Gata, a trecut şi ziua asta de 8 Martie. Nu mă dau în vânt după ea, chiar deloc, ca să nu zic că sunt anti-8-Martie. Şi asta din două motive sănătoase şi 100% personale:
Unu - petrecerile cu şi pentru femei sunt penibile (petrecerile, nu întâlnirile la o cafea!)
Doi - nu e nevoie de o zi anume ca să-ţi arăţi dragostea/respectul/admiraţia faţă de femei, la fel cum nu e nevoie de o zi anume pentru a celebra iubirea (vezi Anti Valentine's Day)
O singură dată m-am lăsat dusă de val şi am participat la un chef de 8 Martie; GROAZNIC-GROAZNIC-GROAZNIC!
Mi-am promis clar că atât timp cât logica şi neuronul rămân pe poziţii, nu voi mai accepta asemenea invitaţii masochiste - e dreptul meu.
Şi totuşi îmi place ceva la această zi. Îmi place să-i văd pe bărbaţi cum se supun cuminţi unui întreg calvar:
- găseşte o florărie (în oraş există aşa ceva?)
- ia-ţi inima-n dinţi şi intră fără să laşi să se înţeleagă că ai face orice numai să nu intri
- alege flori (când mama ei de treabă s-au inventat atâtea flori de au umplut ăştia tot magazinul?)
- ieşi din florărie cu buchetul/ghiveciul în mână (pfuai, te mănâncă ruşinea, nu alta; faci moarte de om dacă dai cu ochii de vreun amic care te ia la băşcălie)
- alege încă un cadou (nu toţi, doar cei cu posesoare de pretenţii mai înalte)
- ferchezuieşte-te că doar nu te poţi prezenta ca ţăranu'
- înmânează-i "coletu'/marfa" şi strofoacă-te să nu gafezi prea tare
Crezi că e uşor pentru bărbaţi? Nu, dar e teribil de amuzant să-i priveşti.
Îmi recunosc doza de răutate când mă distrez pe seama bărbaţilor în plin travaliu pe 8 Martie. Sunt ca nişte puşti de grădiniţă puşi în încurcătură de doamna educatoare. Sfioşi, jenaţi, ruşinoşi, stângaci, nu-şi găsesc locul...
Dar... gata, a trecut şi ziua asta de 8 Martie.
Unu - petrecerile cu şi pentru femei sunt penibile (petrecerile, nu întâlnirile la o cafea!)
Doi - nu e nevoie de o zi anume ca să-ţi arăţi dragostea/respectul/admiraţia faţă de femei, la fel cum nu e nevoie de o zi anume pentru a celebra iubirea (vezi Anti Valentine's Day)
O singură dată m-am lăsat dusă de val şi am participat la un chef de 8 Martie; GROAZNIC-GROAZNIC-GROAZNIC!
Mi-am promis clar că atât timp cât logica şi neuronul rămân pe poziţii, nu voi mai accepta asemenea invitaţii masochiste - e dreptul meu.
Şi totuşi îmi place ceva la această zi. Îmi place să-i văd pe bărbaţi cum se supun cuminţi unui întreg calvar:
- găseşte o florărie (în oraş există aşa ceva?)
- ia-ţi inima-n dinţi şi intră fără să laşi să se înţeleagă că ai face orice numai să nu intri
- alege flori (când mama ei de treabă s-au inventat atâtea flori de au umplut ăştia tot magazinul?)
- ieşi din florărie cu buchetul/ghiveciul în mână (pfuai, te mănâncă ruşinea, nu alta; faci moarte de om dacă dai cu ochii de vreun amic care te ia la băşcălie)
- alege încă un cadou (nu toţi, doar cei cu posesoare de pretenţii mai înalte)
- ferchezuieşte-te că doar nu te poţi prezenta ca ţăranu'
- înmânează-i "coletu'/marfa" şi strofoacă-te să nu gafezi prea tare
Crezi că e uşor pentru bărbaţi? Nu, dar e teribil de amuzant să-i priveşti.
Îmi recunosc doza de răutate când mă distrez pe seama bărbaţilor în plin travaliu pe 8 Martie. Sunt ca nişte puşti de grădiniţă puşi în încurcătură de doamna educatoare. Sfioşi, jenaţi, ruşinoşi, stângaci, nu-şi găsesc locul...
Dar... gata, a trecut şi ziua asta de 8 Martie.
Hello! Deci facem ceva cu clubul sau lăsăm pe anul viitor? :)
Poate ne strângem mai multe!
Clubul Anti 8 Martie & CO - ca să ştie lumea.
Aşteptăm înscrieri, apoi lucrăm toţi la statut că fiecare poate veni cu idei bune! :))
Eu va chem la mine la cafea in zilele astea ;)
la multi ani de 8 martie n-a trecut inca