Mai ştii?

S-a întâmplat acum 9 ani. Era marţi. Îţi aminteşti?
11 septembrie 2001
A fost una dintre acele zile care a zguduit lumea. Terorişti, ostatici, avioane, turnurile gemene de la World Trade Center, Pentagon, victime.

Îmi amintesc că o ajutam pe mama la curăţenie, când un vecin ne-a spus că în America se întâmplă ceva rău. Teroriştii au intrat cu un avion într-un zgârie-nori.
Am râs de el în gând. Ei, cum? Teroriştii să intre cu avionul într-un zgârie-nori? În SUA? Neah, sigur nenea o fi prins vreo secvenţă dintr-un film şi nu şi-a dat seama. Deh, vârsta... (avea vreo 70 de ani)

Mi-am văzut mai departe de curăţenie. După vreo jumătate de oră, am ajuns întâmplător în preajma televizorului şi l-am pornit din curiozitate. Priveam imaginile şi nu puteam să cred că e realitate. Aşteptam să apară Stallone sau Schwarzenegger, sau careva cu o puşcoace. Dar n-a apărut nimeni. Erau imagini preluate în direct de la CNN de către Pro TV.
Aveam dezastrul în faţă şi nu puteam crede că e adevărat.
Am rămas încremenită în faţa televizorului.
Au murit 2.996 de oameni.

Apoi au început să curgă tone de cerneală, s-au făcut supoziţii, s-au lansat ipoteze. Cu duiumul. S-a aflat adevărul despre cele întâmplate? Nu cred că marea majoritate ştie ce şi de ce s-au întâmplat toate. La fel cum nici noi nu ştim ce-a fost în '89, dar nu se compară.

Au trecut 9 ani. Era marţi. Îţi aminteşti?

3 Responses
  1. Anonim Says:

    Niciodata nu o sa uit unde eram in momentul tragediei: predam germana si eram la lectia "edificii si masini" Sper ca intr-o buna zi sa aflam adevarul!



  2. Anonim Says:

    Eu eram in armata ... cat chin si cata zbatere ... cat praf si coduri in diverse culori am vazut ... cate strategii militare de aparare cu matura in mana ... Atunci mi-am dat seama cat de neinsemnati si nepregatiti suntem. E foarte tragic si cand te gandesti ca se aloca cele mai mari sume armatei. Peste tot acest haos, traditional la noi, domnea drama si zbuciumul tragediei, care pusese stapanire pe fiecare suflet.Cred ca in acea zi majoritatea oamenilor de pe planeta au incercat un sentiment de neputintala extraordinara. Cu adevar fara adevar - ar fi foarte bine daca am invata ceva din aceasta tragedie si ma gandesc in special la cei care ne conduc si au puterea sa ne fereasca de asa ceva. Ma rog mereu ca bunul Dumnezeu sa lumineze mintile acestora.Cele mai multe rele ni le facem singuri. Asta e tragedia.
    Provincialul


toateBlogurile.ro