Taman acum c-a venit iarna şi a început să ningă, vedeta zilei este... pălăria mea de paie. Hai că nu m-am dilit (nu încă)!
Pălăria mea de paie stă la loc de cinste: în maşină, la lunetă. E acolo de la sfârşitul verii şi nici n-am de gând să o mut. Domneşte cu demnitate peste tot spaţiul şi mă face să zâmbesc de câte ori o văd.
Mă duce cu gândul la dogoarea verii, la plaja sărutată de apus, la nisipul mângâiat de fiecare val, la chicotele vesele de copii care se aruncă în apă, la câte şi mai câte.
Pălăria mea de paie s-a transformat, fără să-mi dau seama, într-un talisman aducător de amintiri frumoase şi senzaţii... calde.
Obişnuiam să iubesc iarna pentru zăpadă, colinde, patine, vin fiert, hornuri fumegânde şi viaţa încremenită în miez de noapte îngheţată. Îmi place şi acum, dar vara i-a luat-o înainte.
Pălăria mea de paie stă la loc de cinste: în maşină, la lunetă. E acolo de la sfârşitul verii şi nici n-am de gând să o mut. Domneşte cu demnitate peste tot spaţiul şi mă face să zâmbesc de câte ori o văd.
Mă duce cu gândul la dogoarea verii, la plaja sărutată de apus, la nisipul mângâiat de fiecare val, la chicotele vesele de copii care se aruncă în apă, la câte şi mai câte.
Pălăria mea de paie s-a transformat, fără să-mi dau seama, într-un talisman aducător de amintiri frumoase şi senzaţii... calde.
Obişnuiam să iubesc iarna pentru zăpadă, colinde, patine, vin fiert, hornuri fumegânde şi viaţa încremenită în miez de noapte îngheţată. Îmi place şi acum, dar vara i-a luat-o înainte.
Trimiteți un comentariu