Primul...

Este o realizare. Şi ce mai realizare!!!
Se făcea că era o zi cu soare, în care cu mic, cu mare, ne-am ascuns de lume pe malul unei bălţi. Şi cum undiţe se găseau pentru cine avea suficientă răbdare să fraierească vreun peşte, am pus şi eu mâna pe una şi m-am pus pe aşteptat.
Bineînţeles că mi s-a încurcat de vreo câteva ori firul, că am aruncat aiurea, etc, dar ăsta-i farmecul începătorului....
Şi, după o bucată serioasă de aşteptare, unul s-a lăsat fraierit, asta după ce alţi fraţi-veri-nepoţi de-ai lui mi-au halit mişeleşte momeala de vreo 2 ori.
Lui însă nu i-a mers:Şi ce triumf pe capul meu! Câtă mândrie! Ce mai realizare! Eşti de acord, nu?
Dar ca să-ţi dai seama ce monstruozitate de peşte am reuşit să agăţ în undiţă, iată-l comparativ cu palma mea :))
toateBlogurile.ro