Să-mi explice şi mie cineva de ce toţi oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alţii. Adică de ce sunt funcţia ori meseria mai presus de om?
De ce într-un grup de oameni ieşiţi la iarbă verde, unul e "domnu' doctor" iar ceilalţi sunt Mihai, Andrei, Dana, etc?
Sau de ce la o petrecere cei mai mulţi sunt nume proprii, unul sau doi sunt "domnu' director" sau "doamna profesoară"?
Cu tot respectul pentru medici, directori, profesori & co, dar nu sunt şi ei tot oameni?
Pare cam aberant, dar practicăm voluntar acest sport al discriminărilor profesionale.
În acelaşi grup de oameni care se simt bine la un grătar, unei învăţătoare sau unei educatoare nu ne vom adresa niciodată numindu-i profesia, ci doar numele de familie, nu?
De ce oare?
E mai puţin importantă decât un medic/inginer/director? Oare???
Da, medicul vindecă, inginerul construieşte şi directorul coordonează, dar toţi au învăţat de la educatoare şi învăţătoare să citească şi să scrie. Aşadar....
Diferenţele de vârstă şi statut ar putea fi subliniate doar prin folosirea cuvintelor de politeţe (domnul, doamna, dumneavoastră), dar nu, noi ne ploconim în faţa anumitor funcţii. Şi ce ne mai place!!!
Dacă tot folosim periajul, de ce n-o facem în cazul tuturor. Ar fi teribil de interesantă conversaţia de genul:
- O, domnu' croitor, de când nu v-am mai văzut!
- Da, doamna florăreasă, au trecut ceva ani!
sau
- Vă salut, domnu' frizer.
- Toată stima, domnu' avocat.
sau
- Săru'mâna, doamna directoare.
- Bună ziua, domnule bucătar.
Suntem oameni şi ne defineşte un complex de calităţi nu doar diploma obţinută la un moment dat.
