Să fi tot avut vreo 12 ani puştiul; drăguţel, cu tunsoare şi haine moderne, mergea într-un fel important pe stradă alături de prietenul său. Al doilea puştan era ceva mai modest, dar încerca să se ridice la nivelul amicului său. Povesteau, probabil, ceva foarte interesant de vreme ce ambii erau destul de concentraţi şi oarecum încruntaţi.
Au traversat în fugă strada, apoi au trecut pe lângă maşina din care îi priveam. Mi-au atras atenţia prin felul în care încercau să pară maturi, interesanţi şi importanţi.
Am zâmbit privindu-i, dar într-o fracţiune de secundă zâmbetul mi-a încremenit. Primul băieţandru avea ascunsă în mână o ţigară aprinsă din care a tras un fum de parcă ar fi luat o gură de aer curat într-o dimineaţă senină la munte. Nu a pufăit, nu s-a prefăcut, a tras din ţigară în cel mai natural şi profund mod.
Ştiu, copiii din ziua de azi...
Dar asta nu mă poate opri să nu mă mir şi să-mi fie milă de viitorul lor.
Au traversat în fugă strada, apoi au trecut pe lângă maşina din care îi priveam. Mi-au atras atenţia prin felul în care încercau să pară maturi, interesanţi şi importanţi.
Am zâmbit privindu-i, dar într-o fracţiune de secundă zâmbetul mi-a încremenit. Primul băieţandru avea ascunsă în mână o ţigară aprinsă din care a tras un fum de parcă ar fi luat o gură de aer curat într-o dimineaţă senină la munte. Nu a pufăit, nu s-a prefăcut, a tras din ţigară în cel mai natural şi profund mod.
Ştiu, copiii din ziua de azi...
Dar asta nu mă poate opri să nu mă mir şi să-mi fie milă de viitorul lor.
Trimiteți un comentariu