Promisiuni

Nu ştiu exact cum sunt alte popoare şi ale lor vocabulare, dar noi, românii, şi a noastră limbă ne potrivim de minune. Suntem ca două jumătăţi ale aceluiaşi întreg, suntem făcuţi după aceeaşi măsură.
Par exemple: avem o grămadă de cuvinte şi expresii care se referă la acelaşi lucru, iar comportamentul nostru îl ilustrează de minune.

Hai să ne gândim cât de mult ne place să amânăm o decizie sau rezolvarea unei probleme. Nu, nu e vorba de situaţiile speciale ci de mărunţişurile zilnice. S-ar putea spune chiar că am făcut o artă din "a amâna", suntem maeştri de-a binelea. Sau campioni, dacă-ţi place mai mult.
Promitem ceva iar apoi:
- ducem cu vorba,
- tragem mâţa de coadă
- ne facem că uităm,
- ducem cu preşul,
- aburim,
- amânăm de azi pe mâine,
- promitem în van,
- tărăgănăm lucrurile,
- ducem de nas,
- ne lungim cu rezolvarea,
- ducem cu zăhărelul,
- facem promisiuni deşarte,
- tergiversăm, etc.

Toate cuvintele/expresiile plus încă altele redau acelaşi lucru; la fel şi comportamentul nostru.
Limba română, prin bogăţia şi varietatea ei, se potriveşte perfect românilor şi felului lor de a gândi şi de a fi.

Uită-te în jur, nu e aşa?
Uită-te în propria ogradă, nu faci la fel?
toateBlogurile.ro