E departe 8 Martie, dar tocmai de aceea astăzi vorbim despre MAMA. Nu una clar definită prin nume, statut, trăsături, ci despre o mamă specială: a ta, a mea, a fiecăruia.
Pe mama ajungem s-o înţelegem cel mult atunci când suntem în locul ei, dar şi atunci altele sunt circumstanţele.
De cele mai multe ori nu ştim cât se sacrifică, cât se zbate, cât plânge şi cât luptă. Ne enervează şi nu o înţelegem.
Cât o dor cuvintele noastre obraznice?
Cât o răneşte nerecunoştinţa noastră?
Şi totuşi ea merge mai departe... pentru că aşa face mama!
"Mama şi tata se uitau la televizor când mama a spus:" Sunt obosită şi e târziu. Cred că ma voi duce în pat."
O ia spre bucătărie ca să facă sandvişurile pentru a doua zi.
Spală castroanele de popcorn, scoate carnea din congelator pentru prânzul din ziua următoare, verifică cerealele, umple borcanul cu zahăr, pune linguriţele şi castroanele pe masă şi pregăteşte filtrul de cafea pentru a doua zi.
Apoi pune nişte rufe la uscat, mai bagă nişte haine în maşina de spălat, calcă o cămaşă şi coase un nasture care cădea la o altă cămaşă.
Strânge piesele jocului rămas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aşează agenda de telefon la loc în raft.
Udă câteva plante, goleşte un coş de gunoi şi pune un prosop la uscat pe bară.
Se întinde, cască şi o ia spre dormitor. Se opreşte la birou şi scrie o notiţă pentru profesoară, numără nişte bani pentru excursia de mâine şi ridică o carte de şcoală căzută sub scaun.
Scrie o felicitare pentru ziua de naştere a unui prieten, o bagă în plic, scrie adresa, o timbrează şi scrie o notiţa pentru cumpărături.
Le pune pe amândouă lângă geanta ei.
Mama se spală pe dinţi şi îşi curăţă unghiile, îşi curăţă faţa cu demachiantul ei 3 în 1, îşi dă cu cremă de noapte antirid.
Tata îi strigă: "Credeam că te duci în pat."
"Sunt pe drum", răspunde ea.
Adaugă apă în vasul câinelui, dă pisica afară şi se asigură că uşile sunt închise cu cheia şi că lumina e deschisă pe terasă.
Se uită în camera copiilor, le stinge lămpile de pe noptiere şi televizorul, ridică o cămaşă, aruncă nişte şosete murdare în coşul de rufe şi verifică ghiozdanul mezinului.
În cameră ei îşi potriveşte alarma la ceas, îşi aşează hainele pentru a doua zi şi îndreaptă raftul de la pantofi.
Mai adaugă 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pentru a doua zi. Îşi spune rugăciunea şi vizualizează împlinirea dorinţelor ei.... minunat!
În acelaşi timp tata închide televizorul şi anunţă generic: " Mă duc în pat."
Şi o şi face... fără niciun alt gând."
Ţi se pare cunoscut exemplul, măcar parţial, nu-i aşa?
Poate-ţi aminteşti data viitoare înainte de a-i arunca o vorbă urâtă.
Pe mama ajungem s-o înţelegem cel mult atunci când suntem în locul ei, dar şi atunci altele sunt circumstanţele.
De cele mai multe ori nu ştim cât se sacrifică, cât se zbate, cât plânge şi cât luptă. Ne enervează şi nu o înţelegem.
Cât o dor cuvintele noastre obraznice?
Cât o răneşte nerecunoştinţa noastră?
Şi totuşi ea merge mai departe... pentru că aşa face mama!
"Mama şi tata se uitau la televizor când mama a spus:" Sunt obosită şi e târziu. Cred că ma voi duce în pat."
O ia spre bucătărie ca să facă sandvişurile pentru a doua zi.
Spală castroanele de popcorn, scoate carnea din congelator pentru prânzul din ziua următoare, verifică cerealele, umple borcanul cu zahăr, pune linguriţele şi castroanele pe masă şi pregăteşte filtrul de cafea pentru a doua zi.
Apoi pune nişte rufe la uscat, mai bagă nişte haine în maşina de spălat, calcă o cămaşă şi coase un nasture care cădea la o altă cămaşă.
Strânge piesele jocului rămas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aşează agenda de telefon la loc în raft.
Udă câteva plante, goleşte un coş de gunoi şi pune un prosop la uscat pe bară.
Se întinde, cască şi o ia spre dormitor. Se opreşte la birou şi scrie o notiţă pentru profesoară, numără nişte bani pentru excursia de mâine şi ridică o carte de şcoală căzută sub scaun.
Scrie o felicitare pentru ziua de naştere a unui prieten, o bagă în plic, scrie adresa, o timbrează şi scrie o notiţa pentru cumpărături.
Le pune pe amândouă lângă geanta ei.
Mama se spală pe dinţi şi îşi curăţă unghiile, îşi curăţă faţa cu demachiantul ei 3 în 1, îşi dă cu cremă de noapte antirid.
Tata îi strigă: "Credeam că te duci în pat."
"Sunt pe drum", răspunde ea.
Adaugă apă în vasul câinelui, dă pisica afară şi se asigură că uşile sunt închise cu cheia şi că lumina e deschisă pe terasă.
Se uită în camera copiilor, le stinge lămpile de pe noptiere şi televizorul, ridică o cămaşă, aruncă nişte şosete murdare în coşul de rufe şi verifică ghiozdanul mezinului.
În cameră ei îşi potriveşte alarma la ceas, îşi aşează hainele pentru a doua zi şi îndreaptă raftul de la pantofi.
Mai adaugă 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pentru a doua zi. Îşi spune rugăciunea şi vizualizează împlinirea dorinţelor ei.... minunat!
În acelaşi timp tata închide televizorul şi anunţă generic: " Mă duc în pat."
Şi o şi face... fără niciun alt gând."
Ţi se pare cunoscut exemplul, măcar parţial, nu-i aşa?
Poate-ţi aminteşti data viitoare înainte de a-i arunca o vorbă urâtă.
citesc blog ul zilnic, dar postarea asta mi a scapat, abia acum am citit o. mi se pare f cunoscut exemplul, asa e si mama.. mi au dat lacrimile:(
@ Papaki
M-aş bucura să te ajute s-o preţuieşti mai mult pe mama ta...
Cu siguranta. ceva s a schimbat in mine si in atitudinea mea dupa ce am citit o...