa aş vrea să mor



Gica Petrescu - Vârsta mea (BESTIALĂ!!!!)

Aberaţii la 911

112 - numărul unic pentru apelurile de urgenţă la noi şi în toate ţările din UE;
911 - acelaşi lucru, dar în SUA.

Numerele sunt gratuite şi au fost gândite pentru a-i ajuta pe oamenii care au nevoie urgentă de ajutor în caz de accidente, incendii, inundaţii şi alte situaţii în care pot interveni poliţia, salvarea, pompierii.
Cum era de aşteptat, oriunde e o treabă serioasă, se găsesc şi minţi creţe care să o facă lată!!!
Uite de ce sună unii dintre americani la 911:
- o tăntucă a sunat într-o dimineaţă să se plângă de faptul că partenerul de viaţă încearcă să-i ia berea! (şi era dimineaţă!!!)
- un nene a apelat supărat foc numărul unic de urgenţă să sesizeze faptul că la Burger King nu mai există limonadă!
- un adolescent a cerut poliţiei, prin 911, să-l ducă la un concert pentru că altfel întârzia!
- o tanti nepricepută într-ale gătitului s-a gândit să întrebe la numărul unic de urgenţă cât timp să lase curcanul la cuptor ca să nu se ardă!
- un domn a cerut să vină poliţia să-i dezgheţe parbrizul maşinii pentru că el nu avea cu ce!
- o femeie casnică a cerut disperată la 911 să se întoarcă echipajul poliţiei care tocmai plecase de la ea de acasă. Întrebată de ce, femeia a recunoscut într-un final că nu era nicio urgenţă ci doar îi plăcuse de unul dintre poliţişti şi nu ştia altfel cum să-l reîntâlnească!
- un american de 45 de ani a plătit bani frumuşei după ce a apelat numărul unic de urgenţă de... 27.000 de ori! Omul se simţea singur şi dacă 911 tot era gratis... (poliţia ar fi trebuit să-i aranjeze o întâlnire cu tipa casnică de mai sus :D)
- o tipă a anunţat disperată la 911 faptul că la McDonald's nu mai sunt McNuggets!
- o altă femeie a sunat spunând că a rămas închisă în maşină; nimic nu funcţiona (motor, baterie) iar uşile erau blocate. Operatorul i-a sugerat să ridice butonul de la uşă, iar uşile s-au deblocat!!!!
- o americancă s-a gândit să ceară ajutor prin 911 deoarece soţul ei se uita tot timpul la filme porno; a fost sfătuită să apeleze la un consilier pe probleme de familie.
- Johnny, un puşti de 7 ani, a sunat să ceară ajutor la o problemă de mate! Şi l-a primit, pentru că operatorului de la 911 i s-a făcut milă.
- un american a cerut să vină rapid un echipaj al poliţiei la un fast-food deoarece vânzătorul nu îi pusese suficienţi creveţi în salata pe care o cumpărase!
- o femeia s-a gândit să-l dea pe mâna poliţiştilor pe soţul ei pentru că... nu vroia să-i încălzească picioarele
Totuşi, CÂŞTIGĂTORI la categoria ABERAŢII LA 911:
- o femeie a sunat la 911 să le spună poliţiştilor că doi indivizi se băteau... în filmul la care se uita!
- un american a cerut ajutor la 911 într-o problemă foarte... delicată: înghiţise 2 pastile de viagra şi de 4 zile avea erecţie continuă!

De ce Bulgaria?

Gata concediul la mare. Am fost în Bulgaria la Nisipurile de Aur. Slava Cerului că am fost în Bulgaria!
La întoarcere am oprit la Neptun pentru o plimbare şi de atunci dau slavă pentru alegerea făcută. O mizerie de nedescris oriunde te uitai, manele şi o lume ruptă parcă de civilizaţie.

Iată câteva motive serioase pentru..."de ce Bulgaria?":
  • staţiunea arată aşa:
  • varianta nocturnă a Nisipurilor de Aur:
  • câteva hoteluri:
  • plaja este impecabilă:
  • nisipul este aproape perfect de curat (doar românii mai aruncă câte-un muc de ţigară)
  • pe plajă, din loc în loc sunt amenajate corturi unde, contra cost, poţi beneficia de masaj
  • iar masezele arată cam aşa:
  • apa este curată, albastră şi numai bună pentru bălăcit
  • cât despre distracţii şi viaţa de noapte.... de toate pentru toţi: baruri de toate feluri, spectacole, parcuri de distracţii, etc
  • barmani, chelneri, vânzătoare, cameriste - mai toţi ştiu engleză sau germană; şi dacă nu o rup nici pe una nici pe cealaltă, cu siguranţă că ştiu româneşte ca domnul de mai jos care, în timp ce pregătea clătite absolut delicioase, conversa în româneşte fără probleme.Totuşi, cine nu stă oarecum bine cu finanţele, ar face bine să aleagă litoralul românesc care e ceva mai ieftin.Un banal exemplu: porumbul fiert este 5 lei în Neptun, iar la Nisipurile de Aur 4 leva (adică 10 lei).
Cât despre hotelul în care am stat, el se numeşte Mimosa şi nu-l recomand nimănui. Se dă de 4 stele, dar nu le merită - părerea mea. Iar dacă mai faci prostia să alegi "all inclusive", iei ţeapă: stai la coadă la mâncare şi câte 20 de minute (asta dacă ai norocul să găseşti masă liberă); dimineaţa ai de ales în principal între ou fiert, ochi, omletă, păpară şi cartofi cu ou. Deci.... mulţumesc, dar... nu mulţumesc!
Una peste alta însă, litoralul bulgăresc arată extraordinar de bine pe lângă al nostru. N-o spun cu plăcere, dar asta e realitatea. În plus, bulgarii ştiu să zâmbească şi să fie prietenoşi.
Îmi spunea o bulgăroaică (studentă la design, care pe timpul verii făcea tatuaje şi împletea şuviţe turiştilor doritori) că ei, bulgarii, nu câştigă mult şi n-o duc prea bine, dar sunt fericiţi cu ce au şi se bucură de ce-i înconjoară.