Crizele de rinichi - oribile de la A la Z; m-au chinuit vreo 5 ani; nu le doresc nici măcar celor care poate ar merita-o (asta ca să fiu rea la rândul meu). No way. Anyway...
După îndelungi şi repetate crize, împinsă de familie, medic de familie, colegi, etc. mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la Sibiu la Clinica Polisano. Ah, să nu uit: la un control anterior la Făgăraş mi s-a spus doar că "rinichiul stâng e mai supărat" şi că aş avea doar nişte nisip. Ulterior, la Braşov, medicii mi-au spus că e o piatră de vreun centimetru şi că trebuie spartă. Ajunsă la Sibiu la un prim control, am aflat că de fapt piatra avea 13 mm şi chiar 16 mm în unele zone, nefiind rotundă.
Ce-i de făcut? S-o bombardăm.
Zis şi făcut. Luni, 16 martie, cu băgăjelul făcut, m-am internat la Polisano (super clinică, dar bilă neagră că n-au sală ca lumea pentru formalităţile de internare - se stă pe un hol strâmt şi circulat, iar ca totul să fie "ca la noi", se mai bagă unu'n faţă, mai vine altul, toată lumea buluc pe uşă).
Odată cu internarea m-au vampirit de nişte sânge pentru analize, apoi m-am cazat. Şi nu exagerez. Multe hoteluri n-au asemenea condiţii. Salon cu 2 paturi (erau şi cu 1 sau 3), baie proprie (inclusiv uscător de păr!!!), TV, mâncare adusă în salon, etc. Cea mai mare bilă albă? Cadrele medicale: amabile, zâmbitoare, atente, FĂRĂ SĂ AŞTEPTE ŞPAGĂ!!!! (uimitor, dar uite că se poate).
La 11 jumate a urmat urografia. O chestie absolut banală, dar care-ţi dă emoţii dacă nu ştii cu ce se mănâncă. Ce s-a întâmplat de fapt:
1) o radiografie
2) prin branulă mi s-a injectat în venă o substanţă de contrast (incoloră de fapt) care are rolul să ajungă în rinichi. Dacă aceştia funcţionează normal, trebuie s-o expedieze în vezică într-un anumit interval de timp. (pentru cei ca mine, adică fricoşi şi îngroziţi de aparatură medicală şi medici, să ştiţi că n-a durut deloc, nici n-am simţit când mi-au injectat respectiva substanţă)
3) a doua radiografie la 7 minute după introducerea în organism a substanţei de contrast
4) a treia radiografie la 14 minute după introducerea în organism a substanţei de contrast
Dacă rinichii ar fi funcţionat bine, urma şi o a patra radiografie, dar n-a fost cazul pentru că se vedea clar din a treia că piatra bloca eliminarea substanţei în timp normal.
Cam atât pe ziua de luni.
Marţi: am fost programată pentru ora 13 (aproximativ) pentru spargerea pietrei cu unde şoc, adică pentru ESWL (Extracorporeal Shock Wave Lithotripsy). Surpiza a fost ca medicul să ajungă mai repede la clinică şi totul să înceapă cu o jumătate de oră mai devreme.
În ce a constat de fapt "intervenţia": m-am aşezat pe masă, pe spate, iar medicul a poziţionat braţul aparatului (fără să mă
atingă) în partea mea stângă, unde aveam piatra (aparatul arată cam ca în poza din stânga, luată de pe net). Din lateral stânga spate mi-a lipit de spate "ceva" cu gel (n-am văzut ce, dar am simţit ca un fel de spatulă). Apoi a localizat piatra pe monitor şi imediat a venit anestezistul şi m-a adormit. Am avut impresia că m-am trezit după 3 minute, ulterior am aflat că au fost de fapt vreo 25. N-am simţit nimic în tot acest timp. Când m-am trezit, am simţit o mică jenă în partea stângă şi, fiind încă sub influenţa anesteziei, nu prea ştiam ce se întâmplă, plus că în încăpere era un zgomot foarte mare ca şi cum nişte ciocane imense băteau ritmic. Medicul m-a liniştit spunându-mi că imediat o să mă pot ridica. Aşa a şi fost. Într-un minut totul s-a terminat, inclusiv zgomotul. A venit o asistentă care m-a ajutat să ajung în cameră deorece eram încă ameţită şi cred că mi-a pus o perfuzie. Cred... nu sunt sigură.
Într-o semi-ameţeală au urmat telefoanele de liniştire a celor care aşteptau veşti de la mine, apoi somn de voie. Ciudat somn, cu vise şi mai ciudate din cauza drogurilor din anestezie.
Toate bune şi frumoase până pe la vreo 4 după-amiaza. Atunci a început proba de foc. Au început durerile provocate de eliminarea pietrei "făcută praf" - vorba medicului. N-a fost uşor, dar nu-i frumos să scriu despre lucruri neplăcute, aşa că dau pe fast forward. Abia seara după 10 m-au lăsat durerile şi am putut dormi.
Partea cu durerile nu-i obligatorie. Una dintre asistente mi-a spus că unii pacienţi nu simt nimic după spargerea pietrei. Norocoşii!!!
Ah, să nu uit de lichide. Trebuie consumate în cantităţi industriale pentru eliminarea pietrei. Aşa că m-am pus pe băut apă; după intervenţie şi până în următoarea dimineaţă pe la 9 băusem aproximativ patru litri de apă.
Miercuri a urmat cu tratament şi o ecografie, medicul asigurându-mă că totul e în regulă.
Seara au reapărut durerile de spate, dar nu atât de intense. Pentru că m-am dat vitează şi am zis că n-am nevoie de extra-calmante, înainte de miezul nopţii am fost nevoită să cer un calmant că altfel n-aveam şanse să dorm. Şi mi-am luat înţepătura de rigoare (pfui, ce urăsc injecţiile!).
Joi am stat ca pe ace pentru că urma să mă externez, dar medicul a ajuns târziu la clinică. Înainte de externare mi-a mai făcut o ecografie de siguranţă, iar apoi.... pe aici ţi-e drumul!
Eeeee, că tot ziceam de drum. Cei aproximativ 80 de km între Sibiu şi Făgăraş au fost tare grei. Pe lângă rinichiul pe care-l simţeam ori de câte ori treceam prin vreo groapă (şi au fost gropi, nu glumă), am avut impresia că organele mele interne s-au transformat în nişte mingi care sar ca nebunele de ici-colo. Şi cum orice început are şi un sfârşit, aşa şi aventura drumului s-a încheiat la un moment dat, că doar nu era să ţină o eternitate ;))
La externare mi-au dat reţetă pentru tratament şi concediu medical pentru două săptămâni (asistenta a rămas mirată că n-am vrut mai mult concediu :D - dacă stau bine şi mă gândesc, eu n-am avut niciodată concediu de odihnă timp de trei săptămâni consecutive; acum am avut medical trei săptămâni :)) pentru că bolisem o săptămână acasă şi înainte de a merge la clinică).
Ajunsă acasă, primele zile mi-au mai adus ceva neplăceri, dar nimic deosebit, mai ales că mă şi aşteptam la disconfort deoarece medicul îmi spusese că vor mai putea apărea dureri.
Iată-mă acum, la o săptămână şi patru zile de la intervenţie, bine-merci, povestind pe blog despre cele trăite. A fost o experienţă utilă şi una care, cu siguranţă, mă va face să fiu mult mai conştiincioasă în privinţa consumului de lichide. Lipsa lichidelor din organism a fost motivul principal pentru care, în timp, mi s-a format piatra.
Puneţi mâna şi beţi lichide că nu-i de glumă, vă spune Stan Păţitu'. Lăsând la o parte gluma, vă şi mă întreb ce e mai important decât sănătatea?! Şi, Doamne, cât ne mai batem joc de ea şi de noi! Iar când ne îmbolnăvim, dăm din colţ în colţ şi am face orice numai să ne însănătoşim.
Eu una mi-am promis să fac tot ce pot ca să evit crizele de rinichi. Ştiu, este puţin târziu, având în vedere că se vehiculează faptul că cine a făcut o dată piatră are 50% şanse să mai facă, dar.... sunt optimistă.
Şi încă un sfat mic: dacă deja aveţi probleme (mici, mari - nu contează), nu le neglijaţi. Mergeţi la doctor, interveniţi la timp şi nu o să vă pară rău.
N-am scris nimic de cheltuielile avute pentru spargerea pietrei. Ei bine, la internare am prezentat o adeverinţă de angajat vizată de Casa de Sănătate Braşov, iar hârtia aia m-a scutit de foarte mulţi bani. Dacă n-o aveam, ar fi trebuit să plătesc 2400 lei; având-o, am plătit numai 900. Cu chitanţă. Nimic în plus. Niciun bănuţ. N-am dat niciun ban medicului, asistentelor sau infirmierelor. Şi totuşi ei şi-au făcut datoria, deci se poate!
La 2 săptămâni după intervenţie urmează un nou control pentru a vedea cum se prezintă rinichiul, aşa că săptămâna viitoare vor veni veştile despre ce şi cum.
Cam asta a fost povestea cu piatra mea. Pentru faptul că n-o mai am, îi mulţumesc medicului Tohati de la Clinica Polisano, medic pe care vi-l recomand în cazul în care aveţi probleme. Între timp însă... sănătate pe săturate!
După îndelungi şi repetate crize, împinsă de familie, medic de familie, colegi, etc. mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la Sibiu la Clinica Polisano. Ah, să nu uit: la un control anterior la Făgăraş mi s-a spus doar că "rinichiul stâng e mai supărat" şi că aş avea doar nişte nisip. Ulterior, la Braşov, medicii mi-au spus că e o piatră de vreun centimetru şi că trebuie spartă. Ajunsă la Sibiu la un prim control, am aflat că de fapt piatra avea 13 mm şi chiar 16 mm în unele zone, nefiind rotundă.
Ce-i de făcut? S-o bombardăm.
Zis şi făcut. Luni, 16 martie, cu băgăjelul făcut, m-am internat la Polisano (super clinică, dar bilă neagră că n-au sală ca lumea pentru formalităţile de internare - se stă pe un hol strâmt şi circulat, iar ca totul să fie "ca la noi", se mai bagă unu'n faţă, mai vine altul, toată lumea buluc pe uşă).
Odată cu internarea m-au vampirit de nişte sânge pentru analize, apoi m-am cazat. Şi nu exagerez. Multe hoteluri n-au asemenea condiţii. Salon cu 2 paturi (erau şi cu 1 sau 3), baie proprie (inclusiv uscător de păr!!!), TV, mâncare adusă în salon, etc. Cea mai mare bilă albă? Cadrele medicale: amabile, zâmbitoare, atente, FĂRĂ SĂ AŞTEPTE ŞPAGĂ!!!! (uimitor, dar uite că se poate).
La 11 jumate a urmat urografia. O chestie absolut banală, dar care-ţi dă emoţii dacă nu ştii cu ce se mănâncă. Ce s-a întâmplat de fapt:
1) o radiografie
2) prin branulă mi s-a injectat în venă o substanţă de contrast (incoloră de fapt) care are rolul să ajungă în rinichi. Dacă aceştia funcţionează normal, trebuie s-o expedieze în vezică într-un anumit interval de timp. (pentru cei ca mine, adică fricoşi şi îngroziţi de aparatură medicală şi medici, să ştiţi că n-a durut deloc, nici n-am simţit când mi-au injectat respectiva substanţă)
3) a doua radiografie la 7 minute după introducerea în organism a substanţei de contrast
4) a treia radiografie la 14 minute după introducerea în organism a substanţei de contrast
Dacă rinichii ar fi funcţionat bine, urma şi o a patra radiografie, dar n-a fost cazul pentru că se vedea clar din a treia că piatra bloca eliminarea substanţei în timp normal.
Cam atât pe ziua de luni.
Marţi: am fost programată pentru ora 13 (aproximativ) pentru spargerea pietrei cu unde şoc, adică pentru ESWL (Extracorporeal Shock Wave Lithotripsy). Surpiza a fost ca medicul să ajungă mai repede la clinică şi totul să înceapă cu o jumătate de oră mai devreme.
În ce a constat de fapt "intervenţia": m-am aşezat pe masă, pe spate, iar medicul a poziţionat braţul aparatului (fără să mă
atingă) în partea mea stângă, unde aveam piatra (aparatul arată cam ca în poza din stânga, luată de pe net). Din lateral stânga spate mi-a lipit de spate "ceva" cu gel (n-am văzut ce, dar am simţit ca un fel de spatulă). Apoi a localizat piatra pe monitor şi imediat a venit anestezistul şi m-a adormit. Am avut impresia că m-am trezit după 3 minute, ulterior am aflat că au fost de fapt vreo 25. N-am simţit nimic în tot acest timp. Când m-am trezit, am simţit o mică jenă în partea stângă şi, fiind încă sub influenţa anesteziei, nu prea ştiam ce se întâmplă, plus că în încăpere era un zgomot foarte mare ca şi cum nişte ciocane imense băteau ritmic. Medicul m-a liniştit spunându-mi că imediat o să mă pot ridica. Aşa a şi fost. Într-un minut totul s-a terminat, inclusiv zgomotul. A venit o asistentă care m-a ajutat să ajung în cameră deorece eram încă ameţită şi cred că mi-a pus o perfuzie. Cred... nu sunt sigură.Într-o semi-ameţeală au urmat telefoanele de liniştire a celor care aşteptau veşti de la mine, apoi somn de voie. Ciudat somn, cu vise şi mai ciudate din cauza drogurilor din anestezie.
Toate bune şi frumoase până pe la vreo 4 după-amiaza. Atunci a început proba de foc. Au început durerile provocate de eliminarea pietrei "făcută praf" - vorba medicului. N-a fost uşor, dar nu-i frumos să scriu despre lucruri neplăcute, aşa că dau pe fast forward. Abia seara după 10 m-au lăsat durerile şi am putut dormi.
Partea cu durerile nu-i obligatorie. Una dintre asistente mi-a spus că unii pacienţi nu simt nimic după spargerea pietrei. Norocoşii!!!
Ah, să nu uit de lichide. Trebuie consumate în cantităţi industriale pentru eliminarea pietrei. Aşa că m-am pus pe băut apă; după intervenţie şi până în următoarea dimineaţă pe la 9 băusem aproximativ patru litri de apă.
Miercuri a urmat cu tratament şi o ecografie, medicul asigurându-mă că totul e în regulă.
Seara au reapărut durerile de spate, dar nu atât de intense. Pentru că m-am dat vitează şi am zis că n-am nevoie de extra-calmante, înainte de miezul nopţii am fost nevoită să cer un calmant că altfel n-aveam şanse să dorm. Şi mi-am luat înţepătura de rigoare (pfui, ce urăsc injecţiile!).
Joi am stat ca pe ace pentru că urma să mă externez, dar medicul a ajuns târziu la clinică. Înainte de externare mi-a mai făcut o ecografie de siguranţă, iar apoi.... pe aici ţi-e drumul!
Eeeee, că tot ziceam de drum. Cei aproximativ 80 de km între Sibiu şi Făgăraş au fost tare grei. Pe lângă rinichiul pe care-l simţeam ori de câte ori treceam prin vreo groapă (şi au fost gropi, nu glumă), am avut impresia că organele mele interne s-au transformat în nişte mingi care sar ca nebunele de ici-colo. Şi cum orice început are şi un sfârşit, aşa şi aventura drumului s-a încheiat la un moment dat, că doar nu era să ţină o eternitate ;))
La externare mi-au dat reţetă pentru tratament şi concediu medical pentru două săptămâni (asistenta a rămas mirată că n-am vrut mai mult concediu :D - dacă stau bine şi mă gândesc, eu n-am avut niciodată concediu de odihnă timp de trei săptămâni consecutive; acum am avut medical trei săptămâni :)) pentru că bolisem o săptămână acasă şi înainte de a merge la clinică).
Ajunsă acasă, primele zile mi-au mai adus ceva neplăceri, dar nimic deosebit, mai ales că mă şi aşteptam la disconfort deoarece medicul îmi spusese că vor mai putea apărea dureri.
Iată-mă acum, la o săptămână şi patru zile de la intervenţie, bine-merci, povestind pe blog despre cele trăite. A fost o experienţă utilă şi una care, cu siguranţă, mă va face să fiu mult mai conştiincioasă în privinţa consumului de lichide. Lipsa lichidelor din organism a fost motivul principal pentru care, în timp, mi s-a format piatra.
Puneţi mâna şi beţi lichide că nu-i de glumă, vă spune Stan Păţitu'. Lăsând la o parte gluma, vă şi mă întreb ce e mai important decât sănătatea?! Şi, Doamne, cât ne mai batem joc de ea şi de noi! Iar când ne îmbolnăvim, dăm din colţ în colţ şi am face orice numai să ne însănătoşim.
Eu una mi-am promis să fac tot ce pot ca să evit crizele de rinichi. Ştiu, este puţin târziu, având în vedere că se vehiculează faptul că cine a făcut o dată piatră are 50% şanse să mai facă, dar.... sunt optimistă.
Şi încă un sfat mic: dacă deja aveţi probleme (mici, mari - nu contează), nu le neglijaţi. Mergeţi la doctor, interveniţi la timp şi nu o să vă pară rău.
N-am scris nimic de cheltuielile avute pentru spargerea pietrei. Ei bine, la internare am prezentat o adeverinţă de angajat vizată de Casa de Sănătate Braşov, iar hârtia aia m-a scutit de foarte mulţi bani. Dacă n-o aveam, ar fi trebuit să plătesc 2400 lei; având-o, am plătit numai 900. Cu chitanţă. Nimic în plus. Niciun bănuţ. N-am dat niciun ban medicului, asistentelor sau infirmierelor. Şi totuşi ei şi-au făcut datoria, deci se poate!
La 2 săptămâni după intervenţie urmează un nou control pentru a vedea cum se prezintă rinichiul, aşa că săptămâna viitoare vor veni veştile despre ce şi cum.
Cam asta a fost povestea cu piatra mea. Pentru faptul că n-o mai am, îi mulţumesc medicului Tohati de la Clinica Polisano, medic pe care vi-l recomand în cazul în care aveţi probleme. Între timp însă... sănătate pe săturate!
Uf! Bine că ai scăpat! Prima reacţie după ce ţi-am citit povestea a fost să mă duc la paharul cu apă. Şi chiar m-am dus. Şi chiar am băut cu poftă :) Lăsând gluma la o parte, ar trebui să conştientizăm mai mult cât ne batem joc de sănătatea noastră şi mai ales faptul că boala aşteaptă de multe ori să-ţi vină mintea la cap, înainte să te "scuture". Multă sănătate!
Cu ocazia asta mi-am amintit cum am fost eu tratata la Clinica Eva cand l-am nascut pe David...de acord, "se poate" si la noi. Insanatosire grabnica si sa auzim de bine!
buna,am citit povestea ta si as avea o intrebare (am si eu litiaza de 6 mm,6,5mm si 8mm -la stg, am si la dr nisip) ; este neaparat nevoie de anestezic sau e optinal?
@Anonim
Sincer, nu ştiu. Cred că medicul îţi poate spune cel mai bine cum e cu anestezie şi cum e fără. Baftă şi sănătate!
si eu am tr prin asa ceva era sa-mi pierd rinichiul cu doctorii din pitesti,care spuneau ca nu am nimic si urinam maro de vreo doua luni medici urologi frate care si-au deschis s-au isi deschid clinica cica ,doar sa-ti i-a banii,ca oricum nu au habar de nimic,sa le fie rusine ca mi-au mincat o gramada de bani,dar am avut noroc ca bunul dumnezeu m-a indrumat la sp Panduri din bucuresti,niste oameni extraordinar de buni si sufleteste si in profesie,dumnezeu sa-i dea sanatate domnului dr Badescu un om de milioane si toti sint la fel,nu tr sa cunosti pe nimeni incepind de la asistente,femei de serviciu ,doctorii de la sp panduri au suflete oameni buni,nu ca la pitesti,sa le fie rusine ,daca cineva din pitesti citeste ,feritiva de urologii din pitesti sint niste criminali,au ramas uimiti la bucuresti de ce rezultate am primit aici la pitesti
si eu am tr pe la citiva medici urologi,deoarece aveam dureri mari de la o piatra localizata in rinichi pe care acesti medici din pitesti nu au vazut-o,am mers la Bucuresti sint medici competenti,la pitesti nici macar nu vb cu tine dr,batai de joc rusine dr BAJAN,DR PETRICA,DR MATEA foarte gretosi le este lene sa si vb ,pacat ca av oras frumos si medici .........
in final, o experienta pozitiva, si finalul conteaza. dar.. uite: experienta mea de ieri in meciul privat cu rinichiul stang ;)
de 2 zile colici renale. urcat pe pereti samd. o feerie. algifen, scobutil, no-spa. injectii, desigur. ok, fiind clujean zic hai sa merg la clinica privata a lu dom'Lucan (Lukmed). tel pe la 11am, programare la 2pm. consultatia 300ron, np. intre timp, eram in rollercoaster - cand ma lasa, cand ma ia durerea. taxiul m-a lasat fain-frumos in fatza clinicii, punctual la ora cuvenita. tot punctuala si durerea. zambete din partea fetei de la "tejghea": o, dl cu colica, ati venit la timp.. grimasa din partea mea (asta e, alta n-aveam la ora aia). formular de completat: majoritatea celor scrise acolo se refereau la obligatia de plata si la celebra deja exonerare de raspundere. ca doar malpraxis-ul nu s-a inventat in bananiera Romanie. ok, semnez, evident fara semnatura nu intram in zona. si apoi pe coridor, asteptarea pt consult. aa, nu de catre herr mr.big chief, nah, ci un rezident care face triajul, screening-ul la 1-a vista. aici am avut noroc: dupa vreo 15-20min durerea se mai moaie. trecand peste partea miraculos-urologica, imi pun intrebarea: oare daca nu-mi trecea cat timp mai puteam astepta? stia si fata din front-office, pe fisa era trecut in clar, insa nimeni sa vina cu o intrebare de bun-simt de genul: mai ai pana sa faci nod la scaun, vrei un algocalmin, o maslina, ceva? (urmarea mai jos)
in fine, dupa cca 40min intru, ma-ntreaba cu ce ocazie, ii zic cu ocazia nasterii si ca as vrea cezariana daca se poate. pe cale naturala tot incerc de 2 zile, insa nimic. iar zambete. trimitere la CT abdominal. alta "firma": Hiperdia (.ro), alt formular de completat. 190ron, chitanta. cobor la tomograf, acolo alt coridor cu alti pacienti/clienti in stand-by. deja aproape ca nu ma mai durea nimic. ok, zic, bun de asteptat. peste o ora ma cheama. iar gandul ala: rezistam atata daca eram in colica sau dadeam naibii tot si ma-ntorceam la injectiile de acasa? bun, iau cd-ul cu filmul la maruntaie si urc din nou la mr.resident, care nu era. front-office girl zice - a iesit, e intr-o operatie, da' vine in juma' de ora. ma uit la ceas: 4pm. mai erau si altii. eu nu mancesem/bausem nimic de la 11 cand cu programarea (asa-mi zisese fatuca). deja ma gandeam la un fornetti din apropiere. imi exprim dorinta, insa mi se spune mai bine astept. ok, back to the future. se face 5pm si nimic. inca 30min si apare mr.big: un tip scund, chel, cu un fel de halato-pulover alb pe care scrie cu rosu pt inlaturarea dubiilor: SEFU'. in spatele lui mr.resident. prioritate are o juna sosita in zona de asteptare de vreo 20min si care si-a informat pe i-phone amicii ca are vreo cateva pietricele de 2-3mm. wtf, noi fraierii nu ne sinchisim, doar stam de atata timp, avem experienta intr-ale asteptarii si la rocile noastre de 10mm, intelegem ingrijorarile de incepator. inca 20min si ajung la tete-a-tete cu profu-sef. imi arata maruntaiele, se vad in clar cate 1 bolovan de 1,2-1,3cm/rinichi si un nazdravan de vreo 9mm care tocmai se indreapta spre iesire. cica mai are vreo 7-8cm. zic: astia o sa fie cei mai lungi 8cm din viata mea. replica e: daca vrei, procedura e 500 pe rinichi. daca-i facem pe ambii, fac o reducere de 20% si iesi la 800. euro, desigur. ok zic, putem incepe? no problem, vine mr.resident si ma conduce la pre-operator unde sedea o tanti care-mi face un calcul rapid dupa zambetul pro: cica 3399ron, fara zecimale. bun, am plasticul de credit la mine. la care ea se sperie si replica: n-am cash cumva, ca ea nu stie sa dea cu card-ul prin POS. o privesc tandru si-i zic de unde naiba sa stiu ca e atat si ca sunt dintre putinii oameni care n-au in portofel macar 5000ron cash. ok, se resemneaza si hai sa tregem la POS. normal, dupa 3 incercari tot "line busy". hai sa incerc la cele 2 atm-uri din vecini. nimic. vineri, 6,30pm. gata, iarba nu mai creste. revin resemnat, deja atmosfera de..vineri, matura langa usa principala, pe monitorul din front-office ce filme mai vedem samd. intreb: bun, eu ce fac in cazul asta? pai veniti luni ca pe week-end n-avem program... it'a all about money, isn't it?
si uite-asa, am castigat un weekend terminator cu rocile mele. ma duc sa bag un scobutil in vena. restul lumii, sleep well :P
@Sorin
waw! După toate astea încă ai simţul umorului!!! Să te felicit sau să te compătimesc? În locul tău cred că dădeam cu ei de toţi pereţii, dar, probabil, n-ai mai avut cu cine. Mama lor la toţi, vorba lui Socaciu!
Ai citit prin ce am trecut eu, aşa că îţi recomand Sibiul - dar nu bag mâna în foc pentru felul în care ai putea fi tratat. Poate eu am fost mai norocoasă.
În luna iulie m-am dus la control (chit că trebuia din mai, dar no... aşa-i românul - când îi este bine, amână). Dar m-am dus cu dureri mari de spate. Dr. Tohati,amabil cum îl ştiam, s-a uitat peste radiografiile vechi, m-a pus la ecograf şi m-a liniştit: doar o răceală zdravănă, dar rinichii sunt foarte curaţi. Mi-a scris o reţetă şi mi-a urat sănătate. La fel şi eu. Toată afacerea a costat 50 de ron.
Multumesc ptr. povestioara ta. Am implantata o sonda cook si astept sa repare aparatul la Spitalul Fundeni. E stricat de 3 saptamani si nu vad sa se repare curand. Am doua programari.Una pe 8 iulie am pierdut-o sper sa se rezolve pana pe 20 iulie(a doua).Asa e in Romania. Sfatul meu este sa beti apa si stati cat se poate... departe de sistemul sanitar de stat!!!
am si eu nevoie de cateva informatii, daca ma poti ajuta id meu de mess e pablo_eskobar_f ...ms mult...
buna tuturor.Am facut si eu o litotritie acum 2 zile,la spit.militar.Piatra mea a avut 1 cm si mi-a spart-o,chiar vineri am avut o criza cumplita,am ajuns la urgente...am eliminat si o gramada de pietricele mici..intrebarea mea este:tie ti-a fost rau?eu de vineri seara am stari de ametelea,de greata...ma simt fff slabita.Maine o sa merg iar la spital,dar nu inteleg de ce ma simt atat de rau,ameteala ma termina.Ai avut si tu astfel de probleme?Multumesc
@ Cristina P
Eu nu am avut asemenea stări, din fericire. Mi-a fost rău pânâ am eliminat piatra spartă, dar apoi n-am mai avut nimic. S-ar putea să fie vorba de felul în care reacţionează fiecare organism în parte. Medicii sunt însă cei mai în măsură să găsească adevăratele cauze, aşa că nu amâna drumul la spital. Sănătate multă!
eu am avut 3 pietre, una de 6 si 2 de 9 mm. acum o sapt am facut procedura. pot spune ca am trecut prin chinurile iadului. inca sunt acolo. habar nu am cand or trece. e groazic.
Ce sa spun? M-a durut cand mi l-au spart piatra, exact o ora m-au tinut pe masa pana au reusit. 10 calmante injectabile am primit ca sa pot suporta cat de cat. Deci mai departe...
Buna ziua, Numele meu este Dr. James Henry de la Universitatea din Benin Teaching Hospital, sunt specialist în Chirurgie pentru organe și ne ocupăm de cumpărarea de organe de la oameni care doresc să vândă, iar noi suntem localizați în Nigeria, SUA și în Malaezia , dar sediul nostru se află în Nigeria. dacă sunteți interesat să vă vindeți rinichiul sau să vindeți orice parte din organul corpului dvs. Vă rugăm să ne contactați pentru mai multe informații.
Contactați-ne prin intermediul
E-mail: jameshenryhome@gmail.com
Număr Whatsapp: +2348110133466
Sper să aud de la tine.
Salutari,
Dr. James
CEO
UNIVERSITATEA SPITALULUI DIDACTIC BENIN.