Am întâlnit şi români... fără celular!

Incredibil, dar există. Există şi români fără celular! Şi aici nu mă refer la sufletele care trăiesc în vârf de munte, uitate de lume şi la care tehnologia n-a ajuns încă (adică oamenii din satele în care nu există nici măcar curent electric).
Există şi români fără celular printre noi, ducând o viaţă absolut normală şi banală. Şi totuşi sunt altfel. Chiar dacă avem cotidianul în comun (serviciu, casă, cumpărături, vizite, aniversări), ei - fericiţii - parcă nu sunt atât de stresaţi, nu au acel sentiment tembel că timpul se contractă, nu sunt într-o fugă continuă după comunicare.
Te-ai gândit vreodată câţi oameni din jurul tău n-au telefon mobil? Măcar un mobil, că foarte mulţi au 2 sau 3.
Eu mi-am luat prietenii, rudele şi cunoştinţele la "verificat" şi am descoperit că există totuşi o prietenă care refuză obiectul. Este o persoană absolut normală, cu familie şi loc de muncă. Are şi un copil, pe care-l verifică doar prin telefonul fix (deocamdată, zic eu, pentru că are doar 3 ani).
Viaţa ei decurge absolut normal, ba mai mult, nu o ţârâie nimic la cap toată ziua, dacă dai de ea pe telefonul fix, ai noroc, dacă nu... mai încerci. Nu se stresează că nu-şi găseşte telefonul, că i-a căzut pe jos, că se strică sau că i-l fură cineva; nu-şi face griji că nu mai are credit sau că factura e prea mare, etc.
Sincer, o admir pentru faptul că nu s-a lăsat dusă de val ca noi, ceilalţi.
În rest, toţi cei pe care-i cunosc au ţâr-ţâr. Bine, ar mai fi bunică-mea, care la 80 de ani n-are celularul ei, dar îl foloseşte pe al mamei (adică ştie să răspundă la el şi, dacă-şi pune mintea, se apucă şi să sune). Eu am un telefon cu 2 cartele, soţul 2 telefoane, mama unul, sor'mea la fel, şeful 2 (că unul l-a pierdut), colegii înte 1 şi 3.
Tu?

7 Responses
  1. zarali Says:

    vaaaai! sa nu vorbim de celulare ca la mine devine subiect sensibil. mi as dori sa pot sa traiesc fara. numai ca lumea mea, job ul meu, nu permite...sau?


  2. Mija Virgil Says:

    Eu am 6 si le port toate dupa mine!


  3. Danutzu Says:

    Telefonul mobil??? Pentru mine este una dintre cele mai "stresante" inventii. Din pacate a ajuns o necesitate!!! Il pot considera vital... sta "pe capul" meu cel putin 3 ore /zi exceptie facand Sambata si Duminica si (probabil) zilele de conediu (daca vor exista anul acesta) :)
    Sa ne auzim... cu bine! :)


  4. Anonim Says:

    "O dam anonima, atunci o semnez!"

    Dupa mine, telefonul mobil pentru unii e necesitate, pentru altii moda, sau ambele.
    Pentru mine deocamdata e necesitate, intr-o vreme aveam 4 telefoane, am redus la 3, acum tind spre 2... Sper sa raman pana la urma cu unul, desi sunt blocat deocamdata cu 2:). Avantajul costurilor reduse contra dezavantajului de a avea mai mult de 1 aparat, ce sa-i faci...
    Ideea de a ramane fara nici un mobil imi surade de mai multa vreme, sa vedem cum vom reusi s-o materializam, daca vom reusi...:)
    Eu de firea mea fiind mai aiurit, mi se fura cam 1 telefon pe an, asta ar fi un motiv suficient de puternic sa renunt la ele, nu mai vorbim de stress-ul zilnic de a nu il(le) pierde pe undeva;)


  5. Teo Says:

    :)) văd că mai toţi ne plângem din cauza mobilelor, dar încă nu ne putem desprinde de ele. Sunt răul necesar de zi cu zi. Oare cum va suna viitorul?


  6. Anonim Says:

    Ghicitoare:
    E consilier local, director administrativ al unei importante institutii fagarasene si nu are mobil...?


  7. Teo Says:

    @Anonim
    Nu la el mă refeream când am scris materialul, dar ulterior mi-am dat seama că şi el face parte din categoria fericiţilor


toateBlogurile.ro