Lehamite - o stare de fapt

"Oare ne mai dă ceva sau plecăm?!" - întrebarea aceasta zburda insistent în mintea şi în gura unei doamne educatoare care participa, împreună cu copiii din grupă, la o întâlnire a copiilor din grădiniţe. Şi probabil nu numai ea se frămâna astfel.
Educatoarele şi copiii fuseseră invitaţi la desene pe asfalt, concursuri, dans şi joacă cu ocazia Zilei Copilului.
Contează să participi? Contează să-i coordonezi pe copii? Contează să te implici? Contează să pui suflet?
Nuuuuuuuu, doar să stai ca planta şi să primeşti premii, sub deviza venit-primit-plecat!

Multora le este greu, mulţi vor fi afectaţi de reducerile salariale atât de trâmbiţate în ultima vreme, deci nu eşti numai tu năpăstuitul sorţii.
Prichindeii de grădiniţă ce vină au că tu, educatoarea, eşti nemulţumită de viaţa ta şi faci totul în scârbă?
Dacă tot eşti de acord să participi la o acţiune, de ce vrei doar să primeşti fără să faci mare lucru?
Pentru că nu mai ai conştiinţă.
Pentru că ţi-ai uitat rolul de educatoare, adică să educi prin tot ceea ce faci.
Pentru că nu mai ai pic de ruşine.
Pentru că trăieşti în ţara lu' "las' că merge şi aşa".

Din fericire nu e toată lumea la fel. Nu încă.
1 Response
  1. adrian Says:

    nu-ti fa probleme, caci unde nu este nici Dumnezeu nu cere


toateBlogurile.ro