Curajos sau superstiţios?

Mă enervează superstiţiile. Crunt de tare. Ca să mă convingi că "nu e bine să...", trebuie să-mi argumentezi "de ce". Răspunsurile de genul "aşa se zice" mă ambiţionează să fac exact invers, deci... mai bine nu!
De exemplu: în popor se zice că nu e bine să te căsătoreşti în luna mai; mai = încă, adică încă o dată, deci căsnicia n-are şanse. Nu am ştiut aberaţia asta, dar am auzit-o înainte de pregătirile de nuntă. Aflând-o, cu atât mai mult mi-am dorit ca nunta să fie în luna mai.
În plus, nici la restaurant n-am mai găsit zi liberă decât... în luna mai.
Aşa că... mai a fost.
Am forţat soarta şi norocul?
Da! Prin împlinirea a 12 ani de căsnicie! :))
La mulţi ani tuturor 'curajoşilor' din luna mai!

Anunţ umanitar :))

Ştim cu toţii că în urmă cu aproximativ 2 luni soarta a lovit crunt Polonia, tara prietenă a României. În aceste momente grele, ar fi creştineşte să ne ajutăm semenii aflaţi în necaz şi să donăm ce nu ne mai trebuie şi ce nu mai au ei: preşedintele şi guvernul!

(apel primit pe Messenger)

Vară+plictiseală+muşte=?

Vine vara, bine-mi pare! Vine, vine, dar aduce cu ea şi moleşeala, plictiseala la birou plus muşte-gângănii & Co.
Ce-i de făcut?
În lipsă de o variantă proprie mai deşteaptă, se pot aplica propunerile unora cu idei creţe.
Aşadar, dacă te plictiseşti în timpul serviciului:
1. omoară niscai muşte (dar atenţie, nu le fă terci!)
2. usucă-le
3. ia o hârtie şi un creion şi lasă-ţi imaginaţia să zburde liberă.

Uite nişte exemple:

Ne furăm singuri căciula!

Bucureşti, Piaţa Presei Libere, 26 mai, amiază

O maşină a Primăriei Sectorului 1 aduce butaşi de trandafiri şi unelte pentru plantat flori şi tăiat iarba. Apar şi muncitorii: 3 femei şi 4 bărbaţi.
Sunt descărcaţi 60 de trandafiri ceraţi (în legături de câte 10 bucăţi), 2 trimmere, 2 lopeţi şi o greblă. Maşina pleacă, muncitorii se pregătesc de muncă. Doi dintre bărbaţi, oarecum superiori celorlalţi, iau trimmer-ele să se apuce de tăiat iarba. Înainte însă dau indicaţii.
Primul:
- Tu, Mărie, să nu desfaceţi toţi trandafirii. O legătură o lăsaţi aşa şi o puneţi la mine, sub scaun.
Al doilea:
- Şi mie îmi puneţi 10 trandafiri deoparte.

Concluzie: în mai puţin de 3 minute, din cei 60 de trandafiri ce trebuiau plantaţi, doar 40 mai erau disponibili.
Câţi au fost plantaţi într-adevăr până la final? Nu ştiu, dar mă întreb şi eu.
Aşa stând lucrurile, încearcă să priveşti problema la nivel macro!

Incredibil cât se poate fura în ţara asta!!!

Am dat lovitura?!

25 mai 2010 va rămâne o zi de o importanţă deosebită. O zi istorică - fără doar şi poate. Este acea ZI! Sau ZIUA O!
Doamnelor şi domnilor, aplauze vă rog!!!
Surle şi trâmbiţe să anunţe vestea cea mare; tobele să bată!
Cu deosebită mândrie vă dau de ştire că............
AM GĂSIT PRIMUL OU DE PREPELIŢĂ!!!!
(din producţie proprie)
Ştiu, ştiu, cu o floare nu se face primăvară şi nici cu un ou nu dai lovitura! Oricum, nu asta e ideea. Important este că am mai făcut un pas înspre ferma visată, fermă despre care am mai scris aici şi aici.
Mai jos e şi dovada: oul!

Au trecut 5 ani

24 mai 2005:

Marţi de dimineaţă m-am trezit şi liniştită şi agitată. Era un sentiment ciudat, inexplicabil. Nerăbdarea şi frica mă cuprindeau în aceeaşi măsură, dar în exterior păream tare calmă (după cum îmi spuneau colegele de salon). Medicul m-a chemat pentru o discuţie în particular.
Imediat după aceea au urmat pregătirile pentru operaţie: mi s-a pus sonda pentru urină, mi-am schimbat cămaşa mea de noapte cu una de la spital, mi-am luat bagajul din salon şi am mers în salonul de reanimare. Până să intru în reanimare aveam impresia că trebuie să fie ceva sumbru, cu multe fire şi aparate. Când colo ce să vezi? Un salon mare şi luminos, cu cinci paturi goale, o atmosferă chiar plăcută aş spune. Mi-am ales un pat, mi-am îndesat bagajul în noptieră şi m-am întins pe pat deoarece asistentele urmau să-mi pună perfuziile. Medicul anestezist a dat ultimele indicaţii, iar după ce perfuzia a fost pusă, m-au scos cu pat cu tot din salon şi ne-am îndreptat spre sala de operaţii. Senzaţia de a merge cu patul, care echivala cu targa, a fost foarte neplacută. Mă simţeam bolnavă, imobilizată, şi de fapt nu eram.

În holul din faţa sălii de operaţii m-am dat jos din pat deoarece patul nu intra în sală. Cu sonda într-o mână şi cu perfuzia agăţată de suportul special am intrat pe picioarele mele în sala de operaţii.
Îmi amintesc că

Cât eşti de atent?

Puterea de concentrare, atenţia distributivă, spiritul de observaţie - chestii care ne joacă feste măcar câteodată. Nu mă crezi? Uită-te la clipul de mai jos şi urmează indicaţiile, adică încearcă să numeri câte pase dă echipa în alb.


.......................................................................................................
Ursul l-ai observat? Eu nu.
Povestea asta cu conştientizarea se potriveşte de minune cu prezentul nostru.
Ne uităm şi vedem ceea ce ni se spune...

De ce era să fac infarct

Să fi fost spre miezul nopţii când, mă pune necuratu' să-mi verific căsuţa de mail-uri. Printre newsletter şi diverse oferte promoţionale, dau peste un mesaj de la o cunoştinţă.
Click, se deschide.

"Uite un video super interesant... şi ştiu că-ţi plac asemenea subiecte.
Poate ca e doar un trucaj...dar mai bine să privim cu mare atenţie?!?"

Curioasă, dau click pe fişierul ataşat şi urmăresc următorul videoclip. Fă şi tu click pe play şi măreşte volumul boxelor dacă nu se aude bine; e foarte important să asculţi cu atenţie!

video
Acum înţelegi de ce era să fac atac de cord?

Când...

... ţi-ai curăţat ultima dată mobilul (şters/dezinfectat)?
Hai recunoaşte că-l laşi oriunde apuci şi îl foloseşti în orice condiţii, fie că mănânci, conduci, faci cumpărături sau ordine prin chestii pline de praf şi mizerii. Deci şi telefonul mobil se murdăreşte; şi totuşi îl pui la ureche şi pe obraz...

... ţi-ai şters ultima dată tastatura pc-ului?
Praf, firimituri diverse, stropi de apă/cafea/suc/ceai, fire de păr - de toate de la toţi. Mai poate fi curată tastatura?

... ţi-ai făcut ultima oară curat în geantă şi buzunare?
Chei, bani, bonuri fiscale, hârtiuţe, pixuri, ţigări, rujuri, câte şi mai câte; unele fără necesitate imediată, aşa că de ce să mai ocupe locul?

... ai făcut ultima dată ordine pe birou?
Hârtii, hârtii, obiecte de scris, căni, agrafe pentru hârtie, alte hârtii şi din nou hârtii. Domnesc în linişte, nu?

... ai făcut ultima dată ordine printre gânduri?
Cel puţin azi, dacă nu ieri; mai bine mai azi decât mâine!

Spor.

Nimic nu e întâmplător

Fără niciun dubiu, nimic nu e întâmplător.
Uite încă un exemplu extrem de banal: pe vremea când mercurul din termometre se lăfăia pe la 20 de grade şi mai sus, mă bătea gândul să mut hainele groase dintr-un dulap în altul pentru a le face loc celor subţiri. Ca un făcut, de fiecare dată când îmi propuneam să execut mişcarea fie apărea altceva mai important, fie mă apuca o lene de zile mari.
Azi aşa, mâine aşa, hainele groase au rămas în acelaşi loc.
Între timp a revenit frigul.
Cine a avut ţoale groase la îndemână şi nu a răscolit prin dulapuri? Eu :P
Aşadar nimic nu e întâmplător.

Apropos de vremea asta minunată. Mai rar să port cizme în a doua jumătatea a lunii mai; sau să pornesc centrala termică. Totuşi, de oferta asta meteo absolut halucinantă se bucură cineva: ghiveciul cu crizanteme! Peste iarnă am ţinut floarea în casă; după ce am scos-o afară a început să îmbobocească. De câteva zile, e tot o floare!

Tu cât ai da?

Ambuteiaj pe DN1 la intrarea în Bucureşti.
Un şofer observă mai multe persoane mergând pe la fiecare maşină. Cineva îi bate şi lui în geam.
- Domnule, teroriştii au ocupat sediul Guvernului României; pe lângă primul ministru şi miniştrii, în clădire se afla şi preşedintele ţării. Teroriştii cer 10 milioane de euro ca să-i elibereze, altfel îi vor stropi cu benzină şi le vor da foc. Noi mergem din maşină în maşină şi facem o chetă...
- Bine, şi cât dă fiecare - întreabă şoferul.
- Cam 5 litri fiecare!
_______________________

Ştiu, ţara arde şi nouă ne arde de bancuri, dar ăsta chiar e foarte tare!!!

Un nou început

E luni. Şi e bine. Deocamdată. N-am întâlnit încă suficienţi oameni ca să-mi nenorocesc ziua şi săptămâna, dar îi văd deja cum îşi freacă mâinile, iar timpul nu stă pe loc...
Mă întreb, retoric, dacă vor fi mai mulţi sau mai puţini decât săptămâna trecută.
Câţi vor încerca să pară cocoşi cu cojones, fiind de fapt doar nişte struţi fricoşi?
Şi câţi vor încerca să fenteze regulile jocului ca să le iasă lor socotelile?
Câte lovituri sub centură vor marca?
Sau ce intrigi vor mai ţese doar ca să moară capra vecinului?
Rămâne de văzut şi de trăit.
Eu sunt pregătită. Mai pregătită decât în alte dăţi pentru că am strâns ceva experienţă între timp, ca oricare dintre noi; şi bună, şi rea.
Difernţa este că eu joc corect - cel puţin aşa cred.

Începe aventura unei noi săptămâni.

Pe locuri...

Fiţi gata...

Baftă!

Despre copiatoare, doar de bine!

Eu, tu, noi

Chiar şi cea mai mică baltă oglindeşte cerul de deasupra - zice un proverb german.

Închide ochii şi înţelege-l.
Acordă-ţi câteva secunde...
E prea frumoasă zicala ca s-o ignori, e prea adevărată ca s-o arunci în coşul nepăsării.
E prea puternică să nu te impresioneze. Pe tine, pe mine, pe noi.

Nu şi pe ei, pe cei mânaţi de setea ucigaşă de putere, mânaţi de foamea criminală de avuţie.
Foşti, actuali şi viitori domni şi doamne dregători ai ţării, cu ce v-am greşit noi, milioanele de bălţi neimportante în care totuşi se oglindesc cerul, speranţa, dorinţa, bunul simţ, onoarea, respectul?
Pentru că nu suntem mai mari, aveţi dreptul să ne călcaţi în picioare şi ne tulburaţi vieţile? Să ne murdăriţi gândurile când treceţi cu bocanţii voştri jegoşi şi să ne împuţiţi traiul când ne atingeţi cu duhoarea voastră de mortăciuni?
Ne obligaţi să ne fie silă de tot ce ne înconjoară şi chiar de noi, ne acoperiţi mişeleşte cerul albastru care trebuie să se oglindească în noi.
Cu ce drept vă spălaţi glodul de pe papuci în sufletele noastre?

Fie-vă ruşine că v-aţi lepădat de neamul românesc din care v-aţi tras seva!
Fie-vă ruşine şi temeţi-vă de ziua judecăţii!

Programul "Ultima Şpagă"

Şi eu votez pentru

Moţiunea de cenzură a cetăţeanului român
Articol unic:
Se reduce cu 25% sărăcia prin reducerea 100% a guvernului actual.

Programul "Ultima Şpagă" este o manifestare a cetăţenilor liberi prin care îşi exprimă dezaprobarea faţă de incompetenţa, corupţia şi cinismul guvernului Boc - Udrea condus de premierul Traian Băsescu. Prin această acţiune, le oferim guvernanţilor ultima şpagă şi îi poftim să ne părăsească.

AJUNGE!

Toţi cetăţenii liberi ai ţării acesteia sunt invitaţi ca vineri, 28 mai 2010, ora 18.00 să depună o monedă de 10 bani pe trotuarul din faţă clădirii Guvernului României şi a Prefecturilor judeţene. Haideţi să le dăm ultima şpaga şi apoi să ne lase în pace!

Nu mai vrem:

- să suferim noi ca să prospere ei;
- să fim întărâtaţi unii împotriva celorlalţi, cultivându-ne ura;
- să închidem ochii la incompetenţa, corupţia şi dezgustul guvernului faţă de propriul popor;
- să ne vedem părinţii, bunicii şi prietenii plângând în faţa alimentarelor;
- să vedem profesori, medici, funcţionari publici tânjind în faţă galantarelor din supermarket;
- să fim stropiţi de limuzinele scumpe ale unor analfabeţi ale căror unice calităţi sunt lipsa de cultură şi instructie şi apropierea de banul public;

E timpul ca acest guvern să plece împreună cu primul său ministru.
E deja ceasul al doisprezecelea.

Ce să fac şi eu noaptea?!

Se zice că e un început pentru orice şi că, în viaţă, trebuie să experimentezi multe. De acord, da' chiar orice? N-am putea alege? Măcar din când în când? Nici măcar câte puţin?
Dacă aş fi putu alege...

În liniştea nopţii şi în dulceaţa somnului odihnitor, am auzit un fel de "poc". Nu a fost suficient de impresionant încât să mă smulgă din mrejele somnului, aşa că mi-am continuat peregrinarea printre vise.
Răsăritul nu s-a lăsat prea mult aşteptat, la fel şi alarma deşteptătorului. Când dau să mă ridic din pat.... ridică-te dacă poţi! Un junghi de toată frumuseţea s-a gândit să facă ravagii în zona omoplaţilor. Ei, hai că nu-i fi tu mai deştept decât mine, îmi zic şi încerc să-l păcălesc întorcându-mă pe altă parte. Hopa, ia uite că poată să doar şi mai tare!

Păi dacă aşa stau lucrurile, hai să-l iau cu frumuşelul, poate tot îl dovedesc până la urmă. Cu chiu, cu vai tot m-am ridicat din pat, da' când să întorc capul înspre stânga, întoarce-l dacă poţi. Adică de putut puteam, doar că durea înfiorător. Bine, hai spre dreapta. Aceeaşi poveste!
Măi să fie!
Ia să fac o autoevaluare rapidă: gâtul înţepenit, omoplaţii puşi la respect de un junghi! În rest totul funcţional. Mă mişc ca o babă de 124 de ani, dar tot e bine şi aşa rău!
Îmi zic că dacă o iau cu uşurelul, va trece. Mda, se mai înşeală omul.
Am încercat să îmblânzesc durerea cu o cremă, cu masaj, cu perna electrică. Degeaba, se ţinea scai de mine, şi se ţine şi acum. Soluţia? Aştept să ajungă la cabinet medicul de familie, poate - poate.
Aşadar eu mă laud astăzi cu un gât înţepenit (sau gât de lup) şi cu mişcări de melc. Tu? :))

Fă curat dacă e nevoie...

Amintişte-ţi că un strat de praf protejează lemnul mobilelor... iar o casă se transformă în cămin când poţi să scrii "Te iubesc" pe praful de pe mobilă.

Eu singură munceam cel puţin 8 ore în fiecare sfârşit de săptămână pentru a lăsa totul perfect "în caz că vine cineva". În final, am înţeles că "nu venea" nimeni, pentru că toată lumea îşi trăia viaţa petrecând-o bine !!!

Acuma, dacă vine cineva, nu trebuie să explic în ce condiţii este casa: oaspeţii sunt mult mai interesaţi să mă asculte, să povestim despre lucrurile pe care le-am făcut ca să-mi trăiesc viaţa şi să mă distrez.
Dacă nu ţi-ai dat seama... viaţa este scurtă, petrece-o bine !

Fă curat dacă e nevoie...

Ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare, să faci o prăjitură sau un desert, să plantezi o sămânţă, să te gândeşti la diferenţa între "a vrea" şi "a trebui".

Fă curat dacă e nevoie, dar nu ai mult timp... cu atâtea plaje pentru plimbat, ape de înotat şi munţi de escaladat, râuri de navigat, o berică de băut, muzică de ascultat, cărţi de citit, prieteni de iubit şi viaţă de trăit.

Fă curat dacă e nevoie, dar... s-ar putea să pierzi lumea de afară, cu soarele pe faţă, aerul în păr, zăpada care cade, o răpăială de ploaie. Şi ziua asta nu se mai întoarce...

Fă curat dacă e nevoie, dar... ţine cont că bătrâneţea va sosi şi nu mai eşti ca acuma...
Şi când îţi vine rândul să pleci, te vei transforma tot în praf.


P.S. Textul nu-mi aparţine, dar e prea frumos să-l ţin doar pentru mine!

Cel mai pupăcios weekend

Cred că am bătut recordul la pupături sâmbătă şi duminică.
Ţoncănelile s-au executat cu măiestrie:
- la noi acasă
- la mireasă acasă
- după oficierea cununiei civile
- după oficierea cununiei religioase
- la intrarea în sala de petreceri
- la înmânarea darului

P.S.
1. La nuntă au fost peste 350 de persoane!
2. "Mi-am învăţat lecţia! La orice nuntă voi merge de acum încolo, îi voi felicita pe miri şi pe naşi printr-o simplă strângere de mână" - de acord cu mireasa!!!

Promisiuni

Nu ştiu exact cum sunt alte popoare şi ale lor vocabulare, dar noi, românii, şi a noastră limbă ne potrivim de minune. Suntem ca două jumătăţi ale aceluiaşi întreg, suntem făcuţi după aceeaşi măsură.
Par exemple: avem o grămadă de cuvinte şi expresii care se referă la acelaşi lucru, iar comportamentul nostru îl ilustrează de minune.

Hai să ne gândim cât de mult ne place să amânăm o decizie sau rezolvarea unei probleme. Nu, nu e vorba de situaţiile speciale ci de mărunţişurile zilnice. S-ar putea spune chiar că am făcut o artă din "a amâna", suntem maeştri de-a binelea. Sau campioni, dacă-ţi place mai mult.
Promitem ceva iar apoi:
- ducem cu vorba,
- tragem mâţa de coadă
- ne facem că uităm,
- ducem cu preşul,
- aburim,
- amânăm de azi pe mâine,
- promitem în van,
- tărăgănăm lucrurile,
- ducem de nas,
- ne lungim cu rezolvarea,
- ducem cu zăhărelul,
- facem promisiuni deşarte,
- tergiversăm, etc.

Toate cuvintele/expresiile plus încă altele redau acelaşi lucru; la fel şi comportamentul nostru.
Limba română, prin bogăţia şi varietatea ei, se potriveşte perfect românilor şi felului lor de a gândi şi de a fi.

Uită-te în jur, nu e aşa?
Uită-te în propria ogradă, nu faci la fel?

Sunt norocoasă şi bogată

După aşa un titlu, sigur ţi-a fugit gândul la bingo şi la faptul că aş fi câştigat totuşi, nu? Ei bine nu! Repet: nu eu (sau mama mea) am câştigat căruţa de bani, după cum am afirmat aici.
Şi atunci cum de sunt norocoasă şi bogată? Simplu, există fericire (extrem de multă) ce nu ţine de bani.

Acum câteva zile scriam despre cea mai ciudată narcisă pe care eu am văzut-o vreodată şi care a crescut chiar în grădina mea. Când colo ce să vezi? A apărut şi o soră a ei geamănă, dar cu o mică întârziere (deh, se mai întâmplă).

Tocmai de aceea eu mă simt norocoasă şi bogată. Exagerez?
Eu am totuşi o nedumerire: câte flori sunt în glastră? Două sau patru?

Soluţie pentru noul virus de pe Messenger

Foloseşti Yahoo Messenger? Înseamnă că în ultimele zile ai fost bombardat de link-uri venite de la diverse persoane, pe care, de fapt, acestea nu le-au trimis. Ei da, alt virus face ravagii - nimic nou sub soare.

Link-ul te direcţionează, aparent, către o fotografie. De fapt este vorba despre un virus de tip image.php, prin intermediul căruia atacatorul poate prelua controlul asupra computerului infectat. Deşi pare un link către o fotografie, în fapt link-ul duce către un fişier de tip .exe. Cei care nu rulează acest executabil nu păţesc însă nimic.

Au apărut însă soluţii pentru cei care au fost curioşi peste măsură şi au dat click pe link. 4 metode pentru devirusare găseşti pe corvinash.ro.

ATENŢIE!
Dă-ţi peste mâini şi fugi de la calculator dacă te tentează să dai click pe link-uri de genul:

Propuneri pentru DEX

Dicţionarul Explicativ al limbii Române are nevoie de îmbunătăţiri. Eu propun 2 adăugiri pentru ca lucrurile să fie mai clare.
Păi cum se poate să cauţi un cuvânt şi să nu-l găseşti? - De neiertat!

Uite, de exemplu, dacă vei căuta cuvântul "tălpâie" nu-l vei găsi; nici pe "pufarină".
Acum hai să-ţi explic ce înseamnă cuvintele, că până vor fi introduse în DEX...
Iar cum imaginile sunt mult mai sugestive decât o mie de cuvinte, iată:

- conform fiică-mi, tălpâiele sunt:
- conform lu' fi-miu, pufarina este:Clar, nu?

Bingo? Loto?

Nu zic că n-ar fi prins bine, da' chiar nu s-a întâmplat - pe cuvânt de cercetaş!
Nu, doamnelor şi domnilor, mama chiar NU a câştigat nici la loto, nici la bingo. Nici mama (deci nici soacra soţului) şi nici altcineva din familie, după cum se speculează.

Faptul că, probabil, cineva cu acelaşi nume de familie şi din aceeaşi localitate ar fi luat o sumă fabuloasă se explică doar printr-o coincidenţă de nume şi nimic mai mult. Mama, săraca, nici nu ştie cum arată biletul de bingo, deci....

În plus, regula familiei zice că banii se câştigă doar cu sudoarea frunţii, aşa că norocul chior nu s-a rătăcit niciodată pe la noi. Sănătoşi să fim, că restul se rezolvă.

În concluzie, aceasta este o clarificare a situaţiei pentru ca niciun curios/invidios să nu mai sufere în chinurile întrebărilor: o fi/n-o fi câştigat?
Nu, n-am câştigat. Nici măcar experienţă, pentru că n-am jucat deloc! Punct!

Dacă Mona Lisa...

... n-ar fi fost pictată de Leonaro da Vinci? Sau dacă da Vinci n-ar fi fost italian ci palestinian, de exemplu?
Cum ar fi arătat?
Probabil că la fel cu cea pe care o ştim, dar cu ceva modificări - cam ca următoarele.
Aşadar, iată cum ar fi arătat Mona Lisa în diferite ţări/oraşe:
Teheran:
Siria:Palestina:
Londra:

Antistres

Cum stai cu nervii? Dă răspunsul după ce rezolvi următorul test (click):