Ieri dimineaţă, puţin înainte de ora 9, am zărit pe stradă un tânăr care părea foarte concentrat în gândurile sale. După înfăţişare, aş zice că se îndrepta spre şcoală. Strada fiind aproape pustie la ora aceea, tânărul îşi vedea de gândurile sale şi chiar mişca uşor din buze. Nu m-a văzut (pentru că eram în maşină), aşa că nestingherit şi-a făcut semnul crucii! După câteva secunde a repetat gestul - o cruce ca la carte: cu trei degete, de la frunte, la piept, la umărul drept, apoi la umărul stâng.
Sincer, pe mine m-a surprins. Foarte tare şi într-un mod foarte plăcut. Pe moment am simţit că dacă încă există copii cu speranţa în Dumnezeu, noi - ca naţie - încă nu suntem pierduţi...
Spre după-amiază, mă aflam iarăşi în maşină, într-o parcare. În apropiere opreşte un BMW. Şoferul coboară şi intră într-o bancă, în timp ce persoana din dreapta şoferului rămâne în maşină şi deschide geamul. După câteva secunde, din maşină zboară o hârtie făcută ghemotoc şi aterizează pe carosabil. Am crezut că nu văd bine! Pentru confirmare, imediat planează în apropiere şi o fâşie de plastic...
Mitocanuleeeeeeeeeeeee, îi strig furioasă în gând şi dau să ies din maşină să-i spun vreo două de la obraz. Până să dau jos centura, până să deschid uşa şi să ies din maşină, şoferul BMW-ului a ieşit din bancă, s-a urcat din maşina lui şi şi-au văzut de drum. Am apucat doar să-l văd pe bădăranul din dreapta: un tip la vreo 35 de ani, cu ochelari de soare pe bot (afară era înnorat, normal).
Cireaşa de pe tort a urmat la scurt timp după ce-au plecat: mojicul din dreapta a început să scuipe coji de seminţe pe şosea.
Frustrată - aşa m-am simţit. Frustrată că trăiesc lângă asemenea specipemene (cu milioanele, din păcate), frustrată că nu am reuşit să-i bat obrazul (nu că ar fi contat pentru el...), frustrată că noi - ca naţie - suntem pierduţi...
Sincer, pe mine m-a surprins. Foarte tare şi într-un mod foarte plăcut. Pe moment am simţit că dacă încă există copii cu speranţa în Dumnezeu, noi - ca naţie - încă nu suntem pierduţi...
Spre după-amiază, mă aflam iarăşi în maşină, într-o parcare. În apropiere opreşte un BMW. Şoferul coboară şi intră într-o bancă, în timp ce persoana din dreapta şoferului rămâne în maşină şi deschide geamul. După câteva secunde, din maşină zboară o hârtie făcută ghemotoc şi aterizează pe carosabil. Am crezut că nu văd bine! Pentru confirmare, imediat planează în apropiere şi o fâşie de plastic...
Mitocanuleeeeeeeeeeeee, îi strig furioasă în gând şi dau să ies din maşină să-i spun vreo două de la obraz. Până să dau jos centura, până să deschid uşa şi să ies din maşină, şoferul BMW-ului a ieşit din bancă, s-a urcat din maşina lui şi şi-au văzut de drum. Am apucat doar să-l văd pe bădăranul din dreapta: un tip la vreo 35 de ani, cu ochelari de soare pe bot (afară era înnorat, normal).
Cireaşa de pe tort a urmat la scurt timp după ce-au plecat: mojicul din dreapta a început să scuipe coji de seminţe pe şosea.
Frustrată - aşa m-am simţit. Frustrată că trăiesc lângă asemenea specipemene (cu milioanele, din păcate), frustrată că nu am reuşit să-i bat obrazul (nu că ar fi contat pentru el...), frustrată că noi - ca naţie - suntem pierduţi...
In urma cu vreo doi ani am simtit ceva asemanator.
Eram in Predeal, iar un automobil cu numere de PH daca mai tin eu bine minte, se deplasa in fata mea. La un moment dat se deschide usa din dreapta spate, iese o mana care face scapat un pahar de unica folosinta pe carosabil.
N-am putut decat sa gandesc cu voce tare: cat de nesimtit poate sa fie!
Nu trec 10 secunde si se deschide cealalta usa, din stanga spate.
Ce crezi?
O alta mana, un alt pahar, care scapa din mana, pe acelasi carosabil.
Singurul gest pe care l-am putut face a fost sa claxonez.
Pe autostrada de la Alba-Iulia, anul trecut, mi s-a aruncat 2 doze coca-cola pe parbriz.......greu se va schimba mentalitatea romanului!