Prejudecăţi?

Văd un băieţel de 1 an cu cercel în ureche - îmi zic în gând "oh, Doamne fereşte, s-au dilit părinţii lui la cap?!"

O bătrânică de vreo 70 de ani, cu părul alb şi batic pe cap, îşi cumpără de la magazin vopsea de păr: roşie ca focul! Eu fac ochii mari de mirare când aud că-i place culoarea şi e curioasă cum îi va sta; mă întreb dacă a îmbătrânit cumva degeaba.

Cineva îmi spune că de ani de zile, la micul dejun, mănâncă ciorbă. La 7 dimineaţa! Stomacul meu începe o revoltă ad-hoc.

Cele de sus şi altele m-au făcut să mă întreb cât din ceea ce gândesc/simt e legea firii şi cât e legea firii ajustată de om, adică prejudecăţi cu care m-am pricopsit pe filiera neamului şi a societăţii.

Băieţel cu cercel în ureche - o, ce grozăvie! De ce? Doar pentru că numai fetiţele ar trebui să poarte? Dar ele de ce? Pentru că aşa suntem obişnuiţi?
Băbuţa cu părul vopsit ar fi mai exagerată decât o tinerică cu părul ca focul? De ce? Pentru că aşa suntem obişnuiţi?
Micul dejun înseamnă musai ceai/cafea/cacao, pâine, unt, gem etc sau nimic? De ce? Pentru că aşa suntem obişnuiţi?

Cutumele astea, bată-le vina! Ne coboară şi ne ridică în acelaşi timp; ne feresc de multe şi ne îngrădesc aşijderea.
1 Response
  1. Anonim Says:

    Tu vorbesti oarecum de lucruri care tind sa devina din ce in ce mai generale, incep sa se incadreze in societate Oricum incet, incet scapam de prejudecati si de gandirea asta pre-decembrista... Orasele mai mici se adapteaza mai greu dar o sa fie din ce in ce mai OK si pe la noi! :p


toateBlogurile.ro