De câte ori, uitându-ne în oglindă, ne vedem pe noi înşine şi nu doar părul care trebuie aranjat, fardul împrospătat, cravata ajustată sau cămaşa întinsă?
De câte ori avem grijă doar de detaliile de suprafaţă atunci când ne ispectăm pentru câteva secunde sau minute?
De câte ori uităm că, pe lângă frizură, machiaj şi haine, ar trebui să ne lipim (chiar şi cu forţa) câte-un zâmbet de faţă - am auzit că are efecte uimitoare!
Uităm să desfacem sprâncenele adunate ca acordeonul sau să ne scoatem în evidenţă gropiţa aceea de milioane din obraz (norocoşi cei care o au!).
Privirii fugare în oglindă îi scapă, cu siguranţă, şi poziţia spatelui; rămânem în continuare cu cerul pe umeri!
Şi uite aşa, din grabă, nu vedem cât suntem de încruntaţi, adunaţi, supăraţi, încremeniţi în eterne probleme, etc. Şi ne mai mirăm că alţii sunt morocănoşi, distanţi şi îngânduraţi???
Vorba cântecului "la tăţi ni greu", dar... se spune că oamenii slabi au probleme, oamenii puternici au soluţii!
Şi cum schimbarea vine din interiorul fiecăruia, m-am hotărât! Azi dimineaţă, uitându-mă în oglindă, mi-am plesnit un zâmbet pe faţă, i-am făcut instructajul şi aştept rezultatele!
În fişa postului i-am trecut:
1) program de lucru: 16 ore pe zi
2) combaterea oricărui disconfort (mai ales a durerii de cap ce face ravagii de vreo 3 zile)
3) atragerea de alţi... investitori (că tot e la modă expresia) pe feţele altora.
La final o rugăminte pentru cei ce mă cunosc: dacă observaţi că împricinatul a şters-o de pe faţa mea, daţi de veste să-l concediez şi să-l înlocuiesc cu unul mai de treabă!
Trimiteți un comentariu