Trafic de gânduri...

Să râdem de blonde! Ok, sunt ele blonde, dar nu numai atât. Ştiu să cânte, să joace în filme, sunt mame, exemple (sau nu) şi femei de succes - până la urmă.
În ordinea intrării pe scenă:
- Sarah Jessica Parker
- Uma Thurman
- Dolly PartonAlte caricaturi: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12.

S-ar putea să ai o astfel de zi, nu neapărat azi, dar într-o bună zi:

- să ai probleme cu trezitul de dimineață
- să ai gâtul înțepenit
- să-ţi speli părul şi să nu-i poţi da forma dorită
- să-ţi dai seama că noua dietă nu prea dă rezultate
- să faci o întindere de muşchi atunci când încerci să faci puţină gimnastică
- să-ţi dai seama că pantalonii noi arătau mai bine la magazin înainte de a-i cumpăra
- să tot pierzi lucruri
- să te prindă ploaia în pauza de prânz
- să nu-ţi priască masa de prânz
- să te simţi blocat
- să te trezeşti cu musafiri neinvitaţi la cină
- colac peste pupăză, să te mai ameninţe şi o gripă
- într-un final, când eşti singur/ă acasă, noaptea târziu să auzi zgomote ciudate venind din subsol

Sfatul zilei:
Tratează fiecare problemă stresantă cum ar face-o un câine: dacă nu poți să o mănânci sau să te joci cu ea, fă pipi pe ea şi mergi mai departe!

Televizorul şi radioul şi-au câştigat de bună vreme statutul de formatori. Că e vorba de opinii, că e vorba de cultură generală, tv-ul şi radioul au un rol înfricoşător de mare.
Bun, dar şi ele sunt făcute tot de oameni, care, la rândul lor, nu-s chiar genii. Tocmai din cauza acestui cerc vicios, rolul celor două este înfricoşător...

Iată doar câteva "perle" relativ recente care ne zgârie urechea internă în mod agresiv:

- reclama pentru biscuiţii Oreo: oare nu-i putea spune nimeni puştiului să zică "mănânci" şi nu "mânânci"??



- melodia "Regrete" a formaţiei DJ Project abundă în formularea minunat de pleonastică "încă mai" (încă=mai)

Dj Project - Regrete

- reclama firmei Skyprint: "Ştiaţi că omul nu a reuşit să reproducă sunetele naturii? Imaginea da!"
Măi să fie! Cât e de tare imaginea!!! A reuşit să reproducă sunetele naturii!

Skyprint - skyprint

Povestea românului şi a micului dejun în perioada recentă (sursa: mail).

1989
5:00 Scularea.
5:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
5:30 Apa s-a încălzit ușor
5:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit: îmi tai patru felii
5:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
5:41 Pun în apă un pliculeț de ceai chinezesc. Îl folosesc abia a doua oară, așa că o să iasă un ceai tare.
5:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere (că zahărul pe cartelă îl iau abia vineri). Bomboana nu e dulce, e amară.
5:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi! Fumez un Carpați fără filtru.
5: 55 Îi înjur pe Ceaușescu și Dăscălescu și plec la serviciu.1993
6:00 Scularea.
6:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:15 Cafeaua e gata. Cafea bună, adusă de cineva din Turcia. Totuși, parcă ar avea un pic de gust de mucegai.
6:20 Îmi pregătesc paharul cu suc de kiwi de la dozator.
6:40 Am luat o pâine turcească, o nebunie. Am și un pliculeț cumpărat de la o unguroaică, ceva pe care scrie ”Baromfihussal” și e pozată o pisică care se linge pe bot. E o conservă bună, zemoasă, cu bucățele mici de un fel de carne, dar cam fadă. Pun sare, muștar și un pic de piper măcinat. E o nebunie. Dacă mai întâlnesc unguroaica, mai cumpăr.
6:50 Mă răsfăț cu o ciocolată mică adusă de un prieten tocmai din Franța. Scrie pe ea ”Gratuit. A ne pas revendre”. E o marcă bună asta !
6:55 Fumez un Double Horses Black. Faine țigări chinezești. Pe vremea Împușcatului făceai rost doar la negru. Acu se găsesc la liber.
7: 05 Îi înjur pe Iliescu și Văcăroiu și plec la serviciu
PS Tocmai a apărut bancnota de 1000 de lei, poate fac și eu rost de una la leafă !1997
6:30 Scularea.
6:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.

Cât tupeu trebuie să ai ca să blochezi o cale de acces parcându-ţi cu nesimţire maşina după bunul plac? Mult. Foarte mult tupeu.
Nu că le-ar păsa, dar ca să-i fac de ruşine, astea-s numerele de înregistrare:
- BV 84 YOU
- BV 11 FOJ

Oficial, de 20 de ani ne-am debarasat de comunism şi de ideile sale cioplite cu barda în mintea noastră. Neoficial... e altă poveste.

Zilele trecute am dus copiii la stomatolog. Pe holul de aşteptare al cabinetului erau încă două doamne de vârsta a treia. Fiică-mea a înţeles repede că mai aveam de aşteptat până să ne vină rândul la consultaţie, aşa că mi-a cerut o hârtie şi un pix şi s-a apucat să scrie şi să deseneze - cu mâna stângă, pentru că e stângace.
Ambele tăntuci au făcut ochii mari când au văzut-o apucând pixul în mâna stângă. Chiar dacă până atunci nu ne-au adresat niciun cuvânt, una dintre femei o apostrofează pe fiică-mea: "Nu-i voie! Ia pixul în cealaltă mână!!!"

Copilul se uită cu ochi nevinovaţi la femeie şi îi zâmbeşte drăgălaş, explicându-i simplu şi prieteneşte "Eu sunt stângace."
Tanti se uită la mine dezaprobator şi mă 'sfătuieşte': "Nu-i bine!!! N-o lăsaţi! Trebuie să scrie cu dreapta!!!"
M-am abţinut să nu râd şi am întrebat-o cât se poate de firesc "De ce?"
Am dezarmat-o; n-a ştiut ce să-mi răspundă ca să mă convingă, aşa că a tăcut.
Probabil m-a condamndat în mintea ei - eu, mamă inconştientă, nu-mi oblig copilul să scrie cu mâna dreaptă, aşa cum 'trebuie'.

Şi asta este o urmă urâtă a comunismului.
Îţi aminteşti cât erau chinuiţi stângacii să scrie cu mâna dreaptă?
Personal nu am avut asemenea problemă, dar cunosc destule persoane care, pe lângă toate restricţiile, aveau de îndurat una în plus: să nu-şi folosească mâna stângă la scris, aşa cum dicta creierul.

Se apucă de alungat spiritele pe Transfăgărăşan. Nu, nu a luat-o razna, doar filmează diverse scene pentru partea a doua din Ghost Rider.
Nicolas Cage va ajunge şi la Bran şi la Sibiu pentru alte filmări, aşa că, în semn de bun venit în Românica, îl întâmpinăm cu o caricaturica...Alte caricaturi: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11.

Aşa cum am mai scris şi aici, bunica mea continuă să mă uimească cu lucruri extraordinar de simple dar pline de o înţelepciune străbună.
Acum ceva vreme, într-o discuţie banală despre gospodărie, îmi spunea că una dintre găinile foarte harnice în primăvară (atât la ouat cât şi la clocit) nu va începe să facă ouă prea curând în perioada asta.
De ce? De unde ştii? - am bombardat-o eu cu întrebări, vădit surprinsă de pronostic.
'N-are creasta roşie!', a fost răspunsul scurt şi la obiect.
Am zâmbit şi m-am gândit că timpul va arăta dacă are sau nu dreptate.

Au trecut mai bine de două săptămâni; găina încă nu face ouă!

Există perfecţiune?
Ştim că nu există om perfect, nici anotimp şi nici lucru. Şi totuşi există desăvârşire?
Răspunsul meu este: desigur.
În dimineaţa asta, pe vânt şi frig, am descoperit ceva perfect. Îndura vremea neprietenoasă şi îşi arăta splendoarea tuturor celor care aveau răgazul să i-o vadă, să i-o descopere.

Razele soarelui ar fi fost o adevărată binecuvântare, dar fără ele nu înseamnă că nu poate fi perfect. Este - atât timp cât poate.

Se lasă sărutat de stropii de ploaie, legănat de vântul rece de toamnă şi privit de cei care, chiar dacă se grăbesc, îl descoperă în drumul lor.
Într-o lume imperfectă, el este perfect cu toate micile eventualele defecte:

Ştii cine este adevăratul tău model în viaţă? Poţi să afli dacă vrei. Fă un calcul uşor, apoi citeşte mai jos cine este eroul/eroina ta.
Treaba e serioasă, deci fără şmecherii!

Calcul :
1. Alege un număr între 1 şi 9;
2. Înmulţeşte-l cu 3;
3. Adaugă 3;
4. Înmulţeşte din nou cu 3;
5. Ai obținut un număr format din 2 sau 3 cifre;
6. Adună-le.

Numărul obținut va arăta cine este modelul tău. (rezultatele mai jos)

Nu mă aşteptam la aşa ceva; clar că nici prin cap nu mi-a trecut. A fost o surpriză totală.
100%.
Un gest mic, insignifiant pentru cei mai mulţi, pe mine m-a emoţionat puternic.
Nici prima zi de şcoală a copilului nu mi-a produs un sentiment atât de profund!

Fiică-mea a primit ieri carnetul de note.
Banal, ai putea spune! De acord, per ansamblu. Luată în detaliu, problema are nuanţe neaşteptate.
Este primul carnet de note; prima notă (mă rog, calificativ) este F.b, dar buturuga mică dătătoare de puternice emoţii a fost rubrica lăsată liberă: semnătura părintelui.

De mai bine de 7 ani încoace am tot luat decizii şi mi-am asumat tot felul de lucruri pentru copii, dar acea semnătură din carnetul de note capătă o semnificaţie aparte.
E ca şi cum mi-aş asuma din nou răspunderea pentru copil în faţa întregului univers.
Exagerez? Sunt cu capul?
Probabil.
Dar ce mamă nu este?

Am intrat într-o nouă etapă şi e tare ciudat, mai ales că am sentimentul că numai ieri-alaltăieri îi dădeam carnetul de note mamei ca să-mi semneze de 'luare la cunoştinţă'.
De acum încolo semnez eu...

Primarul Parisului era foarte îngrijorat din cauza invaziei de porumbei de pe celebrul bulevard Champs-Élysées. Nu putea nicicum să-i alunge din oraș. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei.
Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conducă nu mai avea niciun haz.
Costa o avere să tot curețe străzile și trotuarele.

Într-o zi, însă, intră în primărie un om care-i făcu primarului o ofertă:
„Îți pot scăpa frumosul oraș de plaga columbească fără nicio plată. Dar trebuie să promiți că nu-mi vei pune nicio întrebare. Sau, îmi poți plăti un milion de euro și să-mi pui o întrebare.”
Primarul cântări oferta și o acceptă rapid.

A doua zi, omul se cățără în vârful Turnului Eiffel, își descheie redingota și eliberă un porumbel albastru. Acesta dădu de câteva ori din aripi și apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toți porumbeii din Paris văzură porumbelul cel albastru și se adunară în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toții într-un nor uriaș spre Răsărit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul cel albastru se întoarse complet singur la omul ce-l aștepta încă în vârful Turnului Eiffel.

Primarul era în extaz. A considerat că omul și porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească.
Deși omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul îi înmână un cec cu un milion de euro și îi spuse că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare.

Chiar dacă s-au înțeles că nu-l costa nimic pentru curățarea orașului, se hotărâse să plătească un milion pentru a putea pune O ÎNTREBARE.
Omul acceptă banii și-l invită pe primar să-i pună UNICA întrebare.

Primarul întrebă:

Sâmbătă, 16 octombrie 2010 a început cu pregătiri de tot felul. Au urmat alte pregătiri, care s-au prelungit cu... pregătiri!
Apoi, de la 4 după-amiaza a început petrecerea. A fost o nebunie generală şi... organizată.
Linişte a fost doar 1 minut, cât am făcut poza de grup :))

Trecutul recent şi prezentul Germaniei se traduc prin Gerhard Schroeder (cancelar timp de 7 ani) şi Angela Merkel (cancelar din 2005 încoace).
Apropo, d-na Merkel taman ce-a fost în România în săptămâna asta şi, paradoxal, a zis că ne trebe mai multă transparenţă, siguranţă şi niscai reforme - asta ca să vină investitorii pe la noi.
Păi cum, România are nevoie de toate astea???? Nu suntem noi 'land of choice', n-avem noi paradisul în 'grădina din Carpaţi'? Ei, hai că-i prea de tot!
Dacă n-aş ştii, aş zice că vreunul supărat din gaşca de la Cotroceni i-a făcut caricatura de mai jos...
Da' ştiu, aşa că nu zic!



Alţii caricaturizaţi: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.

Din cartea Pacea Inimii:

"Nimic nu este mai presus decât ziua de azi."

Acum câteva zile, cineva se plângea de singurătate. Cui îi place, până la urmă, să fie singur?
Nimănui.
Nu ne place, aşa că facem tot ce putem să evităm. Apelăm la prieteni, rude, cunoscuţi, vecini; provocăm evenimente, întâlniri; punem mâna pe telefon şi căutăm în agendă, până la urmă tot găsim pe cineva cu care să alungăm singurătatea; deschidem radioul pentru muzică şi noutăţi; pornim televizorul - măcar în surdină să fie nişte zgomot, nişte voci...

Fugim de singurătate, de liniştea aceea care ne face să fim doar noi cu noi.

Un profesor ne spunea la un curs că omul a început să nu se mai placă pe sine, să nu-şi mai fie suficient sau chiar să se teamă de sine. Aşa se explică de ce fuge cu atâta disperare de linişte, de singurătate.
Văzând că nu prea suntem de acord cu el, ne-a spus: nu trebuie să-mi răspundeţi la următoarea întrebare, dar gândiţi-vă bine: când aţi fost ultima dată singuri în linişte, fără niciun zgomot (TV, radio, etc) în jur şi v-aţi lăsat gândurile libere?

Fiecare şi-a răspuns sieşi...
Apoi i-am dat dreptate.

Dar tu? Tu când ai fost ultima dată singur în linişte, fără niciun zgomot în jur şi ţi-ai lăsat gândurile libere?

Sunt o persoană preţioasă.
Foarte preţioasă.
Şi indispensabilă.
Buricul pământului.
Atât de preţioasă şi indispensabilă încât pământul nu se mai poate roti dacă nu sunt de găsit. Telefonul îmi este foarte important, mai important decât mama. Trebuie să-l am peste tot cu mine. Şi musai să fie deschis, mai ales în momente de linişte totală.

Funcţia "silenţios" sau "mute" nu există pentru mine. Cum adică să nu-mi sune telefonul? La ce persoană mega-importantă sunt, ar fi chiar culmea să nu-mi sune telefonul în biserică, la slujba de duminică, sau într-o sală de spectacole, la bibliotecă, etc. Ei.... ia să afle lumea că are onoarea să mă aibă prin preajmă.

Şi ce dacă deranjează soneria telefonului?! Sclifosiţii care se simt perturbaţi de ţâr-ţâr-ul meu, să-şi bage dopuri în urechi!
Ia uite, dom'le, cică nici popii nu-i place când îmi sună telefonul în timpul predicii; şi un actorul şi-a întrerupt monologul odată când mi-a cântat mobilul. Iar tocilarul ăla de la bibiliotecă se chiorăşte ca prostu'. Sigur nu e la fel de important ca mine!
Telefonul meu este mai presus de orice altceva!



P.S. Acest material este doar un pamflet care trebuie luat ca atare. Cei vizaţi nu vor înţelege nimic.

Văd un băieţel de 1 an cu cercel în ureche - îmi zic în gând "oh, Doamne fereşte, s-au dilit părinţii lui la cap?!"

O bătrânică de vreo 70 de ani, cu părul alb şi batic pe cap, îşi cumpără de la magazin vopsea de păr: roşie ca focul! Eu fac ochii mari de mirare când aud că-i place culoarea şi e curioasă cum îi va sta; mă întreb dacă a îmbătrânit cumva degeaba.

Cineva îmi spune că de ani de zile, la micul dejun, mănâncă ciorbă. La 7 dimineaţa! Stomacul meu începe o revoltă ad-hoc.

Cele de sus şi altele m-au făcut să mă întreb cât din ceea ce gândesc/simt e legea firii şi cât e legea firii ajustată de om, adică prejudecăţi cu care m-am pricopsit pe filiera neamului şi a societăţii.

Băieţel cu cercel în ureche - o, ce grozăvie! De ce? Doar pentru că numai fetiţele ar trebui să poarte? Dar ele de ce? Pentru că aşa suntem obişnuiţi?
Băbuţa cu părul vopsit ar fi mai exagerată decât o tinerică cu părul ca focul? De ce? Pentru că aşa suntem obişnuiţi?
Micul dejun înseamnă musai ceai/cafea/cacao, pâine, unt, gem etc sau nimic? De ce? Pentru că aşa suntem obişnuiţi?

Cutumele astea, bată-le vina! Ne coboară şi ne ridică în acelaşi timp; ne feresc de multe şi ne îngrădesc aşijderea.

Au o gură cât o şură, pân' la casa de cultură! Amândoi!
Mick Jagger şi Steven Tyler, adică un englez şi-un american cu gura mare, după cum ziceam şi mai sus. Caricaturile sunt şi ele pe măsură; pe măsura trăsăturilor lor distincte!


Alţii miştocăriţi: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

Dumnezeu îi spune lui Noe care trăia pe plaiuri mioritice:
- Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii M-au uitat. Vreau sa construieşti o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul şi femelă. Ai la dispoziție 6 luni de zile!
După 6 luni se uită Dumnezeu pe pământ şi-l vede pe Noe plângând în gradină.
- Noe, sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca???
- Iartă-mă, Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp .....
Am nevoie de autorizație de construcție. Mă tot cert cu un inspector pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în grădina mea şi nu am respectat normele de înălțime.

Apoi compania de electricitate a cerut să pun ipoteca pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.

Să fac rost de lemn a fost o altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate deoarece acolo trăiește bufniţa cu pete, care-i o specie protejată. Am în cercat să-i conving pe ecologiști că tai lemnul tocmai pentru

Guvernul României hotărăşte:
Art.1
Începând cu data de 1 octombrie 2010, pensionarii pot traversa pe culoarea roşie a semaforului.
Art.2
Dacă în maximum 30 zile nu se vor obţine rezultate mulţumitoare, începând cu data de 1 noiembrie 2010 traversarea pe culoarea roşie a semaforului devine OBLIGATORIE.
Art. 3
Pentru că tot nu se întrevede o relansare economică, de la 1 ianuarie 2011 măsura se poate extinde şi asupra bugetarilor.
Art. 4
Începând cu data de 1 octombrie 2010, Guvernul României oferă slujbe gratuite tuturor şomerilor. Slujbele vor fi oficiate de preoţi, episcopi, arhiepiscopi şi de Preafericitul preşedinte al României.

Măsuri anticriză:
1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizări începute în Epoca de Aur: Canalul Dunăre – Marea Neagră, Dunăre
– Bucureşti, construcţia unei noi Case a Poporului, etc.

2. Impozitarea consumului de hârtie igienică în funcție de straturi deoarece

Avem frunză, ce ne pasă
N-avem ce pune pe masă,
Doamna Udrea sclipitoare,
Tenace şi răpitoare,
Ne prezintă o promovare
Într-o ţară înfloritoare;

Din îndepărtata Chină
Toţi romanii se închină,
De unde atât bănet
Pentr-o frunza de pe Net?

Nu trebuie să disperăm
Altfel cum mai progresăm,
Fără logo, fără brand
Cum s-avem un happy end?

Vin chinezii în număr mare
Şi la munte şi la mare!
Litoralul, de vrei poţi
Fără alge şi peşti morţi,
Te primeşte cu căldură
Şi fără infrastructură;

Iar la munte, ce să-ţi spun?
Te-ntâlneşti cu ursul brun,
Care stă lihnit de foame
Aproape de tomberoane!

În final ne-am consolat,
Ce-am votat, am capatat …

La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni să prospere, a hotărât să dea printr-o “Lege Divină” fiecărei naţii câte două virtuţi.
Astfel, El i-a facut :
- pe elveţieni - ordonaţi şi respectuoşi faţă de legi;
- pe nemti - disciplinaţi şi raţionali;
- pe englezi - perseverenţi şi studioşi;
- pe japonezi - muncitori şi răbdători;
- pe unguri - hotărâţi şi buni meseriaşi;
- pe francezi - culţi şi rafinaţi;
- pe spanioli - veseli şi ospitalieri
etc.

Când a ajuns la români, I-a spus îngerului consilier care nota:
- românii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi buni politicieni.
Dupa ce a publicat-o în “Monitorul Celest”, îngerul a remarcat:
- Doamne, ai dat tuturor popoarelor câte două virtuţi, iar românilor trei. Oare în acest fel nu cumva ei îi vor depăşi şi exploata pe toţi ceilalţi ?
- Aoleu, aşa e ! Ai dreptate ! Atunci să revenim cu o Ordonanţă de urgenţă: ”Pentru că virtuţile Dumnezeieşti, odată acordate, nu se mai pot lua înapoi, precizez că nimeni nu va putea avea şi folosi mai mult de două virtuţi în acelaşi timp!”

Astfel, se explică de ce românii…
- care sunt inteligenţi şi cinstiţi, în niciun caz nu fac politică;
- cei care sunt cinstiţi şi fac politică, în mod sigur nu sunt inteligenţi;
- care fac politică şi sunt inteligenţi, categoric nu sunt cinstiţi.

Blonde. Celebre. (în)Cântătoare. Actriţe. Blamate.
Marilyn Monroe şi Madonna.



Alţii ca ele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.

Apa chioară este perfectă - perfectă pentru organism, atât timp cât nu vine pe ţeavă cu tot felul de animăluţe şi resturi de rugină. Cât timp există însă varianta cu apă plată (cu sau fără lămâie! :D), putem 'abuza' de ea.
Se pare că dacă bem apă la momentul privit, efectul ei creşte semnificativ pentru corpul uman.

Aşadar:

Două pahare de apă, băute imediat după trezire, ajută la activarea organelor interne.

Un pahar de apă băut cu 30 de minute înainte de masă ajută digestia.

Un pahar de apă băut înainte de a face baie ajută la scăderea tensiunii sanguine.

Un pahar de apă băut înainte de culcare ajută la evitarea unui atac cerebral sau de cord.