Nu mă aşteptam la aşa ceva; clar că nici prin cap nu mi-a trecut. A fost o surpriză totală.
100%.
Un gest mic, insignifiant pentru cei mai mulţi, pe mine m-a emoţionat puternic.
Nici prima zi de şcoală a copilului nu mi-a produs un sentiment atât de profund!
Fiică-mea a primit ieri carnetul de note.
Banal, ai putea spune! De acord, per ansamblu. Luată în detaliu, problema are nuanţe neaşteptate.
Este primul carnet de note; prima notă (mă rog, calificativ) este F.b, dar buturuga mică dătătoare de puternice emoţii a fost rubrica lăsată liberă: semnătura părintelui.
De mai bine de 7 ani încoace am tot luat decizii şi mi-am asumat tot felul de lucruri pentru copii, dar acea semnătură din carnetul de note capătă o semnificaţie aparte.
E ca şi cum mi-aş asuma din nou răspunderea pentru copil în faţa întregului univers.
Exagerez? Sunt cu capul?
Probabil.
Dar ce mamă nu este?
Am intrat într-o nouă etapă şi e tare ciudat, mai ales că am sentimentul că numai ieri-alaltăieri îi dădeam carnetul de note mamei ca să-mi semneze de 'luare la cunoştinţă'.
De acum încolo semnez eu...
100%.
Un gest mic, insignifiant pentru cei mai mulţi, pe mine m-a emoţionat puternic.
Nici prima zi de şcoală a copilului nu mi-a produs un sentiment atât de profund!
Fiică-mea a primit ieri carnetul de note.
Banal, ai putea spune! De acord, per ansamblu. Luată în detaliu, problema are nuanţe neaşteptate.
Este primul carnet de note; prima notă (mă rog, calificativ) este F.b, dar buturuga mică dătătoare de puternice emoţii a fost rubrica lăsată liberă: semnătura părintelui.
De mai bine de 7 ani încoace am tot luat decizii şi mi-am asumat tot felul de lucruri pentru copii, dar acea semnătură din carnetul de note capătă o semnificaţie aparte.
E ca şi cum mi-aş asuma din nou răspunderea pentru copil în faţa întregului univers.
Exagerez? Sunt cu capul?
Probabil.
Dar ce mamă nu este?
Am intrat într-o nouă etapă şi e tare ciudat, mai ales că am sentimentul că numai ieri-alaltăieri îi dădeam carnetul de note mamei ca să-mi semneze de 'luare la cunoştinţă'.
De acum încolo semnez eu...
Viata asta are etapele ei....si momentele astea mici sunt cele mai emotive....ne transporta cu mintea in trecut, atunci cand mama noastra a trebuit sa iscaleasca prima nota.
Pe de alta parte, daca fiica seamana cu mama....o sa promoveze totul cu bine :)
felicitari. sunteti pe drumul cel bun. asa se scrie istoria unui om. cu primul pampers, cu prima poezie... cu prima nota. la mai mare!!