Weekend. În sfârşit weekend. Pe afară ceva vânt de toamnă şi un soare atât de darnic încât te provoacă să părăseşti zidurile locuinţei. Nu ai voie să ratezi aşa vreme, aşa zi....
Tot afară, pe unde te uiţi, numai culori şi nuanţe care să-ţi calmeze retina şi mirosuri care să-ţi facă poftă de viaţă; plante înflorite în contrast puternic cu cele ofilite, verde cu ruginiu, mere dolofane care parcă depăşesc numeric frunzele ce se mai ţin de cregile pomilor şi le fac în ciudă celor căzute deja pe jos, foşnet de sub tălpi atunci când păşeşti pe covorul de iarbă şi frunze...
Fără să-ţi dai seama te izolezi în acest spectacol, te lepezi de toate gândurile şi începi să te percepi totul înzecit; inspiri mai profund, auzul ţi se ascute la orice adiere de vânt, privirea caută însetată noi şi noi imagini. Iei un măr şi muşti cu un incredibil nesaţ... închizi ochii ca să-l simţi mai bine; e zemos, aromat, divin.
Cocoţat pe scară, deasupra viţei de vie, descoperi o ciorchină de struguri aşteptându-te. Doar pentru tine soarele i-a copt mai ceva decât pe ceilalţi. Nu e prima dată când mănânci struguri, dar... parcă n-ai mai mâncat niciodată....
Uite o banală crizantemă! Cum banală? Nu poţi să nu-i admiri eleganţa. Ia uite! Şi trandafirul îşi mai lasă un boboc să zâmbească la soare şi la lume.
Furnicile sunt tot harnice. În şir indian îşi cară spre muşuroi tot ce găsesc bun.
O altă adiere de vânt, o altă despărţire; e rândul altor câteva frunze încovoiate niţel să-şi urmeze calea spre pământ.
Un univers fabulos într-o... ogradă.Tot afară, pe unde te uiţi, numai culori şi nuanţe care să-ţi calmeze retina şi mirosuri care să-ţi facă poftă de viaţă; plante înflorite în contrast puternic cu cele ofilite, verde cu ruginiu, mere dolofane care parcă depăşesc numeric frunzele ce se mai ţin de cregile pomilor şi le fac în ciudă celor căzute deja pe jos, foşnet de sub tălpi atunci când păşeşti pe covorul de iarbă şi frunze...
Fără să-ţi dai seama te izolezi în acest spectacol, te lepezi de toate gândurile şi începi să te percepi totul înzecit; inspiri mai profund, auzul ţi se ascute la orice adiere de vânt, privirea caută însetată noi şi noi imagini. Iei un măr şi muşti cu un incredibil nesaţ... închizi ochii ca să-l simţi mai bine; e zemos, aromat, divin.
Cocoţat pe scară, deasupra viţei de vie, descoperi o ciorchină de struguri aşteptându-te. Doar pentru tine soarele i-a copt mai ceva decât pe ceilalţi. Nu e prima dată când mănânci struguri, dar... parcă n-ai mai mâncat niciodată....
Uite o banală crizantemă! Cum banală? Nu poţi să nu-i admiri eleganţa. Ia uite! Şi trandafirul îşi mai lasă un boboc să zâmbească la soare şi la lume.
Furnicile sunt tot harnice. În şir indian îşi cară spre muşuroi tot ce găsesc bun.
O altă adiere de vânt, o altă despărţire; e rândul altor câteva frunze încovoiate niţel să-şi urmeze calea spre pământ.
Trimiteți un comentariu