
Există şi români fără celular printre noi, ducând o viaţă absolut normală şi banală. Şi totuşi sunt altfel. Chiar dacă avem cotidianul în comun (serviciu, casă, cumpărături, vizite, aniversări), ei - fericiţii - parcă nu sunt atât de stresaţi, nu au acel sentiment tembel că timpul se contractă, nu sunt într-o fugă continuă după comunicare.
Te-ai gândit vreodată câţi oameni din jurul tău n-au telefon mobil? Măcar un mobil, că foarte mulţi au 2 sau 3.
Eu mi-am luat prietenii, rudele şi cunoştinţele la "verificat" şi am descoperit că există totuşi o prietenă care refuză obiectul. Este o persoană absolut normală, cu familie şi loc de muncă. Are şi un copil, pe care-l verifică doar prin telefonul fix (deocamdată, zic eu, pentru că are doar 3 ani).
Viaţa ei decurge absolut normal, ba mai mult, nu o ţârâie nimic la cap toată ziua, dacă dai de ea pe telefonul fix, ai noroc, dacă nu... mai încerci. Nu se stresează că nu-şi găseşte telefonul, că i-a căzut pe jos, că se strică sau că i-l fură cineva; nu-şi face griji că nu mai are credit sau că factura e prea mare, etc.
Sincer, o admir pentru faptul că nu s-a lăsat dusă de val ca noi, ceilalţi.
În rest, toţi cei pe care-i cunosc au ţâr-ţâr. Bine, ar mai fi bunică-mea, care la 80 de ani n-are celularul ei, dar îl foloseşte pe al mamei (adică ştie să răspundă la el şi, dacă-şi pune mintea, se apucă şi să sune). Eu am un telefon cu 2 cartele, soţul 2 telefoane, mama unul, sor'mea la fel, şeful 2 (că unul l-a pierdut), colegii înte 1 şi 3.
Tu?
vaaaai! sa nu vorbim de celulare ca la mine devine subiect sensibil. mi as dori sa pot sa traiesc fara. numai ca lumea mea, job ul meu, nu permite...sau?
Eu am 6 si le port toate dupa mine!
Telefonul mobil??? Pentru mine este una dintre cele mai "stresante" inventii. Din pacate a ajuns o necesitate!!! Il pot considera vital... sta "pe capul" meu cel putin 3 ore /zi exceptie facand Sambata si Duminica si (probabil) zilele de conediu (daca vor exista anul acesta) :)
Sa ne auzim... cu bine! :)
"O dam anonima, atunci o semnez!"
Dupa mine, telefonul mobil pentru unii e necesitate, pentru altii moda, sau ambele.
Pentru mine deocamdata e necesitate, intr-o vreme aveam 4 telefoane, am redus la 3, acum tind spre 2... Sper sa raman pana la urma cu unul, desi sunt blocat deocamdata cu 2:). Avantajul costurilor reduse contra dezavantajului de a avea mai mult de 1 aparat, ce sa-i faci...
Ideea de a ramane fara nici un mobil imi surade de mai multa vreme, sa vedem cum vom reusi s-o materializam, daca vom reusi...:)
Eu de firea mea fiind mai aiurit, mi se fura cam 1 telefon pe an, asta ar fi un motiv suficient de puternic sa renunt la ele, nu mai vorbim de stress-ul zilnic de a nu il(le) pierde pe undeva;)
:)) văd că mai toţi ne plângem din cauza mobilelor, dar încă nu ne putem desprinde de ele. Sunt răul necesar de zi cu zi. Oare cum va suna viitorul?
Ghicitoare:
E consilier local, director administrativ al unei importante institutii fagarasene si nu are mobil...?
@Anonim
Nu la el mă refeream când am scris materialul, dar ulterior mi-am dat seama că şi el face parte din categoria fericiţilor