Amintişte-ţi că un strat de praf protejează lemnul mobilelor... iar o casă se transformă în cămin când poţi să scrii "Te iubesc" pe praful de pe mobilă.
Eu singură munceam cel puţin 8 ore în fiecare sfârşit de săptămână pentru a lăsa totul perfect "în caz că vine cineva". În final, am înţeles că "nu venea" nimeni, pentru că toată lumea îşi trăia viaţa petrecând-o bine !!!
Acuma, dacă vine cineva, nu trebuie să explic în ce condiţii este casa: oaspeţii sunt mult mai interesaţi să mă asculte, să povestim despre lucrurile pe care le-am făcut ca să-mi trăiesc viaţa şi să mă distrez.
Dacă nu ţi-ai dat seama... viaţa este scurtă, petrece-o bine !
Fă curat dacă e nevoie...
Ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare, să faci o prăjitură sau un desert, să plantezi o sămânţă, să te gândeşti la diferenţa între "a vrea" şi "a trebui".
Fă curat dacă e nevoie, dar nu ai mult timp... cu atâtea plaje pentru plimbat, ape de înotat şi munţi de escaladat, râuri de navigat, o berică de băut, muzică de ascultat, cărţi de citit, prieteni de iubit şi viaţă de trăit.
Fă curat dacă e nevoie, dar... s-ar putea să pierzi lumea de afară, cu soarele pe faţă, aerul în păr, zăpada care cade, o răpăială de ploaie. Şi ziua asta nu se mai întoarce...
Fă curat dacă e nevoie, dar... ţine cont că bătrâneţea va sosi şi nu mai eşti ca acuma...
Şi când îţi vine rândul să pleci, te vei transforma tot în praf.
P.S. Textul nu-mi aparţine, dar e prea frumos să-l ţin doar pentru mine!
Eu singură munceam cel puţin 8 ore în fiecare sfârşit de săptămână pentru a lăsa totul perfect "în caz că vine cineva". În final, am înţeles că "nu venea" nimeni, pentru că toată lumea îşi trăia viaţa petrecând-o bine !!!
Acuma, dacă vine cineva, nu trebuie să explic în ce condiţii este casa: oaspeţii sunt mult mai interesaţi să mă asculte, să povestim despre lucrurile pe care le-am făcut ca să-mi trăiesc viaţa şi să mă distrez.
Dacă nu ţi-ai dat seama... viaţa este scurtă, petrece-o bine !
Fă curat dacă e nevoie...
Ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare, să faci o prăjitură sau un desert, să plantezi o sămânţă, să te gândeşti la diferenţa între "a vrea" şi "a trebui".
Fă curat dacă e nevoie, dar nu ai mult timp... cu atâtea plaje pentru plimbat, ape de înotat şi munţi de escaladat, râuri de navigat, o berică de băut, muzică de ascultat, cărţi de citit, prieteni de iubit şi viaţă de trăit.
Fă curat dacă e nevoie, dar... s-ar putea să pierzi lumea de afară, cu soarele pe faţă, aerul în păr, zăpada care cade, o răpăială de ploaie. Şi ziua asta nu se mai întoarce...
Fă curat dacă e nevoie, dar... ţine cont că bătrâneţea va sosi şi nu mai eşti ca acuma...
Şi când îţi vine rândul să pleci, te vei transforma tot în praf.
P.S. Textul nu-mi aparţine, dar e prea frumos să-l ţin doar pentru mine!
Reflectia e super, doar ca nu trebuie dusa la extrem.
Solutia e intotdeauna la mijloc. Stii vorba "fiecare cu meseria lui". Asa ca trebuie lasate si menajerele, bucataresele, etc, sa traiasca, ca e pacat sa le luam painea de la gura, privandu-ne in acelasi timp de pretiosul timpul pe care-l avem la dispozitie de dupa servici.
Aspirat, sters praful, gatit, spalat, calcat, bleafff...cine a mai inventat nenorocirile astea?!?
Dacă n-aş ştii, aş zice că sigur eşti o nevastă năpăstuită :))
Mă bucur că ţii partea jumătăţii feminine a planetei. Chiar aşa, cine a inventat nenorocirile ca aspirat, şters praful, găti, spălat, călcat..?!!!