Cum ar fi, dom'le, viaţa fără etichetă? Şi aici nu mă refer la normele de comportare stabilite la curţile monarhilor sau în relaţiile dintre diplomaţi! Nu, ci la banala bucată de hârtie / material care se aplică pe orice produs şi pe care se indică numele, conţinutul, preţul, destinaţia, etc.
Cum ar fi să nu ne mai zgârie etichetele de la lenjeria intimă sau de la bluze şi cămăşi? Să nu mai atârne peste guler sau să se vadă prin material? Şi, ca şi cum câte o etichetă n-ar fi destul de enervantă, firmele de confecţii pun câte 2-3, şi acelea cât un cearşaf (nu mă refer la cele detaşabile!)!
Cum ar fi ca în magazine să nu mai fie lipită eticheta cu preţul pe papuci, pantofi, cizme, etc. Şi, ca un făcut, eticheta se lipeşte atât de bine de talpă papucilor încât tot rămâne câte-o rămăşiţă de hârtie oricât te-ai chinui s-o dezlipeşti.
Cum ar fi ca aceleaşi etichete cu preţul produsului să nu mai fie lipite pe cărţi, felicitări, porţelanuri, jucării şi altele? Şi, mai ales atunci când le alegem drept cadouri, să nu rămână în ciudă câte-o urmă de etichetă pe respectivul cadou, iar vânzătoarea să "n-o vadă" intenţionat înainte de împachetare.
Pe de altă parte, cum ar fi dacă etichetele, de care se pare că suntem legaţi ombilical, ar conţine informaţii pe înţelesul poporului? Că doar nu suntem toţi atât de pricepuţi încât să înţelegem ce înseamnă de exemplu "emulsifianţi mono şi digliceride ale acizilor graşi şi esteri ai acidului mono şi diacetil tartric cu mono şi digliceridele acizilor graşi E472, conservanţi propionat de calciu E282 şi acid sorbic E200, colorant betacaroten E160" (chinezeasca asta este de pe eticheta unei pâini!!!)
Cum ar fi dacă cele de mai sus n-ar fi? Probabil că viaţa ar fi mai simplă, deci ce rost ar avea? :))
Cum ar fi să nu ne mai zgârie etichetele de la lenjeria intimă sau de la bluze şi cămăşi? Să nu mai atârne peste guler sau să se vadă prin material? Şi, ca şi cum câte o etichetă n-ar fi destul de enervantă, firmele de confecţii pun câte 2-3, şi acelea cât un cearşaf (nu mă refer la cele detaşabile!)!
Cum ar fi ca în magazine să nu mai fie lipită eticheta cu preţul pe papuci, pantofi, cizme, etc. Şi, ca un făcut, eticheta se lipeşte atât de bine de talpă papucilor încât tot rămâne câte-o rămăşiţă de hârtie oricât te-ai chinui s-o dezlipeşti.
Cum ar fi ca aceleaşi etichete cu preţul produsului să nu mai fie lipite pe cărţi, felicitări, porţelanuri, jucării şi altele? Şi, mai ales atunci când le alegem drept cadouri, să nu rămână în ciudă câte-o urmă de etichetă pe respectivul cadou, iar vânzătoarea să "n-o vadă" intenţionat înainte de împachetare.
Pe de altă parte, cum ar fi dacă etichetele, de care se pare că suntem legaţi ombilical, ar conţine informaţii pe înţelesul poporului? Că doar nu suntem toţi atât de pricepuţi încât să înţelegem ce înseamnă de exemplu "emulsifianţi mono şi digliceride ale acizilor graşi şi esteri ai acidului mono şi diacetil tartric cu mono şi digliceridele acizilor graşi E472, conservanţi propionat de calciu E282 şi acid sorbic E200, colorant betacaroten E160" (chinezeasca asta este de pe eticheta unei pâini!!!)
Cum ar fi dacă cele de mai sus n-ar fi? Probabil că viaţa ar fi mai simplă, deci ce rost ar avea? :))
Mai, mare enigma :)) Mama e disperata cu etichetele bluzelor, tricourilor, camasilor etc.. Cred ca ar fi in stare sa le dea jos inca din magazin :)) O irita. Cele cu pretul o irita si mai si, cand vede cati RON tre` sa dea... :))
Mai Teo, dar aia sigur era eticheta de la o paine? :-ss
Si totusi exista o eticheta care le place maxim barbatilor: cea de pe talpa pantofilor prostituatelor din Amsterdam. Pe ea scrie pretul unei ore de placere, pe sistemul descris de poza din postul tau. Daca ajungi intr un cartier in care dai peste o astfel de domnisoara, clar nu te ai dus degeaba, deci eticheta e utila :)