Trafic de gânduri...

Problemele şi frământările din ultima perioadă ale unor prieteni m-au convins să pun pe blog imaginile de mai jos, primite pe mail cu mult timp în urmă.
Mesajul lor este profund şi aparte, aşa că poate sunt de ajutor...
Poate ajută la întărirea şi ridicarea moralului...
Să nu uităm că nimic nu e întâmplător:
(Doamne, e prea grea...
Te rog, fă-o mai uşoară un pic...)

9 apeluri telefonice, 9 SMS-uri, 4 off-line-uri pe mess, 13 mesaje pe FB, 2 mail-uri - toate cu şi pentru urări de aniversare. Waw!!! (sincer "waw" pentru că unele au fost o surpriză totală)

Mulţumesc pentru urări şi gânduri bune; să vi se întoarcă însutit şi să avem haznă de tot ce ne înconjoară!

Să-i fac reclamă, ar fi cam aiurea.
S-o laud, nu sunt în măsură pentru că n-am pregătirea muzicală necesară.
Aşa că îţi spun sincer şi simplu: mi s-a făcut pielea de găină când am ascultat prima dată la radio colinda de mai jos, cântată de colega mea Diana Gribincea.
A doua oară am auzit-o într-un concert de colinde şi mi s-a furnicat pielea din nou.

Îmi place. Atât de mult încât am pus-o pe "repeat" mai bine de un ceas (şi are doar un minut şi 51 de secunde).
Despre obsesii şi manii poate vorbim altă dată, acum, în Ajun de Crăciun îţi doresc să-ţi priască tot şi toate şi te las s-o asculţi şi tu pe Gribi

Diana Gribincea - Maica Sfanta a lui Hristos


P.S. 1. Diana Gribincea iubeşte muzica populară, e enervant de tânără şi are o voce... altfel (extraordinară, după umila mea părere, dar am zis că nu laud pe nimeni!)
P.S. 2. Nu, nu m-a rugat sau plătit să scriu despre ea!
P.S. 3. Ea e:

Zilele trecute, coborând din maşină, am auzit fără să vreau cuvintele unei mame care discuta la telefon cu fiul ei. Nu ştiu cine era femeia şi, până la urmă, nici nu contează; sunt atâtea altele care fac la fel...

"...da, da, puiule. Ţi-am pus 10 milioane în plic pentru gazdă şi cantină. Îţi mai rămân şi ţie ceva bani...
Da, m-am descurcat. Am făcut un CAR, văd eu cum o să plătesc...
Vezi că ţi-am pus şi nişte chifteluţe şi pantalonii groşi..."

Continuarea n-am mai auzit-o pentru că femeia se îndepărta. Câteva clipe am rămas totuşi pe loc uitându-mă după ea. Îmbrăcată simplu, femeia ducea o geantă pe un cărucior de bagaje, îndreptându-se spre gară. Probabil că trimitea copilului geanta prin vreo cunoştinţă sau prin conductorul de pe tren.

Mi-au rămas în minte cuvinte ei: Da, m-am descurcat. Am făcut un CAR, văd eu cum o să plătesc...Da, aşa e mama... se sacrifică, face şi desface cum numai ea ştie şi în aşa fel încât să-i fie bine copilului...
Sper ca acea mamă şi toate celelalte să-şi vadă copiii sănătoşi şi realizaţi pentru că este singura răsplată pe care şi-o doresc. Iar copiii... poate vor spune într-o zi "Sărut-mâna, mamă, şi mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine". Poate...

20 decembrie 2010, ora 16:39, primesc următorul SMS:
"Cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, Vodafone vă urează Crăciun Fericit şi un călduros La mulţi ani!"
Waw, îmi zic, cu 5 zile înainte? Probabil c-au vrut să fie primii urători, ăştia de la Vodafone. Tocmai de aceea, nişte urări mai originale n-au găsit pe undeva? Ca să nu mai vorbim de... "ceva în plus", vorba reclamei lor!
Dacă tot ne-au obişnuit în ultimul timp cu reclame haioase, originale şi "mişto, mişto, miştooo", chiar aşa să-şi dea acum cu firma în cap?
Aloooo, domnii de la Vodafone, se aude?

Apropo de urări...
Ţi-ai făcut lista (de hăulit prin mesaje/mail-uri dar şi lista destinatarilor)?
Pentru cei care suportă urări haioase, iată câteva modele:

Mult belşug în casă,
Pâinea mai gustoasă,
Datorii puţine
În anul care vine.

Ho, Ho, Ho,
Ați văzut un ren maro?
Sau un spiriduș în bleu?
S-aveți Moș gustos, bogat,
un An Nou de invidiat,
Sănătate, La Mulți Ani
Şi la cât mai mulți bani!

Moș Crăciun cu suflet bun,
Să v-aducă în Ajun,
Carduri Visa Diamant,
Şi-un Ferrari elegant;
Carnavaluri pe la Rio,
Câte un amore mio.
Acum gata cu visatu',
Că s-a ars iar cozonacu'!

Noroc mult şi sănătate,
Mult belşug şi bunătate
Noul An să vă aducă,
Toate astea fără muncă!

Să râdem de necazul altuia - cam aşa se numeşte ceea ce vom face mai jos.

Iubesc animalele şi nu îmi place să le văd chinuite, dar câinele din filmuleţul de mai jos este, săracul, singur de vină pentru tot ce i se întâmplă, dar, bineînţeles, fără să vrea. Cu toate astea e criminal de amuzant:

Asta-i întrebarea (oarecum) chinuitoare când e vorba despre copii; noroc că viitorii părinţi au doar două variante de răspuns.
Cum afli ce va fi?
În popor sunt o mulţime de "metode": de la felul în care mama prinde un ac (de la vârf sau de la găurică), până la sarea în cap sau forma burţii.
Tehnologia, pe de altă parte, vine cu ecograful 3D, 4D, 5D, XD...

Dar ce te faci dacă vrei neapărat să fie o fetiţă sau un băieţel? Cum să faci să ţi se îndeplinească dorinţa?

Se pare că există variante. Înainte de sarcină, trebuie să calculezi şi să consulţi calendarul de mai jos.
Am fost sceptică atunci când l-am primit. Toma necredinciosul fiind, m-am pus pe socotit şi verificat: câţi ani aveam când am rămas însărcinată şi în ce lună s-a întâmplat. Rezultatul a coincis pentru ambii copii. Şi nu numai în cazul meu!!!

Din păcate, tabelul se adresează doar femeilor între 18 şi 36 de ani, dar... e bine şi atât:

B = băiat
F = fetiţă

P.S. În pătrăţelele galbene, "F" şi "B" sunt cu titlu de bănuială deoarece pe tabelul primit literele erau destul de şterse.

Ştiam că e greu, dar niciodată nu l-am cântărit. Niciodată până azi-dimineaţă, când m-a împins curiozitatea spre cântar. Într-o fracţiune de secundă, pătratul de sticlă cu afişaj electronic mi-a bulbucat ochii: 3,7 kg!!! Atât cântăreşte ghiozdanul fiică-mi într-o zi obişnuită de şcoală.
Adică 4 kg cară în cârcă un şcolar de clasa I !!!
Mi se pare cumplit de mult. Dacă n-ai idee cât înseamnă, du-te la piaţă şi cumpără 4 kg de ceva (cartofi, mere, etc) şi pune-le în spatele unui prichindel de 7 ani.

În primă fază m-am gândit că şi-a pus în ghiozdan vreo 3-4 cărţi de poveşti (cartonate, groase), dar nici gând. În ghiozdan erau doar: penarul, cartea şi caietul de română, matematică, cunoaşterea mediului şi germană (la germană are 3 caiete), plus mâncarea. Luate individual, nimic greu; împreună însă... 4 kg.

Ai idee cât cântăreşte geanta ta de adult? Poate o cântăreşti şi apoi compari...

E clar, noi (noi oamenii şi sistemul pe care-l acceptăm) ştim să ne pregătim şi obişnuim urmaşii cu greul încă din fragedă pruncie!

Subiect: iarna
Locaţie: România, jud. Braşov, Sâmbăta de Sus - Viştişoara
Data: 12 decembrie 2010
Ora: 15:11
Prea frumos...

De mai bine de 30 de ani s-au despărţit, dar scriu istorie în continuare. Istorie muzicală marca Beatles.
Doi dintre membrii trupei britanice sunt foarte cunoscuţi în continuare, chiar dacă au avut evoluţii diferite: John Lennon - împuşcat mortal în decembrie 1980, Paul McCartney - în concerte în continuare.




John Lennon - Imagine (live) - 1972


Paul McCartney - Hey Jude (live)

Alţii: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17.

Avem imaginaţie. Multă. Foarte multă. Atât de multă de dă pe dinafară...
Iată o mini-colecţie de foto de pe tărâmurile patriei.

Anunţuri (de tot felul):

Îţi sună telefonul mobil. Te uiţi repede pe ecran să vezi cine e. Un număr necunoscut! Brrrrrrrrrrr! Cum dai cu ochii de cifrele fără stăpân în memoria telefonului, cum simţi că te apucă damblaua. Cine-o fi? Da' de ce mă sună? Da' ce vrea de la mine? Da' de ce la ora asta? Da' de ce astăzi? Şi alte nenumărate întrebări năvălesc în mintea ta parţial blocată în cele câteva secunde în care telefonul se încăpăţânează să emită sunete / vibraţii.

Pe foarte mulţi i-am auzit exclamând: "Ah, e număr necunoscut, nu răspund!"
La întrebarea firească "De ce?", au răspuns la fel de firesc "Păi dacă e de la vreo bancă unde nu mi-am plătit rata? Sau dacă e cineva căruia îi datorez bani? Sau dacă e cineva care mă tot presează cu o problemă?"

Cum nu mă prea ştiu cu muşte pe căciulă, răspund de câte ori sună telefonul, de fiecare dată curioasă cam cine / ce se ascunde în spatele numărului necunoscut. Situaţia este cam aşa: 40% dintre apeluri au fost formate greşit, alte vreo 40% sunt de la companii care oferă diverse sau fac studii de piaţă şi doar 20 % dintre numerele necunoscute chiar mi se adresează direct (cunoştinţe care şi-au schimbat numărul de telefon, oameni care îmi transmit sau solicită ceva).

Nu-i mai uşor să răspunzi şi să clarifici pe loc decât să prelungeşti travaliul de întrebări? Tu pe de-o parte cu ale tale (cine o fi fost?, ce-o fi vrut?) cel care te-a sunat cu ale sale (oare de ce nu răspunde? oare i s-a întâmplat ceva?).

I did it, I did it, I did it! Adică am făcut-o şi-s mândră! Am făcut-o... nu lată, ci în sensul că am reuşit. Şi n-a fost uşor. Deloc.
A fost nevoie de o căruţă de voinţă, încărcată cu mult fier (şi căruţa şi voinţa).

Şi totuşi despre ce este vorba? Ei bine, n-am salvat lumea, n-am descoperit leacul pentru vreo boală ci doar am terminat cura cu ouă de prepeliţe! Crezi că e un mizilic? Vobim după ce vei înghiţi şi tu 240 de ouă crude în 50 de zile!

Cura asta cu ouă de prepeliţe se începe cu câte trei ouă înghiţite pe stomacul gol în primele două zile, în a treia zi se iau patru ouă, iar din a cincea zi câte cinci ouă de prepeliţă până în a 48-a zi. Apoi trei ouă, iar în ultima zi de cură se înghit 2 ouă.

Nici la început n-a fost uşor, ce să mai zic de sfârşit...
Oul se înghite întreg (albuş + gălbenuş) şi, dacă n-ai ceva voinţă ca să treci peste sentimentul de scârbă pe care îl resimţi, renunţi foarte uşor.
Şi uite aşa, fiecare dimineaţă cu scârba ei :))! După un timp te obişnuieşti, dar uşor-uşor se instalează lehamitea. Şi din nou trebuie să intervină voinţa, altfel dezertezi...
Acum înţelegi de ce mi-s mândră c-am finalizat cura?

Dar de ce am urmat cura? Pentru că oul de prepeliţă este un "medicament" naturist fără nicio contraindicaţie şi are marele avantaj că echilibrează întregul organism, fiind o sursă naturală şi foarte ieftină de vitamine esenţiale.

Ouăle de prepeliţă se folosesc pentru: afecţiuni digestive (îmbunătăţesc digestia, reglează aciditatea gastrică), hipertensiune arterială, ulcer gastric şi duodenal, conjunctivite, urticarii, tuse convulsivă, TBC, afecţiuni hepatice, diabet zaharat, alergii, astm bronşic, anemie, impotenţă, gută, migrene, neurastenie şi obezitate. De asemenea, ele dizolvă depunerile de colesterol şi împiedică formarea altora, previn arterioscleroza, regenerează sistemul nervos, îmbunătăţesc funcţionarea cordului, au un efect pozitiv în tratarea bolilor de rinichi şi ficat, împrospătează şi îmbunătăţesc memoria, au un rol deosebit de important în creşterea şi dezvoltarea copiilor, dar şi revitalizează organismul indiferent de vârstă.

Rezultatele curei se vor vedea în timp, însă pot spune cu siguranţă că am observat deja primul efect: nu mai am probleme cu unghiile, nu mi se mai exfoliază. Unghiile mele sunt din nou tari şi sănătoase fără să fi luat vitamine, calciu sau alte medicamente - doamnele şi domnişoarele înţeleg mai bine subiectul şi ştiu ce înseamnă să ai unghii sănătoase.

În concluzie: după un (mic) supliciu de 50 de zile, sunt fericită că am terminat cura cu ouă de prepeliţe şi încântată de efectele ei.

Ajun de Moş Nicolae. Făgăraş. Muuultă lume.
La un semn... s-au aprins luminile de sărbători. Mulţimea a exclamat simplu "uaaaaaau".
Miile de luminiţe cred că l-au ajutat şi pe Moşu' să ajungă la casele copiilor
P.S. în curând voi adăuga şi poze cu Cetatea şi oraşul pregătite de sărbători.

Să vorbeşti/scrii despre Elvis ar însemna să o faci ore în şir; la fel şi despre James Brown. Ce-au făcut, cum au făcut, pe câţi i-au influenţat prin ce-au făcut, câte controverse au creat, cât au fost şi sunt de idolatrizaţi şi aşa mai departe.
La o simplă căutare în Google, motorul de căutare a găsit în 0,23 de secunde "aproximativ 13.800.000" de pagini cu şi despre Elvis; pentru James Brown 76.600.000 de pagini în 0,26 de secunde. Asta poate spune multe!
Ambii au fost şi sunt mari. Cu siguranţă că vor fi şi în viitor, dar nu scapă să nu fie caricaturizaţi :D


Elvis Presley - Don't Be Cruel


James Brown - I Feel Good


Alţii: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16.

Reprezentanții mai multor națiuni s-au întâlnit într-un restaurant şi au cerut câte un pahar de vin. Când a fost adus vinul, în fiecare pahar era o muscă.

Neamțul a cerut alt vin în același pahar.
Englezul a cerut vin nou în pahar nou.
Finlandezul a scos musca şi a băut vinul.
Rusul a băut vinul cu tot cu muscă.
Chinezul a mâncat musca, dar nu a băut vinul.
Evreul a prins musca şi a vândut-o chinezului.
Românul a băut trei sferturi de pahar şi a cerut să-i fie schimbat.
Norvegianul a prins musca şi s-a dus la pescuit.
Irlandezul a mărunțit musca în vin şi i-a trimis paharul englezului.
Americanul a dat în judecată restaurantul şi a cerut 5 milioane de dolari daune morale.
Scoțianul a prins musca de gât şi a ameninţat-o: „Să scuipi chiar acum tot ce ai băut !”

Fără cârnaţ şi fasole, sarmale sau alte cele (slavă Domnului!), ziua naţională a însemnat într-unul din oraşele României (Făgăraş) câteva steaguri tricolore arborate pe clădiri publice şi pe casele oamenilor (jos pălăria în faţa acestor români!), un spectacol folcloric cu iubitori de muzică şi dansuri populare româneşti şi un marş al militarilor, cunoscut drept retragerea cu torţe.
Simplu, frumos, româneşte.
Retragerea militarilor cu torţe - chit c-a plouat mocăneşte spre tare, momentul a fost foarte frumos: