Trafic de gânduri...

1. Este important să găseşti un bărbat cu un job bun şi care să te şi ajute la treburile casei.

2. Este important să găseşti un bărbat care să te facă să râzi.

3. Este important să găseşti un bărbat pe care să te poţi baza şi care să nu te mintă.

4. Este important ca bărbatul să te iubească şi să te răsfeţe.

5. Este important ca aceşti patru bărbaţi să nu se cunoască între ei!

Mie-mi plac tare mult caricaturile. Mi-ar fi plăcut şi mai mult să pot eu să le fac, dar... să zicem că nu le pot avea pe toate :))

Mă mulţumesc cu cele două mâini foarte stângi pe care le am în ceea ce priveşte desenul şi mă uit cu mare plăcere la ce pot face alţii. Şi pentru că am o arhivă destul de frumuşică cu asemenea imagini, eu zic să iniţiez un fel de serial, aici pe blog, cu caricaturile oamenilor celebri.
Astăzi, cel mai puternic (oficial) om de pe glob:

M-am făcut cobai. De bunăvoie şi nesilită de nimeni, dar, cel mai important, fără să-mi dau prea bine seama.

Detalii:
Înainte de concediu mi-am închis telefonul. Aşa a rămas timp de două săptămâni. Ce s-a întâmplat fără ţâr-ţâr? A fost un experiment şi o experienţă foarte interesante.
Nu sunt o persoană foarte căutată, dar tot îmi sună şi mie telefonul, mai ales pe numărul de serviciu. În cele două săptămâni n-a sunat deloc. WAW!

În primele zile am trăit cu impresia că aud soneria telefonului, dar era doar o închipuire.
Apoi am descoperit că cineva dintr-o cameră alăturată avea un telefon care suna cam ca al meu! grrrrrrrrrrrrrrrrr!
Apoi n-am mai conştientizat nimic legat de telefoane. Ba mai mult, am pierdut şi noţiunea timpului. Fără ceas, fără telefon, fără calendar nu mai ştiam dacă e joi sau sâmbătă, dimineaţă sau după-amiază.

Crezi că m-a deranjat? O, nuuuuuuuuuuu.
A fost debusolant de liniştitor, parol. Merită să încerci, iar dacă nu ţi-o plăcea, să-mi spui!

Ziceam că Grecia e în stare de multe; de privelişti care-ţi taie răsuflarea, de senzaţii de neuitat, de amintiri extraoridinare şi de câte şi mai câte.
Grecia nu e nici pe departe perfectă, dar n-are cum să nu-ţi placă, aşa imperfectă cum este.
Am stat 2 săptămâni pe tărâmuri elene şi a fost tare bine. N-am hoinărit prea mult că e cam greu cu 2 copii mici care ba vomită, ba au crampe, ba tuşesc din cauza aerului condiţionat... Dar tot am apucat să fac nişte poze.

Probabil sunt locuri mult mai frumoase decât cele pe care le-am văzut, dar zilele n-au intrat în sac. Vor mai fi ele concedii, aşa că nu-mi fac griji.
Singurul meu necaz mare, imens chiar, este că nu ştiu cum să mă adaptez la cele 18-20 de grade Celsius de acasă după ce în Grecia am dus-o atât de bine la 30-35 gr.

Dar să ne întoarcem la poze:
- plaja Sani Beach (dacă superb ar avea grad de comparaţie, superlativul ar fi Sani Beach):

Concediu - Grecia - 2 săptămâni - soare - frappe - plajă - SUPERB!
Dar tot ce e frumos, se termină repede, nu?
Aşa şi concediul ăsta...
Cu poveşti şi imagini promit să revin mâine, dar până atunci, uite de ce e în stare Grecia:

Din cărticica Pacea Inimii:

Vârsta.....Băutura
17...........bere
25...........vin
35...........vodca
48...........vodca dublă
66...........Maalox

Vârsta.....Texte de agăţat
17...........Părinţii mei sunt plecaţi în week-end.
25...........Prietena mea este plecată în week-end.
35...........Logodnica mea este plecată în week-end.
48...........Soţia mea este plecată în week-end.
66...........A doua soţie a murit.

Vârsta.....Sportul favorit
17...........sex
25...........sex
35...........sex
48...........sex
66...........moţăiala

Vârsta.....Definiţia unei întâlniri de succes
17..........."limbă"
25..........."mic dejun"
35..........."şedinţele de terapie au avut succes"
48..........."n-a trebuit să-i întâlnesc copiii"
66..........."m-am întors acasă viu"

Vârsta.....Vârsta ideală pentru însurătoare
17...........25
25...........35
35...........48
48...........66
66...........17
Vârsta.....Băutura
17...........must
25...........vin alb
35...........vin roşu
48...........Dom Perignon
66...........Bitter suedez

Vârsta.....Scuze pentru a refuza o întâlnire
17...........Trebuie să-mi spăl părul.
25...........Trebuie să-mi aplic o mască pe păr.
35...........Trebuie să-mi vopsesc părul.
48...........Trebuie să merg la hairstylist să-mi vopsesc părul.
66...........Trebuie să merg la hairstylist să-mi vopsească peruca.

Vârsta.....Sportul favorit
17...........shopping
25...........shopping
35...........shopping
48...........shopping
66...........shopping

Vârsta.....Bărbatul ideal
17........... înalt, brunet şi frumos
25...........înalt, brunet şi frumos cu bani
35...........înalt, brunet şi frumos cu bani şi creier
48...........un bărbat cu păr
66...........un bărbat

Vârsta.....Vârsta ideală pentru măritiş
17...........17
25...........25
35...........35
48...........48
66...........66

Vârsta..... Întâlnirea ideală
17...........El se oferă să plătească.
25...........El plăteşte.
35...........El pregăteşte micul dejun în dimineaţa următoare.
48...........El pregăteşte micul dejun în dimineaţa următoare pentru copii.
66...........El poate mesteca micul dejun.

Un bărbat şi soţia lui aveau probleme acasă, aşa că s-au hotărât să aplice tratamentul tăcerii. La un moment dat, bărbatul şi-a dat seama că în ziua următoare avea nevoie ca soţia sa să-l trezească la ora 5.00 pentru un zbor de afaceri.
Nedorind să fie primul care să rupa tacerea şi să piardă, a scris pe o bucată de hârtie „Te rog să mă trezeşti la ora 5.00” şi a lăsat biletul unde ştia că soţia sa o să-l găsească.
În dimineaţa următoare, bărbatul se trezeşte şi descoperă că este ora 9.00 şi că a pierdut avionul. Furios, tocmai se pregătea să se certe cu soţia lui că nu l-a trezit, când a observat un biletel lângă pat: "Este ora 5.00. Trezeşte-te!".

Concluzia: bărbaţii nu sunt făcuţi pentru genul acesta de întreceri.
Iar ca răutatea să fie deplină (hi-hi)… ştim că Dumnezeu a creat bărbatul înaintea femeii, dar întotdeauna există o ciornă înainte de capodoperă!

Precum căldura, şi foamea poate fi mare, mon cher!
Cât de mare? Păi cât de mare o fi, ne descurcrm noi cumva, că doar clientu' nostru... stăpânu' nostru.
Aşadar se ia bucata de carne tocată, se pune la foc, se mai pun câteva bucăţi de brânză feliată şi se pune de-un burger:
Am zis burger? cred că şi Burger King ar fi puţin invidios pe sandwich-elul ăsta:
Poftă bună!

Acu' vreo săptămână s-a întâmplat faza cu Mădălina Manole. Nu ştiu ce-or fi scris ziarele, dar sunt sigură c-a curs muuuuult tuş; nu ştiu ce-or fi zis diverşii invitaţi pe la televizor, dar sunt sigură că s-a vorbit de s-a prea vorbit. Şi site-urile s-or fi umplut de informaţii, presupuneri, variante, etc.

Pentru că mă aflam în Grecia în concediu, n-am avut (şi nici nu mi-am dorit să am) prea mult contact cu evenimentul propagat de presă. Din posturile TV româneşti doar 2 sunt instalate: Pro TV Internaţional şi TVR Internaţional. Ambele transmit doar producţii proprii ale trusturilor din care fac parte, adică: ştiri, emisiuni, talk-showuri, seriale şi filme româneşti.

Din câte am apucat să văd, TVR Internaţional a relatat sec informaţii despre Mădălina Manole, ceea ce mi s-a părut în regulă. Pro TV Internaţional însă, ne-a năucit de cap. Happy Hour, Poveştiri de Acasă, Ştirile Pro TV - toate au avut acelaşi subiect zile în şir. Mie mi s-a aplecat, da' rău de tot.
Ştiu, a fost un subiect bun, o gură nesperată de aer pentru cei din presă, dar... te apuca groaza uitându-te. Mai-mai c-au făcut-o victimă naţională pe cetăţeanca asta.
Pentru ce? Pentru că s-a omorât? Să fim serioşi!
C'a avut sau n-a avut o problemă la mansardă nici nu mai contează, eu nu cred că trebuia să i se acorde atâta atenţie. Pur şi simplu.

Ca o glumă, trebuie să recunosc că am constatat un lucru uşor morbid: concediile mele în străinătate se leagă de dispariţia unor oameni celebri:
2010 - concediu în Grecia - moare Mădălina Manole
2009 - concediu în Bulgaria - moare Michael Jackson
2008 şi 2007 - nimeni celebru
2006 - concediu în Tenerife - moare Steve Irwin (vânătorul de crocodili)

După o săptămână de stat în Grecia, răspunsul meu la întrebarea din titlu este nu! Categoric nu!
Nu ştiu cum stau lucrurile la nivel guvernamental sau cum resimte omul de rând balamucul financiar în care se zbate Europa, dar la capitolul turişti, grecii stau excelent.
Duminica trecută nu găseai loc de parcare, maşinile erau aliniate precum stridiile pe orice bucăţică de asfalt sau teren care suporta aşa ceva.
Lume - câtă frunză, câtă iarbă, şi asta într-o staţiune perfectă pentru familiile cu copii şi pentru pensionari, deci foarte puţin fiţoasă.

Cu mare surprindere şi fericire (da, sunt rea) am descoperit că foarte puţini dintre turişti sunt români. Cei mai mulţi sunt sârbi, iar înjurăturile care şi le adresează în limba lor nu sunt deloc deranjante pentru simplul motiv că sunt în limba lor... străină. În plus, sârbii par mai puţin gălăgioşi decât românii...

Cu siguranţă găseşti însă câte un român, dar cu statut de angajat, în orice magazin mai mărişor şi în orice bar/restaurant/terasă. Probabil după invazia de turişti români din anii trecuţi, grecii s-au gândit că dă bine la public...

Dar să ne întoarcem la criză... adică la lipsa ei.
Aici se construieşte în continuare; se ridică vile de vacanţă, se deschid mici magazine de cartier, terasele sunt pline, la fel şi restaurantele. Micile afaceri de familie prosperă, aş zice eu. Soare e din plin, plajă cât vezi cu ochii şi nici urmă de criză.

E vremea şlapilor. Şi a nervilor.
E vremea şlapilor enervanţi!!!

Nu mă refer la cafea. Nici la detergent, pastă de dinţi sau produse de curăţenie. Aici şi acum e vorba de un personaj cel puţin ciudat. Ştiu că în general e mare ograda Domnului; ba chiar foarte mare. Unde mai pui că unii au şi sărit gardul. În ce categorie intră personajul de mai jos? Bună întrebare. Uită-te şi poate reuşeşti să dai un răspuns. :D

Acum o săptămână am primit o carte în dar; de fapt o mini-carte, dacă e să privim dimensiunile. Este cam cât o cutie de Tic-Tac şi are propria învelitoare din carton.
Pe lângă dimensiunile impresionante (şi la propriu şi la figurat), important este ce conţine. Pe copertă scrie aşa: "181 dintre cele mai liniştitoare şi mai senine cugetări scrise vreodată, care ne ajută să ne regăsim calmul, pentru a face faţă presiunii vieţii moderne. Un dar nepreţuit."
Îmi place s-o deschid la întâmplare; cam de fiecare dată se potriveşte la fix ceea ce citesc cu ceea ce se întâmplă - să nu uităm că nimic nu e întâmplător!
Peste ce am dat acum?
Iată:

Se fac tablouri din paie. Şi mini-construcţii. Dar cu paiele de băut nu m-aş fi gândit că se poate face altceva decât să bei limonada, frappe-ul sau berea (da, se bea şi berea cu paiul!).
Alţii s-au gândit şi chiar s-au pus pe treabă. Uite mai jos opera unora care stau tare bine cu imaginaţia şi... răbdarea.

Un client intră într-un aprozar:
- Cu ce vă pot servi?
- Doua kilograme de cartofi, dar fiecare împachetat separat.
Urmează o moacă expresivă a vânzătorului.
- Altceva?
- Un kilogram de portocale, dar fiecare împachetată separat.
Vânzătorul îi îndeplineşte dorinţa vizibil nemulţumit.
Omul se uită prin aprozar şi la un moment dat întreabă:
- Ce este ăla negru acolo?
- Mac, dar nu-i de vânzare!

:)) Spor la cumpărături şi la făcut cu nervii vreun/o vânzător/oare de care nu-ţi place!

Şi dă-i şi luptă cu ploile, cu frigul şi cu alte din astea, dar până la urmă tot a venit şi timpul pepenilor. Ei da, doamnelor şi domnilor, pepenii sunt buni, tare buni să te mânjeşti până la urechi, dar merită.
Din 2-3 tăieturi, noi, muritorii de rând, rezolvăm un pepene; dar sunt şi oameni care-i ciopârţesc frumos. Tare frumos:

Iar te-a prins duminica în faţa PC-ului? Ruşinică!!! Ştii cum o să ajungi dacă nu te potoleşti? Uite, ca nenea de mai jos :P

Ca orice utilizator de internet şi posesor de e-mail, primesc zilnic tot felul de bălării. Adică informaţii nedorite, spam-uri cu căruţa şi invitaţii cu kilele. Ieri am primit una care mi-a atras atenţia niţel.

"Va invitam sa vizitati pagina web www.Aliluia.Ro pentru a oferi impreuna lauda lui Dumnezeu."

Cum? Stai aşa să înţeleg! "Va invitam sa vizitati pagina web www.Aliluia.Ro pentru a oferi impreuna lauda lui Dumnezeu." - măi să fie!

Ok, am priceput: de toate pentru toţi în online!
Cu Dumnezeu înainte!

Ei da, aşa se întâmplă.
Unii vin, alţii pleacă; acum este şi rândul meu să plec... în concediuuuuu! :))
Invidiile, felicitările şi urările pot fi lăsate mai jos, la comentarii.
Cât despre concediu, ce să zic?
- îl programăm de vreo 2 luni;
- ne-am gândit-hotărât-răzgândit de vreo 4 ori unde să mergem;
- de 3 zile fac liste cu ce să luăm la noi şi încă nu le-am finalizat; deh familie mare, pretenţii multe;
- la noapte ne îmbarcăm pe cele 4 roţi (plus una de rezervă) şi ne punem în mişcare cu căţel şi purcel.
Până în Grecia avem 1000 de km de parcurs şi, probabil, avem nevoie şi de multe pungi... pentru fiică-mea.
Blogul rămâne activ şi, pentru că platforma îmi permite, periodic vor apărea postări noi, pregătite de mine, deci puteţi trece în continuare pe aici (asta e un fel de 'hai la noi că plecăm de acasă' :D ).
Aşa, ca la plecare, vă urez sporuri - celor care au nevoie, răbdare celor cu şefi turbaţi şi concediu fain celorlalţi 'fraţi de suferinţă'!

P.S. Plec fără telefon, fără net şi fără griji!

Dom'le, disperare mare trebuie să fie să se ajungă aici! Adică să furi tu hrana animalului taman în criză şi pe ditamai căldura?
Răspunsul este da, că vorba aceea: milă mi-e de tine, dar de mine mi-e atât de milă că mi se rupe sufletul.
Doamnelor şi domnilor, asta e legea junglei. Adevărata lege a junglei!

2010 - pe jumătate trecut.
Tu ştii unde, când şi cum au dispărut deja 6 luni din anul ăsta?
Bine, nici vremea nu ne-a prea ajutat să ne dăm seama când e primăvară, când e vară, dar totuşi... 186 de zile duse?
Zicea cineva că toamna e pe noi! Dacă-i aşa, nici Crăciunul nu-i departe!
Privind în urmă (fără ură), cel mai acut sentiment este acela că timpul se contractă. Tot mai mult, tot mai tare.
Important este, până la urmă, cine câştigă; ne domină timpul sau noi îl dominăm?

Apropo de timp, ne-au rămas câteva gânduri frumoase şi trist de adevărate de la Octavian Paler despre timpul nostru:

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergam în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectam ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectam,
avem timp să ne facem iluzii,
şi să rascolim prin cenuşa lor mai târziu,
avem timp pentru ambiţii şi boli,
să invinovăţim destinul şi amănuntele
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp să ne-alungăm întrebările
să amânăm răspunsurile
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm
avem timp să ne facem prieteni şi să-i pierdem
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după aceea
avem timp să primim daruri şi să nu le înţelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru puţină tandreţe
când să facem şi asta, murim.

Să fie criza de vină? Să fie o modă? Sau vreo coincidenţă? Orice ar fi, nu se poate să nu ridice măcar un semn de întrebare.
În ultimele două săptămâni am auzit cam multă lume lăudându-se că a slăbit în greutate. O colegă a scăpat de 7 kg, alta de 5, un coleg a dat 10 kg jos (!!!) iar ieri îmi spunea o cunoştinţă că slăbit 8 kg. Hmmm, interesant/ciudat, nu?

Cea mai tare din parcare rămâne însă tot cizmăriţa la care am fost acum câteva zile. Aveam nevoie de două găuri la o curea care era prea mare, dar de cum m-a văzut, cizmăriţa m-a întrebat dacă a venit criza.
În primul moment n-am fost sigură că vorbeşte cu mine; văzând că sunt oarecum încurcată, a început să râdă şi să-mi explice cum stă treaba. Încă de la începutul anului clienţii i-au tot cerut să le facă găuri noi la curele, semn că multă lume a slăbit şi deci criza ne afectează destul de serios!

Fericirea are nevoie de lucruri mărunte!