Trafic de gânduri...

Cetatea Făgăraşului a fost, în vara acestui an, subiectul unui film documentar realizat de Televiziunea Română pentru campania de restaurare a monumentelor istorice din România.

Fără cuvinte. Cam asta ar fi reacţia în faţa spectacolului de culori şi forme al naturii.
Un asfinţit incredibil, munţi impresionanţi, rămăşiţele unei toamne deosebite... în câteva poze (click pe poze pentru dimensiuni mai mari).

Despre şefi, numai de bine. Dacă, de exemplu, s-ar împiedica de câte ori le facem "urări de bine", ar fi numai întinşi pe jos! Dar mai ştim că nu mor stăpânii când vor câinii....
Câţiva angajaţi cu imaginaţie au ales altă variantă pentru a-şi exprima... aprecierea faţă de şefi. Au creat nişte canapele şi fotolii speciale pentru domniile şi funcţiile lor.
Aşadar, stimate şefe şi stimaţi şefi, poftiţi, luaţi loc:
Cu stimă,

Am păţit-o, dar fără urmări... sper.
Doamnelor şi domnilor, viruşii informatici au învăţat limba română, dar prost, şi au mai învăţat să intre pe Messenger.
Dacă ai primit pe Mess de la cineva cunoscut un buzz şi mesaj de genul
ai grijă, e VIRUS!!!!
Eu am dat click, dar se pare că antivirusul şi-a făcut treaba şi n-am păţit nimic.
Totuşi, dacă am trimis cuiva vreun mesaj ciudat la rândul meu, rogu-vă, daţi-mi de ştire.
Detalii importante despre virusul care face ravagii începând de ieri găseşti aici .

Doamne Dumnezeule,

Până acum, în acest an, mi i-ai luat pe cântăreţul şi dansatorul preferat - Michael Jackson, pe actorul favorit - Patrick Swayze, pe actriţa favorită - Farah Fawcett.
Doar ca să ştii, politicianul favorit este.... (fiecare completează!)

Directia 5 -Parola spre tine


P.S. Baftă la ţinut minte parolele! :D

Dacă tac, nu înseamnă că n-am nimic de zis...
Dacă ascult, nu înseamnă că şi cred ce aud...
Dacă zâmbesc, nu înseamnă că susţin vorbele spuse de altcineva...
Dacă nu ripostez pe moment, nu înseamnă că n-am replică...
Dacă nu întorc lovitura primită, nu înseamnă că nu o voi face la un moment dat, sub o formă sau alta...
Dacă am răbdare, nu înseamnă că am la nesfârşit...

După ziua de ieri, 22 noiembrie 2009 - ziua alegerilor prezidenţiale, am ajuns să caut un motiv - un motiv serios pentru care să-mi mai cresc copiii în România.

(foto de pe Anti-Plicti)

UPDATE: am fost la vot. Să vedem ce va fi...

Doamne, nu uita de noi
Suntem săraci, plini de nevoi
Doamne, ocroteşte-i pe români.

Suntem săraci şi plini de-amar
Plânsu' nostru-i în zadar
Doamne, ocroteşte-i pe români

Săracă ţară bogată
Mult ai trăit supărată
Doamne, ocroteşte-i pe români

Probabil că ai recunoscut versurile din cântecul Savei Negrean Brudaşcu. Am sentimentul că astăzi, mai ales, ni se potrivesc tare bine.
Greşesc?

Să fie clar, 'la tăţi ni greu'. Câteodată ne e greu să ne înţelegem pe noi, darmite pe ceilalţi. Tocmai de aceea, pe lângă celebrul Dicţionar explicativ al limbii române, au apărut şi mici ajutoare care ne arată ce s-ar putea sau chiar se ascunde în spatele cuvintelor.

Gata cu jumătate de săptămână. După asemenea performanţă, cred că mai toţi avem nevoie de un tratament antirid. Cremele şi masajul facial le lăsăm în seama doamnelor de la cosmetică; cum stăm rău cu timpul din cauză de muncă, familie, copii, examene, etc., eu propun un tratament antirid... de criză (de timp, evident).
E bun pentru toată lumea, deci şi pentru bărbaţi, n-are efecte adverse (cel puţin nu cunoscute), nu e costisitor şi e tare uşor de aplicat. Adică: se citesc următoarele poante bune, se râde după gust şi se scapă de încreţiturile de pe frunte, mai ales.
Avem aşa:

Femeile se împart în trei categorii:
1. Frumoase
2. Credincioase
3. Frumoase şi credincioase, dar din plastic.
........................

Femeia la volan e ca o stea: pe ea o văd toţi, dar ea - pe nimeni.
................

Felicitare la radio:
- O felicit pe scumpa mea Maria cu ocazia zilei ei de naştere, îi doresc numai bine, o iubesc şi va rog să-i puneţi melodia "Eu niciodata nu mă însor cu tine".
.................

Deci (ca să încep în dulcele stil autohton) acum două zile am făcut o cerere. N-am primit un răspuns clar negru/albastru pe alb, dar mi s-a dat de înţeles. Fie şefii mi-au făcut nişte urări de bine care m-au şi ajuns, fie tot ei au nişte pile la cineva mai sus, că m-am liniştit ca la carte.
Adică: am scăpat temporar de colegul de care mă plângeam (n.r. Stres), dar am dat peste sor'sa: Viroza. Nasoală şi răzbunătoare cât pentru şapte vieţi de păcate.
N-am habar de ce, dar s-a dat la gâtul meu. Rău de tot. La început m-a-nţepat, afurisita, ca să-mi arate că nu-i de glumit. E versată aşa că nu se lasă dusă cu zăhărelul.
Mi s-a jucat cu focul prin tot esofagul.
S-a distrat, printre altele, dându-mi şi dureri de cap.
Am servit-o cu ceai, c-am zis să fiu politicoasă. Ţi-ai găsit, mai tare s-a înrăit, nenorocita.
I-am dat bombonele şi bombonici cu vitamine, doar-doar se-nmoaie. Da' de unde?!
I s-a pus şi mai tare pata pe mine.
S-a dat la mine... cu tuse.
Nu mi-a iertat nicio coardă vocală. Din cauza nemernicei, acum emit duioase sunete de butoi şi talăngi atunci când vorbesc.
Ce să mai zic? M-a stors de toate puterile şi tot nu se lasă.
Gata, recunosc că m-a pus jos înainte să apuc să fac ceva. A câştigat bătălia.
DAR nu războiul!
Parol.

Astăzi începe o nouă săptămână şi vă rog, cum n-am făcut-o niciodată, să-mi aprobaţi cererea de a avea o săptămână normală - din punctul meu de vedere şi nu al dumneavoastră.
Îmi doresc să plec de la muncă înainte de 9-10 seara!
Mi-ar plăcea ca acasă să nu mai am diverse de făcut tot pentru firmă!
Dacă se poate, aş vrea să-mi îngăduiţi să respect termenele date înainte de a primi alte sarcini de serviciu, că şi aşa sunt cam varză!

Aş vrea să-l detaşaţi în alt departament pe colegul care se ţine scai de mine şi-mi face zile fripte. Îl cheamă Stres.
Nu o luaţi ca bârfă dar, din vina lui, zilele trecute am încercat să descui uşa biroului cu alarma de la maşină, am trimis mail-uri importante fără a ataşa fişierele/informaţiile la care făcusem referire în mail, am folosit un ton oficial chiar şi cu prietenii care m-au sunat să mă întrebe de sănătate, am xeroxat pagini goale, iar telefonul mi-a făcut inima s-o ia la sănătoasa de mai multe ori când a sunat.

Sper să avizaţi favorabil această umilă cerere.

Vă mulţumesc anticipat şi aştept răspunsul dumneavoastră.

Să vorbim frumos despre femei!
Nu este "uşuratică" ci este "accesibilă orizontal".
Nu este o "blondă proastă" ci o "persoană cu părul deschis care s-a abătut de la calea informaţiei".
Nu te "sâcâie" ci devine "repetitivă verbal".
Nu este "rece" sau "frigidă" ci este "inaccesibilă termic".
Nu "are straturi de fard" ci a atins o "saturaţie cosmetică".
Nu este o "prostituată de pe centură" ci este un "furnizor cu preţuri mici".
Nu "găteşte prost" ci este "compatibilă cu cuptorul cu microunde".
Nu "poartă prea multe bijuterii" ci este "îngreunată metalic".
Nu este "narcisistă" ci este "excesiv de preocupată de calităţile sale".

Să vorbim frumos despre bărbaţi!
Nu este un "alcoolic" ci a dezvoltat "o capacitate de a depozita alcoolul".
Nu este un "dansator prost" ci este "mult prea caucazian".
Nu "se rătăceşte tot timpul" ci "investighează destinaţii alternative".
Nu "cheleşte" ci este într-o "regresie pilozitală".
Nu se poarta ca un "cretin" ci a dezvoltat o "descreştere a capacităţii creierului".

Ce ne facem cu ei, cu cerşetorii? Şi aici nu e vorba de cei care se înjosesc fără limită şi ne imploră, într-un fel sau altul, să le dăm votul (că tot e campanie electorală) - ăştia-s altă categorie de cerşetori şi nu-i băgăm în seamă.
Ce ne facem cu cerşetorii adevăraţi, cu zdrenţuroşii din intersecţie, cu sărmanii de la semafor, cu mâinile întinse la uşile magazinelor?
Le dăm sau nu de pomană?
Înainte de a da un răspuns, trebuie privite ambele feţe ale problemei, de aceeaşi importanţă:
- dacă dai un ban cerşetorului, încurajezi cerşetoria!
Nu puţine sunt cazurile în care 'recolta' cerşetorului într-o zi/lună e mai mare decât salariul unui angajat într-o fabrică, de exemplu.
Apoi sunt cazurile deja celebre ale cerşetorilor care dau pe băutură tot ce adună sau, mai grav, ale copiilor trimişi de părinţi să cerşească pentru ca aceştia să aibă bani pentru ţigări şi băutură.
Vârful icebergului îl reprezintă, desigur, exemplul cerşetorului cu cont grăsuţ în bancă şi cazul cerşetoarei care se deplasează cu taxiul de acasă la "locul de muncă".
- dacă nu eşti milostiv, nu eşti om bun (sau bun creştin)!
Imposibil să nu ţi se înmoaie inima când vezi vreun amărât cu mâna întinsă, slab, nespălat, neîngrijit, flămând... Poţi trece pe lângă el ignorându-l?
În asemenea cazuri ce faci? Îi dai un ban ca să-l ajuţi sau nu-i dai ca să nu încurajezi cerşetoria. Ba mai mult, poate doar se preface ca să impresioneze.
Aşadar, ce faci?

Nu ai zile în care parcă eşti şeful roboţilor? Zile în care faci totul ca şi cum ai fi fost programat, nu observi prea multe în jur, 'roboteşti' la ale tale fără mare interes, dar cu o oarecare conştiinciozitate?
Nu contează dacă sunt multe sau puţine, important e că există şi trebuie "rezolvate".
Reţete există, nu ne putem plânge. Una uşor de digerat şi cu efecte bunicele (ca să nu zic bune spre foarte bune) este următoarea: deconectarea de la sistem pentru 2 minute, lecturarea unui text haios iar apoi... back to work.
30 de secunde au trecut deja de când te-ai deconectat, aşa că citeşte următoarele cugetări foarte.... 'profunde':
De câte ori pe an e leneş românul?
-Doar de 2 ori, da-l ţine câte 6 luni...
Un om mergea pe cal şi dintr-o dată a căzut. De ce?
-S-a terminat calul.
Cum se numesc rudele Papei?
- PapaRude!
Cum se numesc naşii Papei?
- PapaNaşi!
Ce este un celibatar?
- Un om care a pierdut ocazia de a face nefericită o femeie.
Cum îşi aleg chinezii numele viitorului copil?
- Dau drumul unui lighean pe scări şi notează ce aud.
Cum se obţine lumina cu ajutorul apei?
- Spălând geamurile!
De ce nu se duc toţi managerii în concediu în acelaşi timp?
- Ca să nu se vadă că merge compania şi fără ei.
O pată aurie zboară prin casă. Ce poate fi?
- O muscă cu dinte de aur.
De ce stă găina pe gard?
- Să-i vadă cocoşul picioarele.
De ce un cocoş cântă cu ochii închişi?
- Să vadă lumea că ştie versurile pe de rost.
Ce are Brad Pitt prea scurt, Schwartzenegger prea lung, Madona nu are, iar Papa nu-l prea foloseşte?
- Numele de familie!
Ştii cum se salută somalezii?
- Ce vânt te aduce pe aici?
Ce face un câine în deşert?
- Caută disperat un copac.
Ce au făcut strămoşii noştri după ce au trecut Dunărea?
- Şi-au uscat hainele...
Care este varianta scurta a Scrisoarii a III-a ?
- Tu eşti Mircea?
- NU!

Gata, au trecut cele 2 minute! Back to work. Să ai o zi frumoasă!

Mulţumesc :
* pentru o nouă zi în care m-am trezit în tihna casei şi familiei
* pentru dragostea ce mi-o împărtăşesc cei apropiaţi
* pentru sănătatea de care mă bucur
* pentru că şi astăzi avem ce pune pe masă
* pentru că şoferul care mi-a tăiat calea de dimineaţă a frânat înainte să mă izbească
* pentru locul de muncă cu suişurile şi coborâşurile lui
* pentru că unii colegi mai ştiu să zâmbească
* pentru email-urile frumoase pe care le-am primit şi m-au făcut să zâmbesc
* pentru încrederea în zile mai bune
* pentru piedicile care mă vor face să merg mai departe
* pentru problemele mari ce trebuie rezolvate, dar, comparativ, muuult mai mici decât ale altora
* pentru sprijinul prietenilor
* pentru Trafic de gânduri
* pentru lista asta care n-are sfârşit....

Îţi mulţumesc şi ţie, cititorule de blog, că mi-ai acordat câteva zeci de secunde din viaţa ta. Acum e rândul tău să faci o listă...

Negrul e o culoare elegantă, sobră sau sumbră - depinde de contextul în care este purtat.
Să luăm prima variantă: o petrecere. Dacă arunci un ochi peste petrecăreţi, singura concluzie este că negrul predomină. Dar să-i excludem pe domni, că ei nu au prea multe variante în alegerea culorii costumului/sacoului.
Doamnele preferă negrul că subţiază, le face mai suple, etc - sunt de înţeles până la urmă. Dar care-i motivaţia slăbănoagelor? Ele de ce poartă negru? După ce că sunt ca scobitoarile, mai pun pe ele rochii/bluze/fuste negre!!! Aloooooo! Schimbaţi-vă oglinda că vă minte, stimate doamne şi domnişoare filiforme.
Când ai peste 1,65 m înălţime, sub 55 kg şi pui pe tine haine negre pari.... somaleză. Parcă te zgârie pe retină să vezi aşa ceva. Ar trebui să fie strict interzisă purtarea hainelor negre în cazul scândurilor!
Nu vă faceţi griji că n-are cine purta culoarea asta! Staţi liniştite, suntem noi restul, balenuţe sau balenoaie, care suntem avantajate de negru.
Pe serioaselea (vorba fiică-mi), încercaţi alb, galben sau roz. Bag mâna în foc că vă prind de minune culorile astea; lăsaţi negrul în seama doamnelor şi domnişoarelor cu şunculiţe.

În weekend l-am dus pe piciu' la frizerie. Clienţi cu duiumul, aşa că aveau de lucru cei trei frizeri (două doamne şi un domn). Am hotărât totuşi să rămânem cuminţi la coadă, că doar n-avea să dureze o veşnicie. Să fim serioşi, clienţii doreau doar să se tundă, nu să se vopsească sau să-şi pună părul pe moaţe.
Zis şi făcut, ne punem pe aşteptat.
Caut din priviri un loc liber ca să stau jos - deh, zi lungă pe tocuri, haină groasă şi grea pe umeri, alergătură multă.
Toate locurile pe scaune şi bănci - ocupate. Bun, aşteptăm în picioare. Una dintre doamnele care tunde sesizează situaţia şi îşi întreabă colegii dacă nu mai e vreun scaun liber pe undeva. Ştie prea bine că nu mai e, dar se gândeşte că poate se simte vreunul dintre clienţi să cedeze locul.
Nu m-am aşteptat să se ridice vreunul ca să mă lase pe mine să stau jos, dar mi s-a părut normal ca distinşii băieţi şi domni (mai exact 8 masculi) care se lăfăiau crăcănaţi pe locurile de stat jos să strângă oarecum rândurile şi să-mi facă şi mie loc. Ei na, ţi-ai găsit. Unul nu şi-a mişcat fizicul.
Frizeriţa ar fi vrut să le facă nişte urări de bine, dar s-a abţinut, dând nemulţumită din cap... 'bărbaţii ăştia'.
M-a răzbunat însă. După ce l-a tuns pe clientul de pe scaun, l-a luat pe piciul meu.
Nu ştiu cât de nemulţumiţi au fost ceilalţi şi ce grimase au făcut. Erau în spatele meu şi nu m-am obosit să mă uit înapoi.

Probabil că 99,9 % dintre bărbaţi se întreabă chestia asta. Nu fără motiv, de cele mai multe ori.
Ok, să recunoaştem că femeile nu sunt chiar uşor de înţeles şi acceptat. Dar ce v-aţi face, domnilor, fără nişte dureri de cap şi complicaţii à la femme?
Da, viaţa v-ar fi mai uşoară, dar şi frumoasă? Nu cred.
Ei bine, după studii îndelungate, cercetătorii au reuşit să vină cu o explicaţie sub formă de schemă în ceea ce priveşte modul de funcţionare al unui creier feminin.
Schema este destul de uşor de înţeles:



Fiecare biluţă albastră este un gând, o decizie sau o problemă care trebuie rezolvată.
Pe de altă parte, bărbaţii au doar 2 biluţe, iar acestea le ocupă în întregime gândurile!!!

Nu-mi place să mă laud, dar acum n-am ce face. Sunt de noroc nimerită!!! :))
Conform vorbelor din popor, copilul născut duminica e de noroc nimerit, iar eu am chinuit-o pe mama taman într-o zi de duminică!
Uitându-mă înapoi la anii trecuţi, sunt foarte-foarte de acord cu zicala populară (uite aşa, ca să moară unii şi alţii de ciudă :P).

Despre copiii născuţi în alte zile se spune aşa:

Ca să afli în ce zi a săptămânii te-ai născut, ai mai multe variante:
1) dai click pe calendarul calculatorului şi te apuci să-ţi cauţi data naşterii
2) cauţi în calendarul telefonului mobil
3) intri aici şi introduci data naşterii

Permiteţi să raportez câteva perle culese (de alţii) din armata română:

1. Fruntaşul Popescu va fi pedepsit cu 5 zile de arest pe motiv că a fost găsit cu o persoană de sex feminin la gardul unităţii în loc să fie în pat!

2. Sergentul Georgescu va fi pedepsit cu 5 zile de arest pe motiv că, imitând vocea locotenentului Ionescu, a urlat ca un bou!

3. Instrucţia domnului medic militar Ionescu cu tema "Cum rămân sănătos" se amână pe motiv de boală!

4. Băgaţi la tărtăcuţă: regulamentul nu poate fi încălcat absolut niciodată, cu excepţia situaţiilor prevăzute de regulament!

Imaginează-ţi pentru câteva momente următorul scenariu (sumbru, dar poate hotărâtor): în dimineaţa asta nu te-ai mai fi trezit! Să zicem că inima ta s-ar fi oprit să bată în timpul somnului sau, din orice alt motiv, ai fi murit în somn.
Ce ai lăsa în urmă?
Probabil că persoanele apropiate ar suferi foarte tare.
Altceva?
Gândeşte-te câte ar rămâne nerezolvate în urma ta, iar aici nu e vorba de lucrurile mărunte.
Cu câţi prieteni şi/sau rude eşti certat/ă? Cum ar fi dacă acum nu ai mai putea să-i suni, să le spui că-ţi pare rău, că ţi-e dor de el sau ea?
Câte dorinţe ale tale ar rămâne tăinuite pentru totdeauna deoarece n-ai avut destul curaj sau voinţă să ţi le îndeplineşti?
Câte cuvinte nespuse pentru că ţi-a fost frică sau poate jenă?
Câte promisiuni amânate iar şi iar ar rămâne tot neonorate? Pentru vecie însă!
Câte minciuni ar intra cu tine în pământ împovărându-i şi pe alţii?
Şi, de ce nu, cu ce datorii ţi-ai încărca familia?
Nu ne place să ne gândim şi să vorbim despre moarte, dar toţi vom trece la un moment dat dincolo de hotarul acestei vieţi.
Ce rămâne în urma noastră?
Reproşuri şi nenumărate încurcături pe care apropiaţii trebuie să le descurce sau amintirea unei persoane care a ştiut să-şi facă curat în propria viaţă?

A înnebunit lupul! Iar ne crizăm. De data asta e gripa porcină la mijloc. Cât e, de fapt, de grav? Ce pericol real ne pândeşte?
HABAR N-AM!
Se pare că gripa asta a omorât până acum aproape 5.000 de oameni în întreaga lume; ţigările omoară 400.000 de oameni în fiecare an doar în Europa.
Comparaţia spune muuuulte.
Presa a luat-o razna, ca de obicei, aşa că nu mai crede chiar tot ce se spune/scrie la TV, radio sau prin ziare.
Înainte să te isterizezi din cauza unui strănut, informează-te! Citeşte despre şi gândeşte-te mai bine la isteria AH1N1. Un material complex găseşti aici.

Până acum am primit n-şpe mii de mail-uri despre acelaşi subiect: puii din China.
Probabil că şi tu ai aflat cum se colectează puii morţi, cum sunt azvârliţi pentru depozitare într-o curte, apoi sunt cufundaţi în apa fiartă într-un cazan ruginit, jupuiţi, decontaminaţi cu substanţe chimice iar la final vopsiţi cu diverşi coloranţi ca să arate bine în rafturile magazinelor. Toată povestea este exemplificată şi cu poze pentru credibilitate!
Mail-ul cu puii din China conţine şi sfaturi utile, evident: "Pentru a vă păstra sănătatea dumneavoastră, evitaţi toate produsele alimentare importate din China"!!!
Şi acum întrebare retorică: Cât trebuie să fi de bătut în cap să cumperi altceva decât, poate, orez produs în China?
Hai să fim serioşi. Nu zic că tot ce e din China e de proastă spre foarte proastă calitate, dar cele mai multe chestii aşa sunt.
Toţi am avut măcar un produs chinezesc la/pe noi. Ne-am convins (sau măcar aşa ar fi trebuit) de calitatea sa, deci ar trebui să fim chiar sinucigaşi să mai cumpărăm şi produse alimentare din aceeaşi ţară.
Dar să ne întoarcem la mail-ul care înconjoară lumea.
Finalul lui are ceva mai multă logică, părerea mea:
În zilele noastre, chinezii ştiu că consumatorii nu prefera produsele "Made in China", aşa că nu mai indică lizibil ţara de provenienţă a produselor.
Cum poţi diferenţia produsele pe care le cumperi? Care sunt făcute în SUA, Filipine, Taiwan sau China?
Primele 3 cifre din codul de bare al unui produs indică ţara de unde provine.

Exemplele
Toate codurile care încep cu: 690, 691, 692 - 695 sunt din China; codul 471 = fabricat în Taiwan.

Alte coduri:
00 - 13: SUA şi Canada
30 - 37: Franţa
40 - 44: Germania
480-489: Filipine
49: Japonia
50: Marea Britanie
57: Danemarca
628: Arabia Saudită
629: Emiratele Arabe Unite
64: Finlanda
740-745: America Centrală
76: Elveţia şi Liechtenstein

Cam asta ar fi cu atenţionarea.
Dacă încă n-ai primit mail-ul şi vrei să te oripilezi din cauza unor poze hidoase, dă-mi un buzz! :))