A înnebunit lupu'. Eu aşa cred. Nici noi nu suntem departe; noi românii, noi oamenii.
Toată lumea vorbeşte, toţi se întreabă: care-i treaba cu gripa asta nouă?
S-a scris mult, s-a vorbit şi mai mult, s-a analizat pe şi prin toate părţile posibile şi imposibile acest subiect; s-au făcut conexiuni, s-a presupus, s-a inventat, s-au făcut dezvăluiri...
Circulă tot felul de informaţii. Nici nu mai ştii ce să crezi şi ce să faci. C-o fi, că n-o fi...
Uite, de exemplu aseară, neuronul meu a refuzat orice informaţie în plus la un moment dat. De ce? Simplu: am citit mai multe mail-uri şi materiale cu informaţii despre H1N1. Cum să te protejezi, de ce să nu te vaccinezi, ce ar putea fi în spatele virusului, cum totul e o conspiraţie mondială, că virusul a fost creat în laborator, că marile puteri ale lumii au hotărât să decimeze populaţia deoarece nu ne mai ajung resursele naturale, că x legat de y.
Teoria conspiraţiei părea destul de bine fundamentată; ba mai mult, am aflat că nici "Codex Alimentarius" nu e ceea ce pare, ci tot spre nenorocirea oamenilor e introdus.
Pe scurt:
- gripa porcină e doar o altă făcătură în favoarea celor puţini şi 'deştepţi' şi în defavoarea celor mulţi şi mai puţini deştepţi;
- la fel gripa aviară, Sida, cancerul de col uterin
- suntem doar nişte cifre în registrele celor puternici şi influenţi
- viitorul nu mai sună bine deloc
Astea erau informaţiile primite pe cale vizuală. Concomitent, tembelizorul executa un asalt puternic cu ştiri din parlament şi guvern: buget de coşmar, măsuri viitoare de groază: disponibilizări, salarii strangulate, etc.
Parcă sunt prea multe dintr-o dată, nu? Tocmai de aceea, neuronul meu a zis stop că altfel o să dau ortu' popii sub o formă sau alta (combustie internă, harachiri, etc).
Aşa că m-am resetat şi am activat sistemul de autoprotecţie mentală; o viaţă am şi n-am de gând să mor de frică!
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?
....
Toată lumea vorbeşte, toţi se întreabă: care-i treaba cu gripa asta nouă?
S-a scris mult, s-a vorbit şi mai mult, s-a analizat pe şi prin toate părţile posibile şi imposibile acest subiect; s-au făcut conexiuni, s-a presupus, s-a inventat, s-au făcut dezvăluiri...
Circulă tot felul de informaţii. Nici nu mai ştii ce să crezi şi ce să faci. C-o fi, că n-o fi...
Uite, de exemplu aseară, neuronul meu a refuzat orice informaţie în plus la un moment dat. De ce? Simplu: am citit mai multe mail-uri şi materiale cu informaţii despre H1N1. Cum să te protejezi, de ce să nu te vaccinezi, ce ar putea fi în spatele virusului, cum totul e o conspiraţie mondială, că virusul a fost creat în laborator, că marile puteri ale lumii au hotărât să decimeze populaţia deoarece nu ne mai ajung resursele naturale, că x legat de y.
Teoria conspiraţiei părea destul de bine fundamentată; ba mai mult, am aflat că nici "Codex Alimentarius" nu e ceea ce pare, ci tot spre nenorocirea oamenilor e introdus.
Pe scurt:
- gripa porcină e doar o altă făcătură în favoarea celor puţini şi 'deştepţi' şi în defavoarea celor mulţi şi mai puţini deştepţi;
- la fel gripa aviară, Sida, cancerul de col uterin
- suntem doar nişte cifre în registrele celor puternici şi influenţi
- viitorul nu mai sună bine deloc
Astea erau informaţiile primite pe cale vizuală. Concomitent, tembelizorul executa un asalt puternic cu ştiri din parlament şi guvern: buget de coşmar, măsuri viitoare de groază: disponibilizări, salarii strangulate, etc.
Parcă sunt prea multe dintr-o dată, nu? Tocmai de aceea, neuronul meu a zis stop că altfel o să dau ortu' popii sub o formă sau alta (combustie internă, harachiri, etc).
Aşa că m-am resetat şi am activat sistemul de autoprotecţie mentală; o viaţă am şi n-am de gând să mor de frică!
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?
....
(Rugăciunea unui dac - Mihai Eminescu)
Trimiteți un comentariu