Am făcut-o şi pe asta. Am plecat cu cortul pentru prima dată cu toată familia. A fost un weekend cu cod galben şi tot soiul de avertizări de ploaie, dar din moment ce ne-am hotărât, duşi am fost.
Pentru copii a fost o noutate deplină, aşa că s-au bucurat de fiecare mişcare sau activitate. Emanau fericire prin fiecare por şi au participat veseli la orice făceau oamenii mari. Orice cârlig fixat, orice sfoară întinsă erau însoţite de o avalanşă de întrebări, toate cu formula "de ce.... ?". Apoi se lăsa cu "oauuuu" şi "ahaaa".
Doar ploaia şi mâncarea i-au ţintuit sub un acoperiş de câteva ori, dar au supravieţuit cu brio - enervant, dom'le, să tot fi nevoit să mănânci de 3 ori pe zi!
Toată ziua s-au extaziat la gândul că vor dormi în cort, iar seara au adormit imediat ce au pus capul pe pernă - explicabil după atâta agitaţie.
Somnul a fost şi el agitat din motiv de căldură, ghionturi de la vecini, etc. dar a fost odihnitor (pentru unii).
A doua zi de dimineaţă, grupa mică era fresh şi gata de o nouă "aventură". Noi, ceilalţi, nu prea.... :)) deh, după o vârstă e mai greu.
Dezamăgire mare când am strâns corturile şi o altă avalanşă de întrebări: de ce nu putem sta aici şi la noapte, de ce trebuie să plecăm, de ce nu lăsăm corturile aici ca să mai venim, etc.
În concluzie: copiii s-au distrat, adulţii s-au relaxat, doar eu m-am ales cu o durere cumplită de gât!
Pentru copii a fost o noutate deplină, aşa că s-au bucurat de fiecare mişcare sau activitate. Emanau fericire prin fiecare por şi au participat veseli la orice făceau oamenii mari. Orice cârlig fixat, orice sfoară întinsă erau însoţite de o avalanşă de întrebări, toate cu formula "de ce.... ?". Apoi se lăsa cu "oauuuu" şi "ahaaa".
Doar ploaia şi mâncarea i-au ţintuit sub un acoperiş de câteva ori, dar au supravieţuit cu brio - enervant, dom'le, să tot fi nevoit să mănânci de 3 ori pe zi!
Toată ziua s-au extaziat la gândul că vor dormi în cort, iar seara au adormit imediat ce au pus capul pe pernă - explicabil după atâta agitaţie.
Somnul a fost şi el agitat din motiv de căldură, ghionturi de la vecini, etc. dar a fost odihnitor (pentru unii).
A doua zi de dimineaţă, grupa mică era fresh şi gata de o nouă "aventură". Noi, ceilalţi, nu prea.... :)) deh, după o vârstă e mai greu.
Dezamăgire mare când am strâns corturile şi o altă avalanşă de întrebări: de ce nu putem sta aici şi la noapte, de ce trebuie să plecăm, de ce nu lăsăm corturile aici ca să mai venim, etc.
În concluzie: copiii s-au distrat, adulţii s-au relaxat, doar eu m-am ales cu o durere cumplită de gât!
Trimiteți un comentariu