Trafic de gânduri...

Imaginează-ţi pentru câteva momente următorul scenariu (sumbru, dar poate hotărâtor): în dimineaţa asta nu te-ai mai fi trezit! Să zicem că inima ta s-ar fi oprit să bată în timpul somnului sau, din orice alt motiv, ai fi murit în somn.
Ce ai lăsa în urmă?
Probabil că persoanele apropiate ar suferi foarte tare.
Altceva?
Gândeşte-te câte ar rămâne nerezolvate în urma ta, iar aici nu e vorba de lucrurile mărunte.
Cu câţi prieteni şi/sau rude eşti certat/ă? Cum ar fi dacă acum nu ai mai putea să-i suni, să le spui că-ţi pare rău, că ţi-e dor de el sau ea?
Câte dorinţe ale tale ar rămâne tăinuite pentru totdeauna deoarece n-ai avut destul curaj sau voinţă să ţi le îndeplineşti?
Câte cuvinte nespuse pentru că ţi-a fost frică sau poate jenă?
Câte promisiuni amânate iar şi iar ar rămâne tot neonorate? Pentru vecie însă!
Câte minciuni ar intra cu tine în pământ împovărându-i şi pe alţii?
Şi, de ce nu, cu ce datorii ţi-ai încărca familia?
Nu ne place să ne gândim şi să vorbim despre moarte, dar toţi vom trece la un moment dat dincolo de hotarul acestei vieţi.
Ce rămâne în urma noastră?
Reproşuri şi nenumărate încurcături pe care apropiaţii trebuie să le descurce sau amintirea unei persoane care a ştiut să-şi facă curat în propria viaţă?