Cât de tare ne iubesc grecii pe noi, românii! - tot asta îmi revine mereu în minte în ultima vreme.
După un alt concediu petrecut pe teren elen, concluzia e clară: grecii ne plac nevoie mare! Atât de tare încât la radiourile lor se cântă la greu muzică românească (în limba engleză): Smiley, Alexandra Stan, Allexinno, Akcent, Ciprian Robu, etc
Dar grecii ne mai iubesc dintr-un 'motiv' - unul surprinzător....
Pe plajă fiind, observ cum un tânăr la vreo 23-25 de ani, în jeans, tricou şi ochelari de soare, se apropie de nişte turişti şi le spune ceva mai în şoaptă. N-am insistat cu privirea şi nici n-am tras cu urechea, ci mi-am văzut de şezlongul meu.
După câteva minute, tipul se apropie de grupul cu care eram la plajă şi începe să se destăinuie, cu voce joasă, într-o engleză de baltă: el este ţigan din România, a furat nişte ochelari de firmă din Salonic şi vrea să-i dea la preţuri foarte bune pentru că are nevoie de bani.
L-am reanalizat rapid pe tip şi mi-am dat seama că n-are cum să fie ţigan. Sub nicio fomă. Hainele la modă, trăsătuile - absolut totul îl dădea de gol şi-mi spunea că nu era ţigan. Am subliniat cu voce tare: ăsta nu e ţigan şi nu e român, e grec 100%.
Cineva i-a adresat, de probă, vreo două cuvinte de bine în limba română iar el n-a înţeles absolut nimic - după cum era de aşteptat.
Şi-a dat însă seama că şi-a ales greşit posibilii cumpărători.
A plecat mai departe, cu aceleaşi explicaţii, pentru a-şi încerca norocul cu alţii.
Noi am rămas fără prea multe cuvinte, ci doar cu un gust amar....
Un chelner ne-a confirmat mai târziu că individul era grec, dar se dădea ţigan român!
După un alt concediu petrecut pe teren elen, concluzia e clară: grecii ne plac nevoie mare! Atât de tare încât la radiourile lor se cântă la greu muzică românească (în limba engleză): Smiley, Alexandra Stan, Allexinno, Akcent, Ciprian Robu, etc
Dar grecii ne mai iubesc dintr-un 'motiv' - unul surprinzător....
Pe plajă fiind, observ cum un tânăr la vreo 23-25 de ani, în jeans, tricou şi ochelari de soare, se apropie de nişte turişti şi le spune ceva mai în şoaptă. N-am insistat cu privirea şi nici n-am tras cu urechea, ci mi-am văzut de şezlongul meu.
După câteva minute, tipul se apropie de grupul cu care eram la plajă şi începe să se destăinuie, cu voce joasă, într-o engleză de baltă: el este ţigan din România, a furat nişte ochelari de firmă din Salonic şi vrea să-i dea la preţuri foarte bune pentru că are nevoie de bani.
L-am reanalizat rapid pe tip şi mi-am dat seama că n-are cum să fie ţigan. Sub nicio fomă. Hainele la modă, trăsătuile - absolut totul îl dădea de gol şi-mi spunea că nu era ţigan. Am subliniat cu voce tare: ăsta nu e ţigan şi nu e român, e grec 100%.
Cineva i-a adresat, de probă, vreo două cuvinte de bine în limba română iar el n-a înţeles absolut nimic - după cum era de aşteptat.
Şi-a dat însă seama că şi-a ales greşit posibilii cumpărători.
A plecat mai departe, cu aceleaşi explicaţii, pentru a-şi încerca norocul cu alţii.
Noi am rămas fără prea multe cuvinte, ci doar cu un gust amar....
Un chelner ne-a confirmat mai târziu că individul era grec, dar se dădea ţigan român!
Trimiteți un comentariu