Ok, am blog. Şi ce dacă? Sau: de ce nu? Nu e vorba de trendul isteric de a avea blog, de dorinţele refulate care-şi găsesc izbăvirea într-un blog sau de a-mi face piedestal ca să citească lumea. Nicidecum! Deocamdată e doar o încercare de a nu uita: evenimente, gânduri, trăiri... Nu în ultimul rând, de a nu uita de compunerile de la şcoală. Au fost şi care mi-au plăcut, în special acelea puţine la număr care nu aveau legătură cu ce-am făcut în vacanţă sau cât de minunate erau patria şi poporul. Dar să revenim...
De ce blog? Deoarece ar putea fi pasul acela mic spre a mă forţa, măcar din când în când, să pierd mai multe minute reflectând la cele întâmplate cu o viteză nici mai mare nici mai mică decât în cazul altora, dar care viteză face ca zilele să treacă precum minutele, săptămânile ca zilele, lunile precum săptămânile şi tot aşa mai departe.
Doar eu am impresia că viaţa asta trece val-vârtej? Nu cred! Tocmai de aceea.... frâââââââânăăăăăă că mâine-poimâine vine poştaşul cu pensia şi regretele la pachet, asta dacă nu cumva doamna cu coasa i-o ia înainte.
Bun, acum că-i gata blogu', hai sus paharu' ca să fie într-un ceas bun şi să scotocim zilnic după răgazul acela de a ne linişti sufletul.
De ce blog? Deoarece ar putea fi pasul acela mic spre a mă forţa, măcar din când în când, să pierd mai multe minute reflectând la cele întâmplate cu o viteză nici mai mare nici mai mică decât în cazul altora, dar care viteză face ca zilele să treacă precum minutele, săptămânile ca zilele, lunile precum săptămânile şi tot aşa mai departe.
Doar eu am impresia că viaţa asta trece val-vârtej? Nu cred! Tocmai de aceea.... frâââââââânăăăăăă că mâine-poimâine vine poştaşul cu pensia şi regretele la pachet, asta dacă nu cumva doamna cu coasa i-o ia înainte.
Bun, acum că-i gata blogu', hai sus paharu' ca să fie într-un ceas bun şi să scotocim zilnic după răgazul acela de a ne linişti sufletul.
Trimiteți un comentariu