Trafic de gânduri...

În weekend l-am dus pe piciu' la frizerie. Clienţi cu duiumul, aşa că aveau de lucru cei trei frizeri (două doamne şi un domn). Am hotărât totuşi să rămânem cuminţi la coadă, că doar n-avea să dureze o veşnicie. Să fim serioşi, clienţii doreau doar să se tundă, nu să se vopsească sau să-şi pună părul pe moaţe.
Zis şi făcut, ne punem pe aşteptat.
Caut din priviri un loc liber ca să stau jos - deh, zi lungă pe tocuri, haină groasă şi grea pe umeri, alergătură multă.
Toate locurile pe scaune şi bănci - ocupate. Bun, aşteptăm în picioare. Una dintre doamnele care tunde sesizează situaţia şi îşi întreabă colegii dacă nu mai e vreun scaun liber pe undeva. Ştie prea bine că nu mai e, dar se gândeşte că poate se simte vreunul dintre clienţi să cedeze locul.
Nu m-am aşteptat să se ridice vreunul ca să mă lase pe mine să stau jos, dar mi s-a părut normal ca distinşii băieţi şi domni (mai exact 8 masculi) care se lăfăiau crăcănaţi pe locurile de stat jos să strângă oarecum rândurile şi să-mi facă şi mie loc. Ei na, ţi-ai găsit. Unul nu şi-a mişcat fizicul.
Frizeriţa ar fi vrut să le facă nişte urări de bine, dar s-a abţinut, dând nemulţumită din cap... 'bărbaţii ăştia'.
M-a răzbunat însă. După ce l-a tuns pe clientul de pe scaun, l-a luat pe piciul meu.
Nu ştiu cât de nemulţumiţi au fost ceilalţi şi ce grimase au făcut. Erau în spatele meu şi nu m-am obosit să mă uit înapoi.