Vreau un prieten gay - aşa mi-a mărturisit cu amărăciune o amică. O fată absolut normală, aş zice, dar poate puţin ghinionistă la capitolul prieteni.
A pus capăt unei relaţii de mai bine de jumătate de an, iar de atunci s-a hotărât să se concentreze o perioadă pe muncă deoarece a ţintit un post mai înalt. Muncă timp de un an, apoi lucrează şi la d'ale corazon-ului.
Timp de un an nu vrea să-i distragă nimeni atenţia şi puterea de concentrare, aşa că refuză invitaţiile la restaurant sau la petreceri (şi primeşte, nu glumă!). Munceşte peste 10 ore pe zi, o duce mintea, arată ok - zice ea, foarte bine - zic cei mai mulţi.
Şi totuşi ce este cu "vreau un prieten gay"?
Zice ea că nu poate lega prietenii cu fetele de la serviciu că-s rele şi bârfitoare. Cu băieţii nici atât pentru că cei însuraţi sunt sub papuc, iar cei neînsuraţi se văd în patul ei - deci e exclusă o simplă prietenie (ceea ce-şi doreşte ea).
Din când în când, seara, îşi pierde vremea pe internet. Acum ceva timp, pe un forum, a dat peste un tip interesant, "cu care se putea comunica foarte uşor" - după cum a subliniat.
Ea, în căutare de comunicare; el... nu se ştie.
Cert este că au început să schimbe păreri, impresii, să discute pe diverse teme. Ea relaxată, el... nu se ştie.
Azi o vorbă online, poimâine o poveste, peste alte două zile ea i-a plâns pe umărul lui virtual că avusese o problemă la serviciu, etc.
El cu umor, ea având nevoie de aşa ceva; şi uite aşa au ajuns ceva mai apropiaţi.
Din punctul ei de vedere, erau amici. Din puctul lui de vedere... nu se ştie.
Fata e sinceră şi îi spune că nu vrea o relaţie, el zice că înţelege şi că se bucură să fie amici.
Alte zile, alte discuţii despre verzi şi uscate. Apoi el dispare fără nicio vorbă. Ea se teme că i s-a întâmplat ceva, aşteaptă semne de viaţă, speră că e bine.
El reapare, bine-sănătos, dar cu pretenţii. În acel moment... end of story fără happy ending.
Concluzia ei: "vreau un prieten gay; un tip cu care să pot comunica, dar fără să se dea la mine; să vorbim despre el şi mine fără gen, să râdem despre modă şi fiţe, aventuri şi iubiri, şefi şi subalterni; să plâng pe umărul lui şi el pe-al meu, să mă bucur de succesul lui şi el de-al meu. Numai cu un tip gay aş putea chestia asta."
Are dreptate?
A pus capăt unei relaţii de mai bine de jumătate de an, iar de atunci s-a hotărât să se concentreze o perioadă pe muncă deoarece a ţintit un post mai înalt. Muncă timp de un an, apoi lucrează şi la d'ale corazon-ului.
Timp de un an nu vrea să-i distragă nimeni atenţia şi puterea de concentrare, aşa că refuză invitaţiile la restaurant sau la petreceri (şi primeşte, nu glumă!). Munceşte peste 10 ore pe zi, o duce mintea, arată ok - zice ea, foarte bine - zic cei mai mulţi.
Şi totuşi ce este cu "vreau un prieten gay"?
Zice ea că nu poate lega prietenii cu fetele de la serviciu că-s rele şi bârfitoare. Cu băieţii nici atât pentru că cei însuraţi sunt sub papuc, iar cei neînsuraţi se văd în patul ei - deci e exclusă o simplă prietenie (ceea ce-şi doreşte ea).
Din când în când, seara, îşi pierde vremea pe internet. Acum ceva timp, pe un forum, a dat peste un tip interesant, "cu care se putea comunica foarte uşor" - după cum a subliniat.
Ea, în căutare de comunicare; el... nu se ştie.
Cert este că au început să schimbe păreri, impresii, să discute pe diverse teme. Ea relaxată, el... nu se ştie.
Azi o vorbă online, poimâine o poveste, peste alte două zile ea i-a plâns pe umărul lui virtual că avusese o problemă la serviciu, etc.
El cu umor, ea având nevoie de aşa ceva; şi uite aşa au ajuns ceva mai apropiaţi.
Din punctul ei de vedere, erau amici. Din puctul lui de vedere... nu se ştie.
Fata e sinceră şi îi spune că nu vrea o relaţie, el zice că înţelege şi că se bucură să fie amici.
Alte zile, alte discuţii despre verzi şi uscate. Apoi el dispare fără nicio vorbă. Ea se teme că i s-a întâmplat ceva, aşteaptă semne de viaţă, speră că e bine.
El reapare, bine-sănătos, dar cu pretenţii. În acel moment... end of story fără happy ending.
Concluzia ei: "vreau un prieten gay; un tip cu care să pot comunica, dar fără să se dea la mine; să vorbim despre el şi mine fără gen, să râdem despre modă şi fiţe, aventuri şi iubiri, şefi şi subalterni; să plâng pe umărul lui şi el pe-al meu, să mă bucur de succesul lui şi el de-al meu. Numai cu un tip gay aş putea chestia asta."
Are dreptate?
Poate ca are, dar cum e cu chestia ca cei insurati sunt sub papuc;) ah, de parca ei nu s-ar da la tinerica :-))
Mai, dupa cum e „povestea“... DA, are dreptate. Adica nu o vad sa lege o prietenie cu alt gen de persoane, din cele relatate. Iar decat sa stea singura, mai bine sa aiba ce-si doreste: UN PRIETEN ADEVARAT. Ii urez succes. :)
@ Anonim
poate, dar nu aşa pe faţă; ea se referea că sunt sub papuc în sensul că nevestele lor n-ar fi foarte fericite să ştie că ai lor soţi povestesc cu o femeie!
@ Arlyio
"povestea" e relatată în linii mari ca să-ţi faci o idee. Tipa nu e nici pe departe perfectă, dar e sinceră şi spune ce vrea. Din păcate puţini ştiu să aprecieze chestia asta.
A pus capăt unei relaţii de mai bine de jumătate de an, iar de atunci( de ce de atunci?)
Din când în când, seara, îşi pierde vremea pe internet.
Dupa parerea mea,inca nu si a vindecat experienta trecuta. La ce tinteste e o scuza..prietenul gay la fel.
explica i ca nu exista decat prezentul, care nu pote fi pus in stand by..
ufff. hai ca m-am speriat. am crezut ca tu vrei un prieten gay :)))
@ Camelia
Daca a trecut sau nu peste experienta trecuta nu stiu. Ea zice ca da. În ceea ce priveşte prezentul ei... elementele sunt stabilite: muncă susţinută şi odihnă sănătoasă pentru a putea merge mai departe.
@ Cippy
Ar fi vreo problemă? :))
Well, acum am gasit si eu postul acesta... Nu am sa lansez un mesaj de genul "hey, I'm gay, pick meee! ". Sunt gay, intr-adevar, si as fi dispus sa stau de vorba cu ea... asadar, daca doreste sa stea de vorba cu mine, id-ul meu de ymess este jazzmasters_density2010
mi-ar plăcea şi mie să stau de vorbă cu ea,sînt gay şi îmi place să cunosc oameni noi dezinteresaţi...id-ul meu este neutru2001@yahoo.com