Trafic de gânduri...

Ziceam că Grecia e în stare de multe; de privelişti care-ţi taie răsuflarea, de senzaţii de neuitat, de amintiri extraoridinare şi de câte şi mai câte.
Grecia nu e nici pe departe perfectă, dar n-are cum să nu-ţi placă, aşa imperfectă cum este.
Am stat 2 săptămâni pe tărâmuri elene şi a fost tare bine. N-am hoinărit prea mult că e cam greu cu 2 copii mici care ba vomită, ba au crampe, ba tuşesc din cauza aerului condiţionat... Dar tot am apucat să fac nişte poze.

Probabil sunt locuri mult mai frumoase decât cele pe care le-am văzut, dar zilele n-au intrat în sac. Vor mai fi ele concedii, aşa că nu-mi fac griji.
Singurul meu necaz mare, imens chiar, este că nu ştiu cum să mă adaptez la cele 18-20 de grade Celsius de acasă după ce în Grecia am dus-o atât de bine la 30-35 gr.

Dar să ne întoarcem la poze:
- plaja Sani Beach (dacă superb ar avea grad de comparaţie, superlativul ar fi Sani Beach):

- plaja Plaka (în unele zone predomină piatra şi nu nisipul)
-plaja Paralia (arhicunoscută)

- plaja Olympic Beach (simplă, nefiţoasă, excelentă pentru familii cu copii mici şi pentru pensionari)
Grecia ajunge să fie enervantă de-a dreptul prin apa azurie sau de smarald
şi cerul infinit de albastru, fie că îl priveşti de la balconul camerei, de pe plajă sau dintre ruinele unei mănăstiri de sute de ani.