Reclamă pentru copii?

Pentru că am acasă 2 mari fani (de mică statură) de Orăşelul Leneş şi Sportacus, sunt mereu în căutare de noutăţi în domeniu. Zilele trecute am dat un search pe Gogu, iar primul site pe care am aterizat a fost www.oraselul-lenes.com.
Citesc mai pe diagonală site-ul, dau scroll în jos şi.... fac ochii cât cepele!
Site-ul pentru copii conţinea o reclamă "beton".
Uită-te şi tu:
Trăiască Google Adds!

No comment!

Negru pe alb. Era în faţa ochilor.
Am citit, n-am înţeles nimic.
Am recitit. Tot nimic.
Hai să mă concentrez, poate am eu o problemă cu atenţia. Deci "Inserţiuni mistice în ceea ce priveşte comprehensiunea construcţiilor în speţă peremptorie - pentru dezvoltarea paroxistică..." - toate pe un formular de audienţe!
No comment!

Cai putere

Trăim într-un secol al vitezei. Că e viteza luminii sau a melcului, depinde doar de cel care stă cu piciorul pe acceleraţie.
Transportul în comun sau personal a căpătat valenţe greu de imaginat acum 50 de ani, de exemplu.
Ei bine, în toată nebunia asta, noi - românii - avem un loc special, numai al nostru. Din cauza (sau datorită, depinde) imaginaţiei fără limite, suntem inegalabili.
Oricât s-ar chinui un englez/francez/suedez/neamţ sau oricine, nu ar reuşi în veci să facă la fel ca românaşii din pozele de mai jos (pozele sunt făcute ieri, pe strada mea!):

Acum te-ai convins cât de inventivi sunt românii?

P.S. Din spusele protagoniştilor, opt persoane au săltat caroseria pe căruţă
Dar calul ce vină are?

Poţi mulţumi femeia?

De ceva vreme am reuşit să revin (în mare) la numărul de kg avute înainte de prima sarcină. Sunt bucuroasă? Normal! Ce fiinţă feminină n-ar fi? Buuuun.
De ieri însă, bucuria asta a început să şchiopăteze.
Comparându-mă cu sor'mea (care e mai mare cu 6 ani decât mine!), cineva îmi spunea că la colţurile ochilor am mai multe riduri decât ea. Adică laba gâştei. Ba ar fi chiar mai pronunţate! No na fericire!!!!
C-or fi de la slăbit, că mă strâmb mai mult, c-aşa a fost să fie, mai contează? Neah!

Zi şi tu, nu e complicat să fii femeie?

Caricatura (8)

Au fost pe val şi-au făcut şi-au dres multe la vremea lor. Nici de la tâmpenii nu s-au putut abţine. Ba o Monika, ba un Irak, deh nişte băieţei scăpaţi de sub control.
Astăzi, luaţi la mişto, ex-preşedinţii SUA: Bill Clinton şi George W. Bush


Alţii ca ei: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.

Hai s-o facem!

Let's do it, Romania! Azi e ziua cea mare. Ziua de curăţenie generală în toată ţara.
Trebuie să fi auzit de campania de curăţenie!
S-ar putea să ai multă treabă şi să nu ai vreme "de prostii", dar uită-te puţin în jurul tău. Cum îţi arată România? E plină de mizerii şi gunoaie (la propriu, de data asta). O lăsăm aşa?

Să zicem că azi nu ai cum să faci curat. Dar mâine? Dar poimâine? Dar data viitoare când ieşi la iarbă verde?
Poţi începe cu paşi mărunţi: să nu mai laşi mizerii în urma ta, oriunde vei merge - grătar, fotbal, concert, etc. Până la urmă e o chestie de bună creştere....
Pe cât de măruntă e treaba asta, pe atât de mare e impactul ei: eu, tu, el nu mai lăsăm mizerii în urma noastră, deci e mai curat. Putem fi exemplu pentru alţii, deci poate fi mai curat.
Apoi am putea să-i apostrofăm uşor (sau nu) pe alţii care mai 'uită' sau 'scapă' mizerii pe stradă sau aiurea.

E greu? Deloc.

Putem s-o facem? Sigur.

Vrem?

100

Ce e cu 100 sau o sută?
E un număr rotund, reprezintă baza procentelor (100%) şi punctul (în grade Celsius) de fierbere al apei. Mai este pătratul lui 10 sau echivalentul unui centenar.

Şi totuşi de ce 100 astăzi?

Pentru că începând de azi mai sunt 100 de zile din acest an.

Fix 100.

Ce zici, ai dat şi ai luat destul din 2010?

Lecţie de supravieţuire

Putere de supravieţuire? Voinţă? În cazul unui om ar fi de înţeles toate acestea, dar aici e vorba despre o plantă! Aşadar isprava e cu atât mai uimitoare.

O plantă cât un bob de mazăre a ajuns în farfuria unui alt ghiveci cu plante
Doar ea ştie ce a făcut, cum a rezistat, cum s-a întins să soarbă un strop de apă şi cum a prins putere. Cert este că şi-a strecurat rădăcina spre pământ prin găurile ghiveciului:
Apoi a prins putere, s-a hrănit şi a crescut. Când am descoperit-o, era deja cât ghiveciul "gazdă":Pe mine m-a impresionat.

Unde dai şi unde crapă?

Căutând ceva, am dat peste altceva, că așa-i pe net, ştii prea bine. Iar informaţiile peste care am dat m-au făcut să zâmbesc, să mă gândesc şi să fiu niţel răutăcioasă. Câte sunt adevărate - asta-i altă poveste.
Din categoria "ştiai că" avem aşa:

... creşterea creierului se opreşte în jurul vârstei de 15 ani.
(da, ştim, 'e mulţi' care infirmă regula)

... unghia degetului mijlociu creşte cel mai repede.
(cred că nu la toată lumea; excepţie fac cei cu minunate unghii lungi la degetul mic!)

... dacă ai mânca fiind aşezat în cap, mâncarea s-ar duce în sus deoarece muşchii esofagului vor continua să împingă mâncarea către stomac.
(oare câţi vor testa teoria după ce vor afla informaţia? hahaha)

... dacă ochii noştri ar fi o cameră foto, atunci ar fi o cameră de 120 de megapixeli.
(a mea e albastră)

… un pahar cu apă fierbinte îngheaţă mai repede în frigider decât unul cu apă rece
(vreun fizician poate confirma?)

… bărbaţii au de şase ori mai multe şanse să fie loviţi de fulger decât femeile.
(no nah egalitate între sexe!)

… un fulger conţine suficientă energie ca să prăjească 160.000 de felii de

Omul sau funcţia?

Să-mi explice şi mie cineva de ce toţi oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alţii. Adică de ce sunt funcţia ori meseria mai presus de om?

De ce într-un grup de oameni ieşiţi la iarbă verde, unul e "domnu' doctor" iar ceilalţi sunt Mihai, Andrei, Dana, etc?
Sau de ce la o petrecere cei mai mulţi sunt nume proprii, unul sau doi sunt "domnu' director" sau "doamna profesoară"?

Cu tot respectul pentru medici, directori, profesori & co, dar nu sunt şi ei tot oameni?
Pare cam aberant, dar practicăm voluntar acest sport al discriminărilor profesionale.
În acelaşi grup de oameni care se simt bine la un grătar, unei învăţătoare sau unei educatoare nu ne vom adresa niciodată numindu-i profesia, ci doar numele de familie, nu?

De ce oare?
E mai puţin importantă decât un medic/inginer/director? Oare???
Da, medicul vindecă, inginerul construieşte şi directorul coordonează, dar toţi au învăţat de la educatoare şi învăţătoare să citească şi să scrie. Aşadar....

Diferenţele de vârstă şi statut ar putea fi subliniate doar prin folosirea cuvintelor de politeţe (domnul, doamna, dumneavoastră), dar nu, noi ne ploconim în faţa anumitor funcţii. Şi ce ne mai place!!!
Dacă tot folosim periajul, de ce n-o facem în cazul tuturor. Ar fi teribil de interesantă conversaţia de genul:

- O, domnu' croitor, de când nu v-am mai văzut!
- Da, doamna florăreasă, au trecut ceva ani!

sau

- Vă salut, domnu' frizer.
- Toată stima, domnu' avocat.

sau

- Săru'mâna, doamna directoare.
- Bună ziua, domnule bucătar.

Suntem oameni şi ne defineşte un complex de calităţi nu doar diploma obţinută la un moment dat.

Caricatura (7)

Bătăuşi şi musculoşi sau musculoşi şi bătăuşi prin filme - tot ei sunt.
Bruce Willis a fost "Greu de ucis" de mai multe ori, Arnold Schwarzenegger a fost Terminator - tot de mai multe ori. Are ceva în plus totuşi, din 2003 e guvernatorul statului California, fiind reales în 2006 în aceeaşi funcţie.
Cine are muşchi... are!

Alţii ca ei: 1, 2, 3, 4, 5, 6.

România, ţara mea de dor

România este o ţară de poveste. O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi.

La noi, în România:

- Salariile cresc, scăzând
- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse
- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
- Plătim asistenţa medicală gratuită

- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
- Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată
- Banii ţării sunt tot mai putini, dar avem tot mai multi miliardari
- Poporul primeşte tot mai mult, dar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi
- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai

Esti un Neanderthal?

Test. Simplu. Puncte. Rezultat!

1. Sprâncenele tale se întâlnesc la mijloc? = +5
2. Poţi sta în picioare? = -5
3. Ai barbă? Dacă răspunsul este nu = -3
4. Dar frunte? Dacă nu = +3
5. Îţi este uşor să ţii o carte în echilibru pe cap? Nu = +5
6. Deschizi sticlele de bere cu dinţii? Da = +10
7. Te simţi mai comfortabil balansându-te pe călcâie decât stând într-un scaun? Da = +5
8. Capul este prins vertical de gât? Dacă nu = +1 pentru fiecare 5 grade de înclinaţie.
9. Mai puţin de 1.5 metri? = +1 pentru fiecare centimetru mai puţin.
10. Dacă braţul este mai scurt decat antebratul, +1 pentru fiecare centimetru din diferenţă.
11. Acelaşi lucru în cazul picioarelor.
12. Labe de gasca? = +5
13. Ai vrut vreodată să-i vii de hac poştaşului? Eşti normal = niciun punct.
14. Spaţiul dintre degentul mare de la picior şi celelalte este suficient de mare încât să intre un mar? Da = +5
15. Acest lucru te ajută să mănânci merele? Da = +15
16. Oamenii cred ca porţi părul strâns, când de fapt nu o faci? Da = +10
17. Ţi se pot număra coastele chiar şi când eşti îmbrăcat cu două tricouri şi un pulover? Da = +5
18. Porecla ta este "Duce", "Măcelar" sau "Animal"? Da = +3

Punctaj
0-20 puncte:
Eşti practic un homosapiens pur. Poţi construi poduri, compune simfonii şi poţi conduce lumea.

20-40 puncte:
O uşoară trăsătura de Neanderthal. Înseamnă că vei avea ocazional un comportament primitiv, târându-te de-a buşilea şi urlând din toate puterile. Dacă locuieşti în Bucureşti, nimeni nu va observa.

40-60 puncte:
Poţi încă funcţiona chiar bine în lumea modernă, dar evită să mănânci la restaurant pentru ca manierele să nu te dea de gol.

60-80 puncte:
Moştenirea din Pleistocen este predominantă. Ar trebui să te gândeşti la o carieră în fotbal.

80-100 puncte:
Din păcate, moştenirea genetică este îndepărtată; nu este loc pentru tine în societatea umană. O carieră în politică este recomandată.

Prima zi de şcoală

Prima zi de şcoală - primele probleme! Deloc grave, doar amuzante.
După terminarea orelor, şcolăriţa de fiică-mea ne-a lăsat pe toţi fără replică. Întrebând-o cum a fost la şcoală, ne-a răspuns: 'Frumos, dar plictisitor. N-am făcut deloc teme' (adică exerciţii)! - da, şi eu mă întreb în continuare cu cine seamănă!

Nu ştiu alţi părinţi (începători) cum or fi, dar noi am dat-o-n baltă cu ghiozdanul. Frumos, haios, dar.... mic. Când l-am cumpărat acum câteva săptămâni chiar nu mi-a dat prin cap că manualele de clasa 1 sunt cât caietele studenţeşti! Ei bine, sunt, aşa că ieri ne-am trezit cu următoarea problemă:
Şi pentru că ghiozdanul era prea mic pentru cărţile mari, am cumpărat alt ghiozdan. Alţi bani, altă distracţie!

Altă repriză amuzantă pentru prima zi de şcoală a fost răsfoirea manualelor. Uite cum arată coperta pentru manualul de limbă şi literatura română pentru elevii de la secţia germană:Frumos, nu?
Pe lângă personajele desenate, mai e ceva amuzant: manualul în sine (de lb. română) este conceput de doi autori unguri pentru copiii care învaţă la secţia germană!
lol

Monştrii pentru copii

Pregătirile pentru noul an şcolar m-au făcut să deschid uşile diverselor magazine. Bineînţeles că am pierdut mai mult timp decât mă aşteptam, dar să zicem că am rezolvat în proporţie de 95% ce aveam pe listă, deci n-are rost să mă plâng.
Şi atunci care-i problema?!
E una pentru care eu nu am reuşit (şi probabil nu voi reuşi toată viaţa) să dau un răspus de om cât de cât normal. Dar poate mă ajută careva...

Încă stau şi mă întreb ce 'designer' meseriaş trebuie să fi fost cel/cea care a creat pentru copiii de 3-5 ani bluziţele cu cap de mort pe ele???!!!
Un geniu, n-am ce zice.
N-aş fi crezut dacă nu le-aş fi văzut.... (se găsesc la Takko).

Altă minte foarte strălucită a trântit pe coperţile unor caiete tip I (care se folosesc în clasa I) nişte desene de ţi se zburleşte părul pe spinare: nişte monstruozităţi cu figuri de te sperie pe tine, ca adult, darmite pe picii de 7 ani care ar trebui să pună zilnic mâna pe respectivul caiet.

Există însă şi soluţii (deocamdată). Dacă pentru caiete poţi apela la îmbrăcători colorate şi mate, varianta ajutătoare pentru bluze se numeşte 'cumperi altceva'.
Dar simpla prezenţă a unor asemenea mărfuri pe rafturile magazinelor demonstrează cam pe unde suntem şi cât de mult ne afundăm uman, moral şi estetic.

Caricatura (6)

Bătăuşii filmelor marca Hollywood (şi Hong Kong) i-aş cataloga eu. Ok, sunt şi alţii, dar puţintică răbdare...

Doamnelor şi domnilor, Mr. Bruce Lee and Mr. Sylvester Stallone. (aplauze!)

Hai, băieţi, zâmbiţi cât puteţi voi de frumos la public...



Alte caricaturi aici: 1, 2, 3, 4, 5

Mai ştii?

S-a întâmplat acum 9 ani. Era marţi. Îţi aminteşti?
11 septembrie 2001
A fost una dintre acele zile care a zguduit lumea. Terorişti, ostatici, avioane, turnurile gemene de la World Trade Center, Pentagon, victime.

Îmi amintesc că o ajutam pe mama la curăţenie, când un vecin ne-a spus că în America se întâmplă ceva rău. Teroriştii au intrat cu un avion într-un zgârie-nori.
Am râs de el în gând. Ei, cum? Teroriştii să intre cu avionul într-un zgârie-nori? În SUA? Neah, sigur nenea o fi prins vreo secvenţă dintr-un film şi nu şi-a dat seama. Deh, vârsta... (avea vreo 70 de ani)

Mi-am văzut mai departe de curăţenie. După vreo jumătate de oră, am ajuns întâmplător în preajma televizorului şi l-am pornit din curiozitate. Priveam imaginile şi nu puteam să cred că e realitate. Aşteptam să apară Stallone sau Schwarzenegger, sau careva cu o puşcoace. Dar n-a apărut nimeni. Erau imagini preluate în direct de la CNN de către Pro TV.
Aveam dezastrul în faţă şi nu puteam crede că e adevărat.
Am rămas încremenită în faţa televizorului.
Au murit 2.996 de oameni.

Apoi au început să curgă tone de cerneală, s-au făcut supoziţii, s-au lansat ipoteze. Cu duiumul. S-a aflat adevărul despre cele întâmplate? Nu cred că marea majoritate ştie ce şi de ce s-au întâmplat toate. La fel cum nici noi nu ştim ce-a fost în '89, dar nu se compară.

Au trecut 9 ani. Era marţi. Îţi aminteşti?

Pluralul, bată-l norocul

Plurarul substantivelor poate fi uneori buclucaş - să ne amintim doar de "succesurile" Elenei Băsescu.
Dar sunt şi forme de plural ilogice, după părerea mea, şi dau un singur exemplu:
rucsac - rucsacuri

Cuvântul rucsac vine din limba germană, Rucksack, adică un sac pentru spate.
Buuuun.
Conform DEXonline.ro, rucsac = sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță.
Păi dacă 'rucsac' tot are un 'sac' la final, n-ar fi fost mai logic ca forma de plural să fie 'rucsaci' şi nu 'rucsacuri'?

Întreb, nu dau cu parul!

Pneumonie!

Simplu, nu?

Cum spuneam deunăzi, sunt pe drumul cel bun. Cu tot ce presupune acest drum: injecţii (au, mama!), feeeeebră (I'm hot, so hot!), dureri de cap (360 de grade), tuse (cohâc-cohâc) & co.

Sănătate!

Istoria umanităţii (pe scurt)

1. Femeia nu mai acceptă să locuiasca în copac. Şi plânge. Atunci bărbatul începe să caute o soluţie şi descoperă peştera.

2. În peşteră e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă focul.

3. Copii ţipă de foame. Femeia plânge. Bărbatul descoperă toporul, arcul şi bâta şi pleacă la vânătoare.

4. De la atâta carne, copilul se îmbolnăveşte de scorbut şi beri-beri. Femeia plânge. Bărbatul descoperă agricultura.

5. Deoarece mamutul se lăsa cu greu ucis, bărbatul lipseşte prea mult de acasă. Femeia plânge. Bărbatul găseşte soluţia şi începe să crească animale domestice: vaca, oaia, porcul, găina, etc.

6. Femeia s-a saturat de friptura făcută la ţepuşă cu garnitură de boabe verzi fierte, mâncată de pe o frunză. Şi plânge. Bărbatul descoperă olăritul.

7. În peşteră e curent şi umezeala şi din cauza asta copiii răcesc şi fac pneumonie. Femeia plânge. Bărbatul construieşte mai întâi un bordei, apoi

Duminică & luni

Duminică: nuntă - frumos - eleganţă - meniu interesant - etc.
Eu: dureri de cap - quarelin - arsuri - stări de vomă - rău, da' rău-rău.

Luni: febră - dureri de cap, ochi, mâini, picioare - ceaiuri, medicamente, zăcut în pat - febră - dureri de cap, ochi, mâini, picioare - 24 de ore.

Marţi: pe drumul cel bun. SPER.

Să fie într-un ceas bun! :D

Mere

După o vară destul de aiurită din punct de vedere meteorologic (recte ploi cu găleata), toamna vine cu deficienţe destul de mari la capitolul recoltă. Struguri - ioc, prune - pe ici şi colo, grâu - nu prea, cartofi - aşa şi aşa, etc.
Deocamdată stăm bine cu merele. Cât de bine? Atât cât săracii pomi să ajungă cu crengile la pământ din cauza greutăţii şi a numărului mare de mere.

Motoare. Audio

Nu mă dau în vânt după motoare, da' tipul din clipul de mai jos m-a convins să fiu ceva mai atentă la cum 'toarce' o Yamaha sau un Harley Davidson.
Tu ştii diferenţa între ele?
Ascult-o! :))

Povestea bugetarului (contribuabilului) român

Nu-i una veselă, da' am mai fi noi români dacă nu am face haz de necaz? Nu, aşa că...

A fost odată o lună iulie a anului 2010, când guvernul lua primele măsuri de austeritate. Bugetarul (contribuabilul) era încă ţanţoş...
În septembrie 2010, după concediu….
Aşteptând sărbatorile de iarnă, în decembrie 2010, personajul nostru arată cam aşa
Cum orice poveste - fie lungă, fie scurtă - are un final, la fel se întâmplă şi acum. Bugetarul (contribuabilul) român a trecut peste iarna 2010-2011, iar în martie 2011 arată aşa:

SFÂRŞIT.

Baloţi rotunzi

Imaginea de mai sus înseamnă pentru mine un pas în faţă făcut de România; cătinel, cătinel, dar mai bine mai târziu decât niciodată!
Cum se face că nişte baloţi de paie înseamnă progres? Simplu.
Primii baloţi de paie rotunzi i-am văzut în Austria prin '91. Waw, am zis, ce haioşi sunt. Pe vremea aceea, la noi baloţii erau dreptunghiulari, mai mici şi toţi înghesuiţi în şurile oamenilor.

Austriecii adunau paiele în baloţi rotunzi, muuult mai mari şi îi lăsau pe câmp (simpli sau îmbrăcaţi în folie). Când aveau nevoie de paie, săltau câte un balot de pe câmp.

De vreun an, maxim 2, am observat asemenea baloţi şi pe la noi, semn că agricultoru' român a ajuns şi el la concluzia că o fi mai bine aşa.
Au trecut într-adevăr vreo 20 de ani, da' mai bine mai târziu, nu?