Fericirea şi nefericirea nu pot fi măsurate şi comparate. Fiecare este fericit/nefericit în felul său în sufletul său, dar de multe ori trecem de barierele propriei fiinţe şi, căţăraţi pe gardul vecinului, facem comparaţii de suprafaţă...
Cât de uşor uităm că şi ceilalţi sunt fericiţi/nefericiţi în felul lor.
În fiecare zi adăugăm câte un vârf de cuţit de experienţă la inventarul vieţii. Bune şi rele le înmagazinăm în cotloanele minţii iar apoi, din când în când, tragem linie. Facem şi calcule, nu chiar matematice, dar suficient de apropiate; tragem cu ochiul spre ceilalţi şi, de cele mai multe ori, înclinăm balanţa înspre ei când e vorba de fericire. La nefericire ne rezervăm cea mai înaltă poziţie.
Acelaşi tipar l-am urmat şi eu, dar scara de valori mi-a fost din nou zdruncinată, spre norocul meu.
La prima vedere, oamenii pot părea mai fericiţi decât sunt, mai fără griji, mai fără necazuri. Dar când îşi deschid sufletul...
Chipul zâmbitor ascunde drame care pe alţii i-ar putea dărâma; şi totuşi zâmbeşte. După ce îi afli povestea, vezi amărăciunea din spatele zâmbetului.
Omul vesel duce în spate povara unor tragedii incredibile, dar îşi ţine spatele drept. Dacă îi asculţi istoria, te convingi că timpul vindecă răna, dar cicatricea rămâne veşnic.
Alţii nu te lasă să treci de zidul pe care l-au ridicat în faţa lumii, nu ai cum ştii ce e dincolo...
Fericirea şi nefericirea nu pot fi măsurate şi comparate.
Cât de uşor uităm că şi ceilalţi sunt fericiţi/nefericiţi în felul lor.
În fiecare zi adăugăm câte un vârf de cuţit de experienţă la inventarul vieţii. Bune şi rele le înmagazinăm în cotloanele minţii iar apoi, din când în când, tragem linie. Facem şi calcule, nu chiar matematice, dar suficient de apropiate; tragem cu ochiul spre ceilalţi şi, de cele mai multe ori, înclinăm balanţa înspre ei când e vorba de fericire. La nefericire ne rezervăm cea mai înaltă poziţie.
Acelaşi tipar l-am urmat şi eu, dar scara de valori mi-a fost din nou zdruncinată, spre norocul meu.
La prima vedere, oamenii pot părea mai fericiţi decât sunt, mai fără griji, mai fără necazuri. Dar când îşi deschid sufletul...
Chipul zâmbitor ascunde drame care pe alţii i-ar putea dărâma; şi totuşi zâmbeşte. După ce îi afli povestea, vezi amărăciunea din spatele zâmbetului.
Omul vesel duce în spate povara unor tragedii incredibile, dar îşi ţine spatele drept. Dacă îi asculţi istoria, te convingi că timpul vindecă răna, dar cicatricea rămâne veşnic.
Alţii nu te lasă să treci de zidul pe care l-au ridicat în faţa lumii, nu ai cum ştii ce e dincolo...
Fericirea şi nefericirea nu pot fi măsurate şi comparate.
maaaaaaare dreptate ai, de multe ori m-am gandit si eu la asta....e atat de usor sa te desconsideri, cand ii privesti pe ceilalti; pt ca nu le cunosti problemele si ii vezi zambind, deja in mintea ta, iti imaginezi: ce bine de el/ea nu are nici o grija pe cap.... gandim asa pt ca suntem vulnerabili cand trecem printr-o perioada mai proasta. dar eu sunt o fire optimista din fire si atunci cand sunt fericita ma uit la cei din jurul meu si zic asa: ce bine ar fi sa simta si el sau ea fericirea asta! BRAVO, imi place blog ul tau
Bravo şi ţie pentru că te gândeşti la alţii. Mulţumesc pentru comentariu şi aprecieri.