E hotărât lucru: copiii sunt un inepuizabil izvor de explicaţii trăsnite. Una mai tare decât cealaltă.
În maşină:
Fiică-mea: "În ce localitate am intrat?"
Eu: "În Mândra."
Alesia: "Mama, asta înseamnă că aici toţi oamenii sunt mândri?"
Alesia: "Aici unde suntem?"
Eu: "În Porumbacu."
Alesia: "Aha... Oamenii care stau aici strâng mult porumb, nu-i aşa?"
Cu o altă ocazie, auzind că am ieşit din Scoreiu, replica a fost pe măsura numelui: "Ce de scoruri mai ţin cei de aici... până şi satul lor se numeşte aşa!"
În maşină:
Fiică-mea: "În ce localitate am intrat?"
Eu: "În Mândra."
Alesia: "Mama, asta înseamnă că aici toţi oamenii sunt mândri?"
Alesia: "Aici unde suntem?"
Eu: "În Porumbacu."
Alesia: "Aha... Oamenii care stau aici strâng mult porumb, nu-i aşa?"
Cu o altă ocazie, auzind că am ieşit din Scoreiu, replica a fost pe măsura numelui: "Ce de scoruri mai ţin cei de aici... până şi satul lor se numeşte aşa!"
Următoarea dată când merg acasă voi fi mai atent, să văd dacă sunt mândri. :))
Uită-te şi la tine! :))