Ştim şi putem să citim - ce banal! Repede sau încet, pe litere sau pe diagonală, într-o limbă sau în mai multe, cititul nu ni se mai pare ceva deosebit. Corect?
E de la sine înţeles, face parte din noi, la fel ca mersul pe jos sau spălatul pe mâini.
Nu îi mai recunoaştem importanţa colosală, nu-l mai conştientizăm...
Din când în când ne lovim însă de mici piedici şi atunci parcă ne apucă de mână o umbră de frustrare.
Să mergem, măcar cu gândul, într-un orăşel din China (de exemplu) fără potenţial turistic, fără panouri în engleză. Nu ştim limba lor, nu putem citi indicatoare, firme, panouri, anunţuri, ziare, etc. Cum te simţi?
Du-te, din nou imaginar, înapoi în copilărie şi uită anii de şcoală. Ai 5 - 6 ani, iar literele îţi sunt străine, nu ştii să citeşti, dar vrei să ştii ce scrie colo sau dincolo. Ce faci? Îl tragi de mânecă pe adultul de lângă tine şi-l întrebi ce scrie acolo.
Oricât ne-am fi chinuit (sau nu) în şcoală, uite că s-a meritat. Cunoaşterea literelor şi deprinderea de a citi ne dau o independenţă colosală în primă fază, apoi ne ajută să ne dezvoltăm, dacă ne şi stimulăm să aprofundăm arta aceasta cu cărţi şi informaţii diverse.
Cum ar fi să nu ştim acum să citim? Cu siguranţă n-am fi ajuns până la aceste cuvinte. Ca să ştim cât e ceasul, ne-ai fi uitat la soare (eventual); PC-ul ne-ar fi fost inutil; banii i-am fi recunoscut cel mult după culoare, formă şi mărime; la telefonul mobil am fi folosit maxim tastele de deschis/închis; filmele nedublate în limba noastră ar fi rămas neînţelese la fel ca şi orice prospect de medicamente, etichetă de produse, listă de meniuri, afiş, scrisoare, etc. Despre cărţi nici nu mai vorbim...
Ştii cât te-ai dezvoltat doar pentru că ştii să citeşti?
E de la sine înţeles, face parte din noi, la fel ca mersul pe jos sau spălatul pe mâini.
Nu îi mai recunoaştem importanţa colosală, nu-l mai conştientizăm...
Din când în când ne lovim însă de mici piedici şi atunci parcă ne apucă de mână o umbră de frustrare.
Să mergem, măcar cu gândul, într-un orăşel din China (de exemplu) fără potenţial turistic, fără panouri în engleză. Nu ştim limba lor, nu putem citi indicatoare, firme, panouri, anunţuri, ziare, etc. Cum te simţi?
Du-te, din nou imaginar, înapoi în copilărie şi uită anii de şcoală. Ai 5 - 6 ani, iar literele îţi sunt străine, nu ştii să citeşti, dar vrei să ştii ce scrie colo sau dincolo. Ce faci? Îl tragi de mânecă pe adultul de lângă tine şi-l întrebi ce scrie acolo.
Oricât ne-am fi chinuit (sau nu) în şcoală, uite că s-a meritat. Cunoaşterea literelor şi deprinderea de a citi ne dau o independenţă colosală în primă fază, apoi ne ajută să ne dezvoltăm, dacă ne şi stimulăm să aprofundăm arta aceasta cu cărţi şi informaţii diverse.
Cum ar fi să nu ştim acum să citim? Cu siguranţă n-am fi ajuns până la aceste cuvinte. Ca să ştim cât e ceasul, ne-ai fi uitat la soare (eventual); PC-ul ne-ar fi fost inutil; banii i-am fi recunoscut cel mult după culoare, formă şi mărime; la telefonul mobil am fi folosit maxim tastele de deschis/închis; filmele nedublate în limba noastră ar fi rămas neînţelese la fel ca şi orice prospect de medicamente, etichetă de produse, listă de meniuri, afiş, scrisoare, etc. Despre cărţi nici nu mai vorbim...
Ştii cât te-ai dezvoltat doar pentru că ştii să citeşti?
Trimiteți un comentariu