Nu ştiu ce am făcut şi, de fapt, dacă am făcut ceva să merit asemenea minuni numite Alesia şi Iustin. Sunt copiii cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat căsnicia mie şi lui Cătălin. Au 5 ani şi aproape jumătate, respectiv aproape 4 ani. Că sunt absolut deosebiţi, vă puteţi închipui, că doar orice cioară-şi laudă puiul/puii.
Zilnic au grijă să ne suprindă cu câte-o trăznaie mică, cu câte-o expresie rezultată din compilarea altora sau din alăturarea surprinzătoare a unor cuvinte, cu câte-o concluzie cum numai copiii ştiu s-o tragă, sau cu câte-un gest care ar mişca până şi o inimă împietrită.
Alesia îl iubeşte şi-l cocoloşeşte pe Iustin mai ceva ca o cloşcă, iar el se lasă cocoloşit, că doar e atât de bine. Din când în când însă preia "controlul", iar Alesia se supune cuminte şi-l lasă să creadă că el hotărăşte. Iar Iustin crede :)) deocamdată.
Mă uimesc în continuare cât de uniţi sunt împotriva "duşmanului" (duşman = mama, tata sau bunica atunci când îi ceartăm). Se consolează reciproc şi formează ostentativ gaşca lor care e "cea mai puternică"!
Şi câte se mai întâmplă zilnic....
La capitolul "De la copii adunate şi la lume date" avem astăzi câteva spicuiri:
- Alesia: Mama, mă doare inima!
- Eu: Oare de ce te doare inima, iubito?
- Alesia: Crede că a făcut roşu'n gât şi de aceea mă doare!!!!
-------------------------------------------
-Alesia: Eu nu vreau să am copii când mă fac mare! (o afirmaţie doar temporară! de obicei spune că are deja copii, şi încă mulţi ;))
-Eu: De ce nu vrei să ai copii, Alesia?
-Alesia: Că nu vreau să mă taie la burtă! (povestea cu barza n-am agreat-o, aşa că i-am spus că bebele vine de la mămici din burtică)
- Eu: Păi nu simţi nimic, nu te doare.
- Alesia: Da? Atunci mă mai gândesc
- Iustin: Nici eu nu vleau copii când mă fac male!
- Eu: Dar tu de ce nu vrei, Iustin?
- Iustin: Pentu că tebe să am ghijă de ei, să le cumpăl bomboane...
- Eu: E greu să ai grijă de un copil, nu-i aşa?
- Iustin: Da, foalte gheu!
------------------------------------------------
Într-o seară, Alesia îi povestea lui Cătălin un eveniment de peste zi: cum că se certase cu bunică-sa şi că începuse să plângă. Iustin fiind de faţă la ceartă, a venit să mă strige ca să rezolv situaţia, iar când am venit i-am dat ei dreptate. La sfârşitul istorisirii, adaugă Iustin (pe tron, în acel moment!): Vezi, eu sunt salvatolu'!
-------------------------------------------------
Alesia: Mama ce înseamnă "adânci"?
Auzind întrebarea, am încercat să găsesc explicaţia ca s-o înţeleagă. Prima dată m-am gândit la prăpastie adâncă, dar cum să-i explic termenul de prăpastie?! Până să-i zic de groapă adâncă, mă întreabă din nou:
Alesia: Mama, îmi spui odată ce înseamnă "adânci", "adânci bătrâneţi"!!!!
:D
---------------------------------------------
Maşina preferată al lui Iustin se numeşte Suzi, este mare, din plastic, cu pedale. Trebuie să menţionez că este.... cea mai putelnică din lume!
Cătălin: Iustin, oare Suzi a ta poate să meargă pe acoperişul casei?
Iustin: Da, poate melge pe acopeliş că e putelnică, da' nu poate ulca pe casă. Tebe să-i punem scala şi aşa poate ulca!
Zilnic au grijă să ne suprindă cu câte-o trăznaie mică, cu câte-o expresie rezultată din compilarea altora sau din alăturarea surprinzătoare a unor cuvinte, cu câte-o concluzie cum numai copiii ştiu s-o tragă, sau cu câte-un gest care ar mişca până şi o inimă împietrită.
Alesia îl iubeşte şi-l cocoloşeşte pe Iustin mai ceva ca o cloşcă, iar el se lasă cocoloşit, că doar e atât de bine. Din când în când însă preia "controlul", iar Alesia se supune cuminte şi-l lasă să creadă că el hotărăşte. Iar Iustin crede :)) deocamdată.
Mă uimesc în continuare cât de uniţi sunt împotriva "duşmanului" (duşman = mama, tata sau bunica atunci când îi ceartăm). Se consolează reciproc şi formează ostentativ gaşca lor care e "cea mai puternică"!
Şi câte se mai întâmplă zilnic....
La capitolul "De la copii adunate şi la lume date" avem astăzi câteva spicuiri:
- Alesia: Mama, mă doare inima!
- Eu: Oare de ce te doare inima, iubito?
- Alesia: Crede că a făcut roşu'n gât şi de aceea mă doare!!!!
-------------------------------------------
-Alesia: Eu nu vreau să am copii când mă fac mare! (o afirmaţie doar temporară! de obicei spune că are deja copii, şi încă mulţi ;))
-Eu: De ce nu vrei să ai copii, Alesia?
-Alesia: Că nu vreau să mă taie la burtă! (povestea cu barza n-am agreat-o, aşa că i-am spus că bebele vine de la mămici din burtică)
- Eu: Păi nu simţi nimic, nu te doare.
- Alesia: Da? Atunci mă mai gândesc
- Iustin: Nici eu nu vleau copii când mă fac male!
- Eu: Dar tu de ce nu vrei, Iustin?
- Iustin: Pentu că tebe să am ghijă de ei, să le cumpăl bomboane...
- Eu: E greu să ai grijă de un copil, nu-i aşa?
- Iustin: Da, foalte gheu!
------------------------------------------------
Într-o seară, Alesia îi povestea lui Cătălin un eveniment de peste zi: cum că se certase cu bunică-sa şi că începuse să plângă. Iustin fiind de faţă la ceartă, a venit să mă strige ca să rezolv situaţia, iar când am venit i-am dat ei dreptate. La sfârşitul istorisirii, adaugă Iustin (pe tron, în acel moment!): Vezi, eu sunt salvatolu'!
-------------------------------------------------
Alesia: Mama ce înseamnă "adânci"?
Auzind întrebarea, am încercat să găsesc explicaţia ca s-o înţeleagă. Prima dată m-am gândit la prăpastie adâncă, dar cum să-i explic termenul de prăpastie?! Până să-i zic de groapă adâncă, mă întreabă din nou:
Alesia: Mama, îmi spui odată ce înseamnă "adânci", "adânci bătrâneţi"!!!!
:D
---------------------------------------------
Maşina preferată al lui Iustin se numeşte Suzi, este mare, din plastic, cu pedale. Trebuie să menţionez că este.... cea mai putelnică din lume!
Cătălin: Iustin, oare Suzi a ta poate să meargă pe acoperişul casei?
Iustin: Da, poate melge pe acopeliş că e putelnică, da' nu poate ulca pe casă. Tebe să-i punem scala şi aşa poate ulca!
=)) Măi, sunt beton. Nu eu, ei :)) Atât am râs... Mai ales când mi-l imaginam pe Iustin cum vorbeşte. Sweet :X Să vă trăiască amandoi. Dar trebuie să recunosc că m-au pus pe gânduri. Cred că nu mai vreau să am copii. Sau doar dacă nu se scumpesc dulciurile :))
Mulţumesc de urare. Să fim sănătoşi cu toţii, că de trăznăi nu ne plângem!
Copii desteptii! :) Bravo Parintii :)
amuzant..nostalgic..imi aminteste de fratele meu..mic si nazdravan..plateam multe oale sparte in urma lui..apoi de mihaita..baiatul meu..nu am apucat sa-i dau de grija..acum suntem doi prieteni...frumoasa copilaria...felicitari pentru aceste minuni..niste parinti fericiti si copii adorabili..sa va traisca..cine stie..asa avem si noi o autostrada de vis..