"Pernă şi ruj"

Cartea a fost lansată în 2007 de dr. Cristian Andrei. Interesantă.
De gustibus non est disputandum, dar probabil că persoanele pudice nu vor ţine cartea prea mult în mână; alţii s-ar putea s-o aprecieze.

Am reţinut câteva fraze frumoase care te pot convinge (sau nu!) să răsfoieşti cartea.
Citatele de mai jos nu sunt nici pe departe un fel de rezumat la cărţii; sunt doar frânturi de realitate şi alăturări de cuvinte care ating o coardă sensibilă.


… amanta – femeia care caută fidelitatea şi o găseşte gata făcută, la bărbatul însurat.

Chiar dacă a fost luată de soţie pentru frumuseţea ei, soţia va ajunge într-un timp relativ scurt să se deformeze. Poate doar la fund şi nu la faţă. Poate doar în ochii soţului şi nu în ochii altor bărbaţi. Poate nu în ochii soţului, ci doar în proprii ochi. Doar poza de la nuntă pare să mai amintească de frumuseţea ei.

Femeile caută bărbaţi mai deştepţi ca ele, nu pentru că le este insuficientă propria inteligenţă, ci pentru că societatea umană este astfel alcătuită, încât valorile sunt în majoritate de tip masculin, iar soluţiile sunt şi ele considerate valabile, dacă sunt în stilul bărbaţilor. Într-o lume a bărbaţilor, şansa de a trăi bine nu poate veni decât din partea unui bărbat.

…latina (limba care îi ajută pe medici să spună vulgarităţi)

Măsura vieţii unui om este dată de ritmul în care trăieşte. Mai accelerat pentru aceia care depind de alţii, mai lent pentru aceia care au în interiorul lor un ritm clar, pe care îl pot impune celorlalţi. Dintre femeie şi bărbat, femeia este aceea care are un ritm interior mai bine consolidat, susţinut de zestrea ei biologică, mai ales prin intermediul hormonilor. Această claritate a ritmurilor femeii se regăseşte […] şi în tendinţa ei de a respecta tradiţiile, de a susţine o activitate aparent monotonă, de a stabili un program, de a prevedea ce se va întâmpla etc. prin ritmul ei, femeia creează atmosfera în familia din care face parte şi induce diverse stări care pot fi observate cu uşurinţă, în perioade precum cele de vacanţă, cele din timpul cât este însărcinată sau cele din timpul menopauzei… Dacă te poţi adapta ritmului ei, poţi avea o convieţuire armonioasă cu ea.
[…] Sunt multe lucruri pe care un bărbat le poate învăţa numai de la femei. Unul dintre acestea este ritmul vieţii.

Contrar convingerilor multora, femeia dominantă nu este o tipă cu mustaţă, o dură sau o sadică. Cel mai frecvent, ea este o persoană care ştie să impună argumente emoţionale la momentul oportun, astfel încât bărbatul să fie constrâns la acţiuni care îi convin ei. Acest fenomen se poate desfăşura ani de zile fără ca bărbatul dominat să conştientizeze ce se întâmplă. Doar alte femei sunt capabile să sesizeze cu acurateţe cât de a naibii poate să fie partenera unui bărbat.

Oricât de puternic ar fi el, bărbatul care iubeşte o femeie i se subordonează; o cere, o roagă, o laudă, o divinizează.

Este o caracteristică a civilizaţiei post-industriale faptul că unitatea de măsură a valorilor include şi un indicator temporal. Marii specialişti sunt plătiţi cu ora, iar prostituatele nu mai sunt plătite cu ziua (sau, mă rog, cu noaptea) ca pe vremuri, ci tot cu… ora.

… eşti valoroasă când pari ocupată. Încearcă acest mic experiment: mergi pe stradă alene şi fără o ţintă anume; vei observa că te fluieră cu atât mai mulţi bărbaţi, cu cât mersul tău este mai încet. Dimpotrivă, dacă te arăţi ocupată, cu un mers precipitat şi o privire aţintită undeva, vei putea trece cu uşurinţă de orice obstacol bărbătesc.

În ziua de astăzi, numărul activităţilor care ar trebui să fie prioritare depăşeşte cu mult durata vieţii unui om. Cât timp acorzi periatului pe dinţi? Cât timp acorzi mersului pe jos? Dar cititului, cât timp îi dai? Cât timp petreci cu copiii tăi? N-ar trebui să te gândeşti mai mult la Dumnezeu? Se pare că, din contră, din ce în ce mai mult timp te uiţi la televizor, tot mai adesea rătăceşti prin magazine, iar timpul pierdut cu telefonul e din ce în ce mai lung.

Deşi timpul măsoară multe valori ale zilelor noastre, el nu poate măsura dragostea. Dragostea este capabilă să tragă de timp până aproape de veşnicie sau să-l distileze într-o singură secundă de extaz.

A oferi timp unui detaliu de-al celuilalt este cel mai preţios compliment pe care i-l poţi face acelui om.

Din când în când, femeia contemporană apare la serviciu cu o faţă radioasă, este plină de viaţă şi pare mai frumoasă ca oricând. „Ce s-a întâmplat cu tine? Te-ai îndrăgostit?” o întreabă colegii. „Cred că da!” spune ea, cu o figură de copil care tocmai l-a văzut pe Moş Crăciun. În realitate, evenimentul a fost unul cât se poate de modest: pe drumul către serviciu, un tip misterios şi simpatic a privit-o puţin mai mult decât se cade şi i-a zâmbit. Este de ajuns să se întâmple aşa ceva pentru ca ziua acelei femei să devină frumoasă. Dacă ţi se întâmplă asta mai des decât li se întâmplă celorlalte femei, te poţi considera o femeie de succes…

… o teamă justificată, care poate fi învinsă doar prin capacitatea tipic feminină de dăruire de sine.
toateBlogurile.ro