Acum câteva zile, cineva se plângea de singurătate. Cui îi place, până la urmă, să fie singur?
Nimănui.
Nu ne place, aşa că facem tot ce putem să evităm. Apelăm la prieteni, rude, cunoscuţi, vecini; provocăm evenimente, întâlniri; punem mâna pe telefon şi căutăm în agendă, până la urmă tot găsim pe cineva cu care să alungăm singurătatea; deschidem radioul pentru muzică şi noutăţi; pornim televizorul - măcar în surdină să fie nişte zgomot, nişte voci...
Fugim de singurătate, de liniştea aceea care ne face să fim doar noi cu noi.
Un profesor ne spunea la un curs că omul a început să nu se mai placă pe sine, să nu-şi mai fie suficient sau chiar să se teamă de sine. Aşa se explică de ce fuge cu atâta disperare de linişte, de singurătate.
Văzând că nu prea suntem de acord cu el, ne-a spus: nu trebuie să-mi răspundeţi la următoarea întrebare, dar gândiţi-vă bine: când aţi fost ultima dată singuri în linişte, fără niciun zgomot (TV, radio, etc) în jur şi v-aţi lăsat gândurile libere?
Fiecare şi-a răspuns sieşi...
Apoi i-am dat dreptate.
Dar tu? Tu când ai fost ultima dată singur în linişte, fără niciun zgomot în jur şi ţi-ai lăsat gândurile libere?
Nimănui.
Nu ne place, aşa că facem tot ce putem să evităm. Apelăm la prieteni, rude, cunoscuţi, vecini; provocăm evenimente, întâlniri; punem mâna pe telefon şi căutăm în agendă, până la urmă tot găsim pe cineva cu care să alungăm singurătatea; deschidem radioul pentru muzică şi noutăţi; pornim televizorul - măcar în surdină să fie nişte zgomot, nişte voci...
Fugim de singurătate, de liniştea aceea care ne face să fim doar noi cu noi.
Un profesor ne spunea la un curs că omul a început să nu se mai placă pe sine, să nu-şi mai fie suficient sau chiar să se teamă de sine. Aşa se explică de ce fuge cu atâta disperare de linişte, de singurătate.
Văzând că nu prea suntem de acord cu el, ne-a spus: nu trebuie să-mi răspundeţi la următoarea întrebare, dar gândiţi-vă bine: când aţi fost ultima dată singuri în linişte, fără niciun zgomot (TV, radio, etc) în jur şi v-aţi lăsat gândurile libere?
Fiecare şi-a răspuns sieşi...
Apoi i-am dat dreptate.
Dar tu? Tu când ai fost ultima dată singur în linişte, fără niciun zgomot în jur şi ţi-ai lăsat gândurile libere?
Eu fac deseori asta, cel mai des insa cand merg cu masina si sunt singur, prefer sa opresc radioul si sa ma gandesc, sa ma pierd in mine...
Era să scriu că te invidiez, dar dacă stau bine şi mă gândesc, liniştirea sinelui nu e chiar totală atunci când conduci; o concentrare minimă trebuie să păstrezi, altfel eşti liniştit... de tot.
Hm, eu vorbeam aici de a sta tu cu tine , de a nu-ti fi frica sa vorbesti si sa te analizezi in liniste, sa-ti asculti gandurile sau chiar sa gandesti cu voce tare, e incredibil cum pot sa iti sune gandurile. Nu am zis nimic de linistire, dimpotriva poate, cand te auzi pe tine ... s-ar putea sa te ingrijorezi cam tare. Oricum, recomand si incearca sa vorbesti cu voce tare, ca si cum ai spune altcuiva insa sa fie exact ceea ce gandesti, sa auzi cum suna tare ceea ce spui, sa-ti spui tie ca si cum spui celui de langa tine. E destul de crunt daca o sa reusesti sa spui cu voce tare.
Eu.. în aproape 60% din zi. Din fiecare zi!