Prin ploaie

O după-amiază ploioasă. Un bătrânel trecut de 80 de ani se întoarce de la cumpărături. Duce o plasă de plastic pe jumătate plină. De-ar fi mai sprinten, s-ar feri de stropii grei şi reci care-i biciuiesc creştetul şi spatele gârbovit. De-ar fi mai tânăr, s-ar grăbi să ajungă mai repede. Dar nu mai e...
E bine totuşi că picioarele îl ajută să meargă chiar şi aşa târşâit.
Hainele-i sunt ponosite şi ude, dar cine se mai uită la ele? Cine se mai uită la el?
El doar merge prin ploaie cu plasa în mână.
La colţul unei case se opreşte. Se aşează pe soclul clădirii să se odihnească. Şi ce are dacă-l plouă? E fericit că poate sta jos.
Desface plasa cu mâinile tremurânde şi scoate ceva din ea - o sticlă de jumătate cu bere! Duce sticla începută la gură şi înghite de 2-3 ori din berea ieftină. Mâna îi tremură destul de tare, dar berea nu se varsă. Se şterge la gură mulţumit, mai zăboveşte câteva clipe aşezat pe soclul casei, apoi se ridică şi îşi îndreaptă spatele. Pune sticla cu grijă în buzunarul din interior al hainei ude, strânge gura pungii şi îşi continuă drumul.
La prima vedere poate părea un beţiv nenorocit. Oare aşa este?
Sau poate este un bătrânel care se bucură de fiecare clipă rămasă până când va trece dincolo? De fiecare clipă şi de orice, fie că e ploaia rece, berea din sticlă sau mersul pe stradă...
toateBlogurile.ro